Astăzi vreau să vă prezint cele mai frumoase citate de la
Ion Creangă (n. 1 Martie 1837, Humulești – d. 31 Decembrie 1889, Iași).
ION CREANGĂ este unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat România vreodată, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”.
Creangă ne-a făcut tuturor copilăria mult mai frumoasă datorită poveștilor și basmelor sale.
Astfel, am pregătit pentru voi unele dintre cele mai frumoase citate ale autorului, pentru a ne putea aminti cum se cuvine de acesta.
„Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.”
„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.”
„Şi eu eram vesel ca vremea cea mai bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburea sa.”
„Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi…”
„Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.”
„Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.”
„Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.”
„Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”
„Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire.”
„Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viaţă burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiţi prea de tot. Vino, frate Mihai(Eminescu), vino, căci fără tine sunt străin.”
„Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.”
„N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta.”
„Bre! Mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut.”
„Cartea îţi aduce şi oarecare mângâiere. Eu să nu fi ştiut a ceti, de mult aş fi înnebunit, câte am avut pe capul meu… Din cărţi culegi multă înţelepciune şi, la drept vorbind, nu eşti o vacă de muls pentru fiecare.”
„Ieşi copile cu părul bălai afară şi râde la soare, doar s-a îndreptat vremea! Şi vremea se îndrepta după râsul meu.”
„Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal dintre cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie-bună, şi-l bate cu biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsu, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ie auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băț îşi descarcă mania în toată puterea cuvântului… Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.”
„Şi când învăţăm eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu