-=- ȘARPELE CU CAP DE LUP - STINDARDUL GLORIOS AL STRĂBUNILOR PELASGI-GETO-DACI - partea a III-a -=-
-- STINDARDUL ȘARPELE CU CAP DE LUP - SIMBOL ANCESTRAL AL GEȚILOR-PELASGI --
-- PARTEA a III-a --
În anul 53 î.C. generalul roman Crassus a invadat Partia.
Șapte legiuni romane au fost învinse la Harran de căpetenia armatei parte, nobilul Sureanu, generalul roman fiind ucis dupa modelul răzbunarii reginei masageților, Tomiris, pe invadatorul Cirus: ”lui Crassus i s-a taiat capul și i s-a turnat pe gură aur topit, ca sa-l sature de setea de aur care l-a mânat la război”.
Acesta a fost începutul unei serii de războaie cu romanii care a durat vreo trei secole.
Granița dintre ei era Fluviul Eufrat - „Eu, frate” (!),
Frate fiind alt clan conducător al dahilor.
Din când în când, parții și romanii mai uitau de războaiele dintre ei și se aliau împotriva altora.
Astfel, generalul roman rebel Quintus Labienus și o armată partă, sub comanda regelui Pacorus I, au invadat, în anul 41 î.C., Siria, Cilicia, Caria, atacând Frigia și Asia.
Prada a fost extrem de bogată, iar după moartea fratelui său Pacorus, regele Frate al IV-lea a avut ce investi în noua capitală, Ctesifon, pe Râul Tigru.
Eufratul devine iar granița între două armate „frațești”, dar potrivnice.
Un grup de soldati romani luati captivi de parți au devenit mercenari sub steagul-dragon și au ajuns să ocupe orașul chinez Li-jien.
Acolo, sub influența dragonilor chinezești, capul de lup a rămas fără urechi și s-a ales cu o creastă reptiliană.
Și așa avea să fie preluat și de multe alte armate.
În anul 36 i.C., Marc Antoniu a invadat Mesopotamia cu Legiunea a VI Ferrata si alte unități, dar a suferit mari pierderi și a fost fericit că a scăpat cu viață, ajungând în Armenia.
Prima „rundă” a războaielor romano-parte s-a încheiat.
În anul 20 i.C., Tiberius a semnat un acord de pace cu Frate.
Rămași fără potrivnici, parții s-au orientat către Valea Indusului.
Războaiele cu romanii au reînceput în anii ’60, când regele part Volosga I a încoronat un alt rege armean în locul celui vasal romanilor.
Conflictul s-a încheiat cu un compromis: regii armeni urmau să fie aleși dintre prinții parti, dar cu aprobarea romanilor.
Parții au continuat însă să forțeze mâna romanilor, iar Traian
s-a hotărât să pună capăt aranjamentului, invadând Partia, în 114 d.C si cucerînd capitala.
Revoltele nenumarate l-au determinat pe împaratul Hadrian să retraga armatele.
În 165 d.C., capitala a căzut din nou, fără ca întinsul teritoriu al parților sa fie demilitarizat de romanii cuceritori.
Pana la urmă, tot un „neam” i-a venit de hac: generalul Septimius Severus, intemeietorul dinastiei romane a Severilor, de origine getă, ca si Traian, de altfel.
Cu toții erau neamuri și se înțelegeau fără translatori, dar erau rivali când era vorba de stăpânit pământuri.
Generalul Severus a fost proclamat împărat de către legiunile danubiene, dupa moartea lui Commodus (192 d.C.).
Era căsătorit cu fiica marelui preot al templului zeului solar Baal, din Emesa (Siria), Gaius Iulius Bassianus, de origine tracă. Iulia Domna i-a adus pe lume doi împărați: pe Caracalla și pe Geta!
Severus a ocupat capitala parților în 198, captura romanilor fiind asemănătoare cu cea a lui Traian de la Sarmisegetuza.
Legionarii lui Severus luptau tot sub stindardul-dragon, caruia împaratul îi redase demnitatea.
Severus l-a impus ca drapel al cavaleriei.
Steagul-dragon a trecut și la persi, pentru că, pe cât era de temut, pe atât era și de respectat.
-- PARTEA a III-a --
În anul 53 î.C. generalul roman Crassus a invadat Partia.
Șapte legiuni romane au fost învinse la Harran de căpetenia armatei parte, nobilul Sureanu, generalul roman fiind ucis dupa modelul răzbunarii reginei masageților, Tomiris, pe invadatorul Cirus: ”lui Crassus i s-a taiat capul și i s-a turnat pe gură aur topit, ca sa-l sature de setea de aur care l-a mânat la război”.
Acesta a fost începutul unei serii de războaie cu romanii care a durat vreo trei secole.
Granița dintre ei era Fluviul Eufrat - „Eu, frate” (!),
Frate fiind alt clan conducător al dahilor.
Din când în când, parții și romanii mai uitau de războaiele dintre ei și se aliau împotriva altora.
Astfel, generalul roman rebel Quintus Labienus și o armată partă, sub comanda regelui Pacorus I, au invadat, în anul 41 î.C., Siria, Cilicia, Caria, atacând Frigia și Asia.
Prada a fost extrem de bogată, iar după moartea fratelui său Pacorus, regele Frate al IV-lea a avut ce investi în noua capitală, Ctesifon, pe Râul Tigru.
Eufratul devine iar granița între două armate „frațești”, dar potrivnice.
Un grup de soldati romani luati captivi de parți au devenit mercenari sub steagul-dragon și au ajuns să ocupe orașul chinez Li-jien.
Acolo, sub influența dragonilor chinezești, capul de lup a rămas fără urechi și s-a ales cu o creastă reptiliană.
Și așa avea să fie preluat și de multe alte armate.
În anul 36 i.C., Marc Antoniu a invadat Mesopotamia cu Legiunea a VI Ferrata si alte unități, dar a suferit mari pierderi și a fost fericit că a scăpat cu viață, ajungând în Armenia.
Prima „rundă” a războaielor romano-parte s-a încheiat.
În anul 20 i.C., Tiberius a semnat un acord de pace cu Frate.
Rămași fără potrivnici, parții s-au orientat către Valea Indusului.
Războaiele cu romanii au reînceput în anii ’60, când regele part Volosga I a încoronat un alt rege armean în locul celui vasal romanilor.
Conflictul s-a încheiat cu un compromis: regii armeni urmau să fie aleși dintre prinții parti, dar cu aprobarea romanilor.
Parții au continuat însă să forțeze mâna romanilor, iar Traian
s-a hotărât să pună capăt aranjamentului, invadând Partia, în 114 d.C si cucerînd capitala.
Revoltele nenumarate l-au determinat pe împaratul Hadrian să retraga armatele.
În 165 d.C., capitala a căzut din nou, fără ca întinsul teritoriu al parților sa fie demilitarizat de romanii cuceritori.
Pana la urmă, tot un „neam” i-a venit de hac: generalul Septimius Severus, intemeietorul dinastiei romane a Severilor, de origine getă, ca si Traian, de altfel.
Cu toții erau neamuri și se înțelegeau fără translatori, dar erau rivali când era vorba de stăpânit pământuri.
Generalul Severus a fost proclamat împărat de către legiunile danubiene, dupa moartea lui Commodus (192 d.C.).
Era căsătorit cu fiica marelui preot al templului zeului solar Baal, din Emesa (Siria), Gaius Iulius Bassianus, de origine tracă. Iulia Domna i-a adus pe lume doi împărați: pe Caracalla și pe Geta!
Severus a ocupat capitala parților în 198, captura romanilor fiind asemănătoare cu cea a lui Traian de la Sarmisegetuza.
Legionarii lui Severus luptau tot sub stindardul-dragon, caruia împaratul îi redase demnitatea.
Severus l-a impus ca drapel al cavaleriei.
Steagul-dragon a trecut și la persi, pentru că, pe cât era de temut, pe atât era și de respectat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu