Soarele de andezit a fost dezvăluit de sub humă şi readus umanităţii în 1958.
Este format dintr-un enorm disc de andezit cu un diametru de circa 7 metri.
Este alcătuit din 10 felii radiale, care reprezintă razele Soarelui, și un disc central, cu un diametru de 1,5 metri, care reprezintă Soarele.
Pentru toate culturile lumii, Soarele a reprezentat sau încă reprezintă o putere cosmică supremă, fiind cel care asigură existența și dezvoltarea vieții pe Pământ.
Ca sursă de căldură, Soarele simbolizează vitalitatea, pasiunea și tinerețea.
Răsăritul și apusul reprezintă simboluri pentru naștere, moarte și renaștere.
Solstițiile de iarnă și de vară marchează zilele cele mai scurte și cele mai lungi din an, inspirând ritualuri și festivaluri în lumea întreagă.
Solstițiul de iarnă simbolizează victoria luminii asupra întunericului, sfârșitul unui ciclu și începutul unui ciclu nou, marcat de lumină și dezvoltare.
Solstițiul de vară simbolizează puterea Soarelui și frumusețea Pământului.
Ambele solstiții sunt marcate de către simbolul Focului, simbolizând căldura și fertilitatea Soarelui.
Din timpuri imemoriale şi în toate tradiţiile spirituale ale acestei lumi, Soarele a fost venerat ca fiind centrul Universului, în jurul căruia se învârte totul, de care totul depinde şi din care totul se naşte.
În Ştiinţa Alchimică, Soarele reprezintă aurul, Regele sau fiinţa reală interioară profundă datorită căreia am luat ființăși la care trebuie să ne întoarcem, realizând-o în interiorul nostru.
În Cabala, Soarele reprezintă regatul vital, rădăcina care plasmează toate legile naturii şi ale cosmosului.
Pentru I-Ching este Wu Chi, cel fără de început şi fără de sfârşit.
Când conquistadorii au ajuns în Mexic şi i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul lor, ei le-au răspuns prin desenarea unui cerc cu un punct în centru: Hunab Ku- Soarele.
În Australia, astrul solar este adorat ca Fiu al Creatorului, iar în tradiţia vedică este considerat Inima Lumii.
Soarele este în fapt manifestarea Divinităţii.
În creştinismul esoteric străvechi este Absolutul şi, de asemenea Logosul, Hristosul Cosmic.
Pentru inițiaţii geto-daci, el reprezenta simbolul iluminării spirituale.
Soarele a fost adorat dintotdeauna ca simbol al Luminii şi Conştiinţei Divine.
Aceasta era natura religiei solare a strămoşilor noştri cei înţelepţi.
Marii eroi ai neamului nostru se identificau ca fiind „Soarele” dreptăţii.
„Soarele este Sufletul Lumii, este Lumina care exista la începuturi, existenţa care rezidă în noi şi ne încălzeşte trupurile, El ne ghidează facultăţile interioare şi ne conduce ciclurile vitale.” (Sufletul Neamului Românesc)
Comentarii
Trimiteți un comentariu