-=- Serial: DOVEZI ALE IDENTITĂȚII NOASTRE MULTIMILENARE : ” Tăbliţele de la Sinaia” (8) -=- (autor CONSTANTIN OLARIU)
-- TĂBLIȚELE DE LA SINAIA --
(8)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
La emeși (sumerieni) avem pe Suen, Zuen, Zoen ca duh al lunii, al regenerarii sau al vieții în așteptare, fiind considerat și stăpânul înțelepciunii simbolizând începutul Vieții în formă de germeni.
Pe tăblițele de la Tărtăria s-a descoperit o divinitate Şaue care primea ofrande ce erau arse pe altar împreună cu mortul.
În legendele noastre străvechi, Iana este sora soarelui pe care acesta o cere în casatorie, dar Dumnezeu se opune acestei sminteli.
În emegi (la sumerieni) avem E-anna – casa cerului sau casa Creatorului/ Dumnezeu, iar Inanna(stăpâna cerului întunecat și sora a pământului) este duhul lunii, care asista femeile la naștere și ajută plantele să germineze.
Să fie românii așa de neghiobi încât să se adreseze soarelui cu apelativul Sfântul(soare) și lunii cu apelativul Sfânta(lună) este reflexul firesc al vechii religii strămoșești a geților?
Emeșii(primii sumerieni) au plecat din ținutul carpatic pe la mijlocul mileniului IV î.e.n. și s-au aciuat în Ki-en-gi unde au realizat o cultura și civilizație uluitoare (civilizația sumeriană cum au botezat-o specialistii!).
Dacă acest neam ar fi venit din altă parte în Ki-en-gi și ar fi elaborat acolo toate miturile religioase și întreaga structură socială, atunci nu ar fi trebuit să existe legături atât de vii cu religia geților și tradițiile noastre populare.
Sfântul Soare și Sfânta Lună vin din religia neamului nostru pe care o practicau stramoșii până au venit romanii și s-au străduit să distrugă CREDINȚA geților, interzicându-le cultul crucii (anterior cu multe mii de ani creștinismului), iar legatura cu religia emesilor dovedește că tradițiile noastre populare sunt un depozit extraordinar de cultură, veche de peste șase milenii.
În ciuda tuturor vicisitudinilor și a dorinței dușmanilor neamului nostru de a distruge orice urmă a CREDINȚEI ANCESTRALE MULTIMILENARE, aceasta se mai regăsește în multe zone ale țării, în OBICEIURI păstrate și transmise cu sfințenie din generație în generație.
În Joimărel (Joia Mare) prin ogrăzile gospodarilor se aprind focuri astfel ca morții acelui sat să vină din lumea lor rece și să se încălzească.
Tot la aceasta dată, la cimitire se aprind focuri la morminte pentru a oferi mortilor căldura din lumina vie și puterea reînvierii.
Mai avem în cultura populară pe Joimărița(Zoe+Marița) sau Zoica, duh protector al căsătoriei care veghează la trăinicia și rodnicia familiei și întărirea neamului.
În Ardeal, în multe colinde se gaseste refrenul
,,ziorel de ziuă” dovada ce arată că în subconștientul colectiv Zoirel(Zoi) nu a dispărut nici după măcelul ocupației romane.
Într-un colind din zona Clujului se spune ca Sfântul Soare împreună cu sora lui Sfânta Lună păstoresc pe cer turma Domnului!
Tot aici se dă colindătorilor un colac mare, umplut, care are deasupra o cruce împletită din două șuvițe de aluat.
În spatiile acestei cruci sunt aşezate opus două cruci mici și literele O(om) şi T(tete: tata) din alfabetul geților.
Un colind din Oaș ne spune parcă în ciuda celor ce ne neagă tradițiile multimilenare: ,,Doua mere jucatoare, rupte de la Sfântu Soare”.
Tradiția este o referire fără echivoc la vechea religie a geților închinată SOARELUI, chiar dacă peste ea s-a pus eticheta creștină.
La ceremonialul de înmormântare se folosesc colaci de forme speciale tot ca o amintire neștearsă a religiei strămoșești.
Sunt colacii în formă de opt care au pe extremitățile lungimii spirala vieții, iar la capul mortului o lumânare făcută în spirală arde până se termină.
Un alt colac are forma unui S mai desfăcut, iar ambele forme se găsesc identic în alfabetul get.
-VA URMA -
(8)
(autor CONSTANTIN OLARIU)
La emeși (sumerieni) avem pe Suen, Zuen, Zoen ca duh al lunii, al regenerarii sau al vieții în așteptare, fiind considerat și stăpânul înțelepciunii simbolizând începutul Vieții în formă de germeni.
Pe tăblițele de la Tărtăria s-a descoperit o divinitate Şaue care primea ofrande ce erau arse pe altar împreună cu mortul.
În legendele noastre străvechi, Iana este sora soarelui pe care acesta o cere în casatorie, dar Dumnezeu se opune acestei sminteli.
În emegi (la sumerieni) avem E-anna – casa cerului sau casa Creatorului/ Dumnezeu, iar Inanna(stăpâna cerului întunecat și sora a pământului) este duhul lunii, care asista femeile la naștere și ajută plantele să germineze.
Să fie românii așa de neghiobi încât să se adreseze soarelui cu apelativul Sfântul(soare) și lunii cu apelativul Sfânta(lună) este reflexul firesc al vechii religii strămoșești a geților?
Emeșii(primii sumerieni) au plecat din ținutul carpatic pe la mijlocul mileniului IV î.e.n. și s-au aciuat în Ki-en-gi unde au realizat o cultura și civilizație uluitoare (civilizația sumeriană cum au botezat-o specialistii!).
Dacă acest neam ar fi venit din altă parte în Ki-en-gi și ar fi elaborat acolo toate miturile religioase și întreaga structură socială, atunci nu ar fi trebuit să existe legături atât de vii cu religia geților și tradițiile noastre populare.
Sfântul Soare și Sfânta Lună vin din religia neamului nostru pe care o practicau stramoșii până au venit romanii și s-au străduit să distrugă CREDINȚA geților, interzicându-le cultul crucii (anterior cu multe mii de ani creștinismului), iar legatura cu religia emesilor dovedește că tradițiile noastre populare sunt un depozit extraordinar de cultură, veche de peste șase milenii.
În ciuda tuturor vicisitudinilor și a dorinței dușmanilor neamului nostru de a distruge orice urmă a CREDINȚEI ANCESTRALE MULTIMILENARE, aceasta se mai regăsește în multe zone ale țării, în OBICEIURI păstrate și transmise cu sfințenie din generație în generație.
Tot la aceasta dată, la cimitire se aprind focuri la morminte pentru a oferi mortilor căldura din lumina vie și puterea reînvierii.
Mai avem în cultura populară pe Joimărița(Zoe+Marița) sau Zoica, duh protector al căsătoriei care veghează la trăinicia și rodnicia familiei și întărirea neamului.
În Ardeal, în multe colinde se gaseste refrenul
,,ziorel de ziuă” dovada ce arată că în subconștientul colectiv Zoirel(Zoi) nu a dispărut nici după măcelul ocupației romane.
Într-un colind din zona Clujului se spune ca Sfântul Soare împreună cu sora lui Sfânta Lună păstoresc pe cer turma Domnului!
Tot aici se dă colindătorilor un colac mare, umplut, care are deasupra o cruce împletită din două șuvițe de aluat.
În spatiile acestei cruci sunt aşezate opus două cruci mici și literele O(om) şi T(tete: tata) din alfabetul geților.
Un colind din Oaș ne spune parcă în ciuda celor ce ne neagă tradițiile multimilenare: ,,Doua mere jucatoare, rupte de la Sfântu Soare”.
Tradiția este o referire fără echivoc la vechea religie a geților închinată SOARELUI, chiar dacă peste ea s-a pus eticheta creștină.
La ceremonialul de înmormântare se folosesc colaci de forme speciale tot ca o amintire neștearsă a religiei strămoșești.
Sunt colacii în formă de opt care au pe extremitățile lungimii spirala vieții, iar la capul mortului o lumânare făcută în spirală arde până se termină.
Un alt colac are forma unui S mai desfăcut, iar ambele forme se găsesc identic în alfabetul get. 
-VA URMA -
Comentarii
Trimiteți un comentariu