-=- Serial: DOVEZI ALE IDENTITĂȚII NOASTRE MULTIMILENARE : ” Tăbliţele de la Sinaia” (10) -=- (autor CONSTANTIN OLARIU)
-- TĂBLIȚELE DE LA SINAIA --
(10)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
Simbol al sacrului la geții vechi este crucea cu brațele egale înscrisă în cerc (sau liberă) şi steaua cu șase colțuri sau șase raze așa cum apare în lăcaşul religios de la Șinca Mare:
Cine spune că steaua cu șase colțuri aparține culturii iudaice nu cunoaște istorie sau minte, pentru că evreii, până după întoarcerea lor din Babilon (500 î.e.n.), foloseau steaua cu cinci colturi (așa cum apare pe steagul comunist-bolșevic)!
Crucea, ca simbol al sacrului apare în probele arheologice pe fostele teritorii locuite de strămosii nostri( România, Ucraina, Republica Moldova, Ungaria si Bulgaria) de la începutul mileniului IV î.e.n..
În caseta unei tablete apare mențiunea abariso(aba: bătrân + risu: şănțuleț, crestătură) Zam-xei adică scrisă de batrânul Zamolsiu.
Tăblițele de plumb şi cele din aur au fost realizate astfel: se săpa(rizuia) de la dreapta la stânga textul dorit și se gravau imaginile pe o placă de bronz, care avea și rol de matriță.
În ea se turna plumb și ieșeau tăblițele scrise de la stânga la dreapta, așa cum le cunoaștem noi.
În dialectul istroromân este cuvîntul zamoli cu sensul de a ruga, a implora.
Pe una din tăblițe apare o imagine care i-a smintit pe toți ,,specialiştii” de carton, trădători.
Un călăreț get este în fața îngerului păzitor care ține în mână roata/cercul vieții, așa cum zice și cântătorul de ode Marțial, dovedind că și romanii știau câte ceva despre religia strămoșilor noștri.
Imaginea îngerului mai apare pe încă șase tăblițe, singură sau în compoziție!
Pe tăblițe, numele apei care despărțea Geția de Mesia a fost scris numai Istru, dar niciodată Danubius(cum i s-a spus mai târziu).
Și capitala statului get a fost scrisă Sarmisetuzo, iar o singură dată pe la anul 300 î.e.n. în varianta Sarmiegetozo, dar niciodată Sarmizegetuza sau Sarmisegetuza(cum este cunoscută în epoca modernă), aşa cum ar fi fost firesc, dacă tăblițele ar fi fost ”fabricate”.
Capitala geților – dabo geto – este menționată pe toate tăblițele care sunt turnate aici, dar niciodată nu este amintită ca
Ulpia Traiana Sarmisegetusa, noua capitală zidită de cuceritorii romani în alt loc și pe care au menȚionat-o scrierile romane.
Cetatea geților a fost descoperită în prima parte a secolului XX așa că așa zisul ”plăsmuitor”ale tăblițelor nu avea de unde ști aceste realități istorice!
- VA URMA -
(10)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
Simbol al sacrului la geții vechi este crucea cu brațele egale înscrisă în cerc (sau liberă) şi steaua cu șase colțuri sau șase raze așa cum apare în lăcaşul religios de la Șinca Mare:
Cine spune că steaua cu șase colțuri aparține culturii iudaice nu cunoaște istorie sau minte, pentru că evreii, până după întoarcerea lor din Babilon (500 î.e.n.), foloseau steaua cu cinci colturi (așa cum apare pe steagul comunist-bolșevic)!
Crucea, ca simbol al sacrului apare în probele arheologice pe fostele teritorii locuite de strămosii nostri( România, Ucraina, Republica Moldova, Ungaria si Bulgaria) de la începutul mileniului IV î.e.n..
În caseta unei tablete apare mențiunea abariso(aba: bătrân + risu: şănțuleț, crestătură) Zam-xei adică scrisă de batrânul Zamolsiu.
Tăblițele de plumb şi cele din aur au fost realizate astfel: se săpa(rizuia) de la dreapta la stânga textul dorit și se gravau imaginile pe o placă de bronz, care avea și rol de matriță.
În ea se turna plumb și ieșeau tăblițele scrise de la stânga la dreapta, așa cum le cunoaștem noi.
În dialectul istroromân este cuvîntul zamoli cu sensul de a ruga, a implora.
Pe una din tăblițe apare o imagine care i-a smintit pe toți ,,specialiştii” de carton, trădători.
Un călăreț get este în fața îngerului păzitor care ține în mână roata/cercul vieții, așa cum zice și cântătorul de ode Marțial, dovedind că și romanii știau câte ceva despre religia strămoșilor noștri.
Imaginea îngerului mai apare pe încă șase tăblițe, singură sau în compoziție!
Pe tăblițe, numele apei care despărțea Geția de Mesia a fost scris numai Istru, dar niciodată Danubius(cum i s-a spus mai târziu).
Și capitala statului get a fost scrisă Sarmisetuzo, iar o singură dată pe la anul 300 î.e.n. în varianta Sarmiegetozo, dar niciodată Sarmizegetuza sau Sarmisegetuza(cum este cunoscută în epoca modernă), aşa cum ar fi fost firesc, dacă tăblițele ar fi fost ”fabricate”.
Capitala geților – dabo geto – este menționată pe toate tăblițele care sunt turnate aici, dar niciodată nu este amintită ca
Ulpia Traiana Sarmisegetusa, noua capitală zidită de cuceritorii romani în alt loc și pe care au menȚionat-o scrierile romane.
Cetatea geților a fost descoperită în prima parte a secolului XX așa că așa zisul ”plăsmuitor”ale tăblițelor nu avea de unde ști aceste realități istorice!
- VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu