-=- Serial: DESCÎNTECUL GETO-RUMÎNESC ȘI FIZICA CUANTICĂ , partea a II-a -=- (Preluare Thraxus Ares)

  - DESCÎNTECUL GETO-RUMÎNESC ȘI                            FIZICA CUANTICĂ - 
                               (publicat de Thraxus Ares)

Descîntecul de însănătoşire:

Fă semnul crucii de trei ori asupra persoanei bolnave, rosteşte descîntecul şi fă iar semnul crucii de trei ori. Ritualul trebuie repetat dimineaţa şi seara cel puţin trei zile la rînd:

”La Maica Domnului m’am rugat,/
Maica Domnului m’a ascultat,/
Bolile le’a adunat,/
Departe le’a aruncat,/
Bolile s’au vindecat/
Şi am rămas/
Frumos şi sănătos,/
Curat şi luminat,/
La trup,/ La cap/ Şi la suflet,/
Ca de Maica Domnului lăsat!”

Descîntecul de împăcare:

Cînd vrei să împaci două persoane aflate în conflict, repetă descîntecul de trei ori în prag de seară, învîrtind în sensul invers al acelor de ceasornic o ulcică de lut cu apă neîncepută.

”Eu întorc ulcica/
Şi ulcica întoarce vatra/
Şi vatra întoarce soba/
Şi soba întoarce grinzile cu horna/
Şi grinzile întorc podelele,/
Leaţurile şi şindrilele,/
Şindrilele întorc crângurile/
Şi crîngurile întorc pe Sfîntu Spiridon/
Şi pe Sînziene/
Şi Maica Domnului/
Să întoarcă  celor împricinaţi/
Unul asupra altuia/ Cu cugetele/
Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (cules de Tudor Pamfile – ”Sărbătorile la români”)

Spațiul carpato-danubian este un meleag de poveste, în care mulți își găsesc vindecarea sufletului. 

Arta vindecării la poporul geto-rumînesc are o vechime milenară, putînd fi considerată un dar strămoşesc.

Fondul său inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de rumîni, permite identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui meşteşug care, după anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit sacerdoţilor geți.

Condiţiile climaterice ale Geției Antice, corelate cu bogăţia celor geografice (şes, deal şi munte, ape curgătoare şi tezaure minerale) au favorizat existenţa în acest spaţiu a unei incredibile diversităţi de specii vegetale, multe fiind endemice, adică locale. Încă de pe vremea geților, o serie de plante ce cresc pe teritoriul de astăzi al Rumîniei erau întrebuinţate ca ierburi de leac.

Chiar expresiile neaoş getice si vechi rumîneşti a lecui, leac, o leacă (intim înrudite cu grecescul oligo – puţin) trimit la remedii în aparenţă infime (cantitativ vorbind), care însă pot vindeca sau menţine sănătatea celor care le cunosc adevărata întrebuinţare.

Renumele unora dintre aceste plante merge pînă acolo încît şi astăzi ele apar în percepţia populară ca fiind înzestrate cu virtuţi vindecătoare magice, extraordinare, legate de o adevărată mitologie vegetală.

Multe dintre plante sînt considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum basilicum), unele făcînd cîndva obiectul unui cult specific, aşa cum este cazul Mătrăgunei (Atropa belladona), al cărei nume este cu totul consonant, în mod uimitor, cu două cuvinte din vocabularul mistic al Vedelor (matra şi guna).

Acest cult urmăreşte întotdeauna rezultate din domeniul medicinei magice, cum este cazul descîntecelor ce se săvîrşesc cu ajutorul anumitor ierburi.

Plante de o mare importanţă biologică pentru om, prin principiile lor active, sunt întîlnite acolo unde odinioară erau aşezările geților.

                           - VA URMA -