3.
-- dacă încrederea s-a format că ceea ce faci este benefic în toate cele 6 direcții ale Universului, atunci în mod automat te sacrifici până la orice sacrificiu incluzând sacrificiul total și a tot ce ai, ce ești, ce știi și înțelegi și trăiești pentru cei/cea și absolut tot și toți din Univers -- dacă și sacrificiul este constant, atunci în mod automat ai respect și recunoștință /gratitudine pentru absolut tot ce primești, chiar și un simplu "bună ziua", chiar și o înjurătură, și pierderile care le suferi, sfaturile, ajutorul, înțelepciunea, și chiar dacă nu ești conștient de ceva anume, atunci ai respect și recunoștință/gratitudine la tot și toți din Univers și Universului în sine incluzând planeta pe care ești și soarele care menține viața pe pământ; când și respectul și recunoștința/gratitudinea s-au format atunci începi să ai devoțiune pentru toți și toate care te-au învățat și ajutat în orice fel oricând, și de asemeni pentru tot Universul și pentru tot ce iubești; când și devoțiunea s-a format atunci începe în mod automat și venerația a tot ce te înconjoară, pentru că acum iubești cu adevarat absolut orice si pe oricine; când și venerația s-a format atunci nu mai poți să ai ură pentru nimeni și pentru nimic și noțiunea de ură dispare și din mentalitate/atitudine și din vocabularul tău; când și ura a dispărut pentru orice și pentru oricine atunci în mod automat ai dragoste și binețe si pentru cel care ți-a facut un rău sau ți-a dăunat cu ceva sau te-a jignit cu ceva; de obicei se crede că atunci când cineva ți-a făcut ceva care nu-ți convine sau ceva neplăcut sau ca te-a jignit, atunci se consideră că ți s-a facut un rău; dar de fapt este tot un bine tot un ajutor și ar trebui să mulțumești și să fii recunoscător/recunoscătoare pentru acel "rău" pentru că nu a fost deloc un "rău", ci a fost un bine deoarece a venit ca o lecție să te învețe să nu faci așa, să nu gândești așa și să nu devii așa; deci și așa zisul "rău" din lume are rostul lui pentru a ne da lecții să nu facem așa, să nu gândim așa și să nu devenim așa; și atunci când toate aceste 9 lucruri se întâmplă, NUMAI atunci ai înțeles ce este cu adevărat dragostea și deci trăiești și ești acest lucru; și dragostea nu are nici o legătură cu nici o religie, zeu sau individ; cine crede acest lucru că dragostea este din divinitate, zeu, dumnezeu sau orice sau oricine, acel cineva este departe de noțiunea dragostei pentru că dragostea adevărată nu aparține nimănui și nu este panaceul nimănui și a nimic, dacă este dragoste necondiționată universală; pentru că atunci când cineva crede că dragostea este de la divinitate, d-zeu sau oricine sau orice, atunci nu mai este necondiționată și universală, ci este condiționată de acel zeu,
dumnezeu, divinitate etc... este extrem de simplu ... problema fundamentală care condiționează orice gândire și atitudine este că omul practic, spiritual și filozofic habar nu are ce, cine și cum este acest dumnezeu în care el/ea crede și are iluzia că știe ce este acest dumnezeu când de fapt habar nu are grandoarea, mărinimia și infinitatea acestui dumnezeu, pentru că omul l-a făcut pe dumnezeu mic prost și neputincios atunci când are iluzia ca acest d-zeu/creator este o persoană sau entitate, acolo, undeva sus; numai când omul va înțelege că acest dumnezeu este absolut orice, oricine și peste tot, numai atunci omul va înțelege ce înseamnă dragostea adevărată necondiționată, și numai atunci va înceta să facă rău intenționat, să se mai certe, să mai distrugă natura/mediul, să mai ucidă o ființă, sa mai creeze conflict sau dezbinare, pentru că va înțelege că omul cu care eventual te-ai certat, ești tu însuți pentru că amândoi faceți parte din același întreg, ca și copacul și un animal și natura animată sau inanimată, așa cum este urarea indiană "namaste" sau mayașă "inlakesh alakin" ceea ce inseamna că
”onorez, respect si salut pe tine din mine si pe mine din tine” pentru că suntem un întreg, suntem Universul, fractal si holografic care se reflectă în el însuși prin orice parte a lui, pentru că Universul se autocreează, și de aceea nu există creație sau creator, pentru că ori spui dumnezeu ori spui univers este același lucru; chiar și prin fizică quantică s-a ajuns la concluzia că nu a existat nici un big-bang sau început al universului pentru că universul se autocrează prin cauza/e și efect/e la infinit în trecut și la infinit în viitor, deci nu există nici început și nici un sfârșit.
(Nicolae Iftene)
-- VA URMA --
-- dacă încrederea s-a format că ceea ce faci este benefic în toate cele 6 direcții ale Universului, atunci în mod automat te sacrifici până la orice sacrificiu incluzând sacrificiul total și a tot ce ai, ce ești, ce știi și înțelegi și trăiești pentru cei/cea și absolut tot și toți din Univers -- dacă și sacrificiul este constant, atunci în mod automat ai respect și recunoștință /gratitudine pentru absolut tot ce primești, chiar și un simplu "bună ziua", chiar și o înjurătură, și pierderile care le suferi, sfaturile, ajutorul, înțelepciunea, și chiar dacă nu ești conștient de ceva anume, atunci ai respect și recunoștință/gratitudine la tot și toți din Univers și Universului în sine incluzând planeta pe care ești și soarele care menține viața pe pământ; când și respectul și recunoștința/gratitudinea s-au format atunci începi să ai devoțiune pentru toți și toate care te-au învățat și ajutat în orice fel oricând, și de asemeni pentru tot Universul și pentru tot ce iubești; când și devoțiunea s-a format atunci începe în mod automat și venerația a tot ce te înconjoară, pentru că acum iubești cu adevarat absolut orice si pe oricine; când și venerația s-a format atunci nu mai poți să ai ură pentru nimeni și pentru nimic și noțiunea de ură dispare și din mentalitate/atitudine și din vocabularul tău; când și ura a dispărut pentru orice și pentru oricine atunci în mod automat ai dragoste și binețe si pentru cel care ți-a facut un rău sau ți-a dăunat cu ceva sau te-a jignit cu ceva; de obicei se crede că atunci când cineva ți-a făcut ceva care nu-ți convine sau ceva neplăcut sau ca te-a jignit, atunci se consideră că ți s-a facut un rău; dar de fapt este tot un bine tot un ajutor și ar trebui să mulțumești și să fii recunoscător/recunoscătoare pentru acel "rău" pentru că nu a fost deloc un "rău", ci a fost un bine deoarece a venit ca o lecție să te învețe să nu faci așa, să nu gândești așa și să nu devii așa; deci și așa zisul "rău" din lume are rostul lui pentru a ne da lecții să nu facem așa, să nu gândim așa și să nu devenim așa; și atunci când toate aceste 9 lucruri se întâmplă, NUMAI atunci ai înțeles ce este cu adevărat dragostea și deci trăiești și ești acest lucru; și dragostea nu are nici o legătură cu nici o religie, zeu sau individ; cine crede acest lucru că dragostea este din divinitate, zeu, dumnezeu sau orice sau oricine, acel cineva este departe de noțiunea dragostei pentru că dragostea adevărată nu aparține nimănui și nu este panaceul nimănui și a nimic, dacă este dragoste necondiționată universală; pentru că atunci când cineva crede că dragostea este de la divinitate, d-zeu sau oricine sau orice, atunci nu mai este necondiționată și universală, ci este condiționată de acel zeu,
dumnezeu, divinitate etc... este extrem de simplu ... problema fundamentală care condiționează orice gândire și atitudine este că omul practic, spiritual și filozofic habar nu are ce, cine și cum este acest dumnezeu în care el/ea crede și are iluzia că știe ce este acest dumnezeu când de fapt habar nu are grandoarea, mărinimia și infinitatea acestui dumnezeu, pentru că omul l-a făcut pe dumnezeu mic prost și neputincios atunci când are iluzia ca acest d-zeu/creator este o persoană sau entitate, acolo, undeva sus; numai când omul va înțelege că acest dumnezeu este absolut orice, oricine și peste tot, numai atunci omul va înțelege ce înseamnă dragostea adevărată necondiționată, și numai atunci va înceta să facă rău intenționat, să se mai certe, să mai distrugă natura/mediul, să mai ucidă o ființă, sa mai creeze conflict sau dezbinare, pentru că va înțelege că omul cu care eventual te-ai certat, ești tu însuți pentru că amândoi faceți parte din același întreg, ca și copacul și un animal și natura animată sau inanimată, așa cum este urarea indiană "namaste" sau mayașă "inlakesh alakin" ceea ce inseamna că
”onorez, respect si salut pe tine din mine si pe mine din tine” pentru că suntem un întreg, suntem Universul, fractal si holografic care se reflectă în el însuși prin orice parte a lui, pentru că Universul se autocreează, și de aceea nu există creație sau creator, pentru că ori spui dumnezeu ori spui univers este același lucru; chiar și prin fizică quantică s-a ajuns la concluzia că nu a existat nici un big-bang sau început al universului pentru că universul se autocrează prin cauza/e și efect/e la infinit în trecut și la infinit în viitor, deci nu există nici început și nici un sfârșit.
(Nicolae Iftene)
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu