”...universul se autocrează prin cauză/e și efect/e la infinit în trecut și la infinit în viitor, deci nu există nici început și nici un sfârșit;
cine crede altfel, habar nu are ce este dragostea, dumnezeu și univers sau multi-versuri, și se înșeală singur/singură că știe ce este dragostea și de unde este dragostea, când de fapt dragostea nu începe de nicăieri, pentru că dacă ar incepe de undeva (divinitate, dumnezeu, cineva sau ceva) atunci ar fi condiționată de acel lucru de unde a început, și nu ar mai fi dragoste NECONDIȚIONATĂ; cât de simplu mai poate fi explicat?... și din moment ce dragostea adevărată este NECONDIȚIONATĂ de nimic si de nimeni, atunci dragostea adevărată nu are început și nici sfârșit (pentru că ceva care are început și sfârșit, acel lucru este condiționat de începutul și sfârșitul acela), deci dragostea adevărată necondiționată în consecință este infinită în spațiu și timp și acest lucru în consecința înseamnă că dragostea în sine este Universul sau Dumnezeu, care în sine este infinit în spațiu și timp, și acest lucru în consecință înseamnă că Universul în sine este un conștient infinit în spațiu și timp; ignorantul trebuie să ajungă să înțeleagă aceste lucruri dacă vrea să se autodepășească și să meargă pe calea înțelepciunii; cunoașterea nu are nimic de-a face cu înțelepciunea; cineva poate să cunoască tot din toate cărțile din lume, dar dacă nu are nici o experiență concretă, personală, atunci nu are nici un fel de înțelpciune, are numai cunoaștere, care în sine este abstractă și nu se autodemonstrează ca valabilă, deci adevărată; când este o înțelepciune adevăr universal? numai atunci când prin experiența personală te autoconvingi că este benefică nu numai ție, dar și celor apropiați ție și celor pe care nu îi cunoști și în consecință la tot Universul; majoritatea confundă înțelepciunea cu o intelectualizare sau poate un pic mai profund printr-o conștientizare, așa cum mulți dau exemplele lui freud și jung că au "experimentat" despre ceea ce vorbesc; și înțelepciunea și cunoașterea și propria experiență sunt nimic sau doar joc intelectual atâta timp cât nu se formează echidistanța/equanimitatea care înseamnă să tratezi în mod egal/echidistant orice fenomen și experiența fără a reacționa și pune etichete; pentru că imediat ce reacționezi și etichetezi ceva, atunci devii condiționat de acel lucru și nu mai ești imparțial echidistant la acel lucru fenomen sau experiență; și până aici toți trebuie să experimenteze tot ce am spus și numai așa pot merge dincolo de tot ce am spus; adică, pe scurt, dragostea necondiționată este esențială pentru ca să te autodepășești și cu adevărat să capeți înțelepciune.”
(Nicolae Iftene)
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu