Partea I-a
”Dacia Preistorica”- 1913 - autor Nicolae Densușianu:
”Cred că mult mai adevărată și, mai ales, corectă pentru noi ar fi filiera PELASGĂ, decat cea TRACĂ!
Însuși Herodot spunea la un moment dat, că
"NIMENI NU POATE STI CE FEL DE OAMENI LOCUIESC LA NORD DE DUNĂRE"....
Varianta "tracă" ne blocheaza undeva în sudul Dunării și doar pe teritoriul bulgar, ceea ce este complet neadevărat...
- Pelasgii sau Protolatinii (Arimii) -
1. Vechimea rasei pelasge
Înca înainte de emigrațiunea grecilor, celților și a germanilor din ținuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era ocupată de o rasă de oameni reveniți din Asia(la origini fiind triburi ariene-masagete migrate din zona Carpaților) și pe cari autorii grecesti îi numeau, în general, pelasgi și turseni.
Acești pelasgi formaseră, în timpurile anteelene, cel mai întins, mai puternic si mai remarcabil popor, o națiune, care din punct de vedere moral si material, a schimbat fața Europei arhaice.
Pelasgii ne apar în fruntea tuturor tradițiunilor istorice, nu numai în Elada și în Italia, dar și în regiunile din nordul Dunării si ale Mării Negre, în Asia Mică, în Asyria și în Egipet.
Ei reprezinta tipul originar al popoarelor așa numite arice [ariene], care a introdus în Europa cele dintâi beneficii ale civilizațiunii.
Urmele extensiunii lor etnografice, precum și ale activității lor industriale, le mai aflăm și astăzi pe cele trei continente ale lumii vechi; începând din muntii Norvegiei până în pustiurile Saharei, de la izvoarele râurilor Araxe si Oxus până la oceanul Atlantic.
Însă, istoria lor politică și istoria civilizațiunii lor sunt acoperite de întunericul vechimii [și a intereselor politice ulterioare ale unora și altora].
Puținele date, ce ne-au rămas asupra pelasgilor, ne înfățișează pe acest mare și admirabil popor numai în ultimul period al istoriei sale, atunci când independența sa politică era distrusă aproape peste tot locul și când numele sau începe să dispară.
Din nefericire, însă, chiar și aceste puține date, fragmentare, ce ne-au rămas despre pelasgi, ne sunt transmise de cei cari i-au cucerit, i-au distrus, i-au persecutat, i-au imprastiat și, în urmă, i-au calumniat.
Astfel că istoria epocei lor de inflorire, de putere și de extensiune teritorială în Europa, Asia si Africa, istoria imperiilor si instituțiunilor sale, a artelor și industriei lor, a rămas înmormântată.
Cu deosebire, istoria politică a pelasgilor meridionali se încheie cu căderea Troiei.
De aici încolo, tot ce mai aflăm despre acești pelasgi din jurul Mării Egee sunt numai simple amintiri de resturi mici și împrăștiate, siliți de inamicii lor să emigreze din o țară în alta, spre a-și căuta o noua patrie.
Pentru poporul grecesc, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe Pământ.
Rasa lor li se părea atât de arhaică, atât de superioară în concepțiuni, puternică în voință și în fapte, atât de nobilă în moravuri încât tradițiunile și poemele grecești atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de „divini”, dioi, adecă oameni cu calități supranaturale, asemenea zeilor, un nume, ce ei întru adevăr l-au meritat prin darurile lor fizice și morale.
Grecii își perduseră demult tradițiunea, când, cum, și de unde au venit ei în ținuturile Eladei; însă, ei aveau o tradițiune că, nainte de dânșii, a domnit peste pământul ocupat de ei un alt popor, care a desecat mlaștiniile, a scurs lacurile, a dat cursuri noi râurilor, a tăiat munții, a împreunat mările, a arat șesurile, a întemeiat orașe, sate și cetăți, a avut o religiune înălțătoare, a ridicat altare și temple zeilor și că aceștia au fost pelasgii.
Dupa vechile tradițiuni grecești, pelagii locuiseră și în părțile Greciei încă înainte de cele doua diluvii legendare ce se vărsase peste Attica, Beotia si Tessalia, unul în timpul regelui Ogyges și altul în timpurile lui Deucalion.
Ei domniseră așadar peste continentul grecesc încă înainte de timpurile lui Noe.
Un ram al poporului pelasg, arcazii, ce locuiau pe culmile și văile din centrul Peloponesului, aveau tradițiunea că dânșii au fost pe pământ încă înainte de când Luna ar fi apărut pe ceriu.
Cu privire la aceasta importanta tradițiune, scoliastul lui Apolloniu Rhodiu se exprima astfel:
„Se pare că arcazii pleasgi au existat încă înainte de Lună, dupa cum scrie Eudoxus în scrierea sa ”Periodos”.
Iar Theodor scrie că Luna a apărut pe ceriu cu puțin înainte de războiul lui Hercule cu Giganții.
Tot astfel ne spun Aristo din Chios si Dionysiu din Chalcida în cărțile lor despre Origini”.
În fine, Ephor, unul dintre scrutătorii cei mai diligenți ai antichității și istoric iubitoriu de adevăr, care trăise în seculul al V-lea i.e.n. scrie:
”Traditiunea ne spune ca pelasgii au fost cei mai străvechi cari au domnit peste Grecia.”
(Sursa: ”Dacia Preistorica”, Nicolae Densusianu, editura Obiectiv Craiova, Eugen Delcea)
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu