--- FEREȘTE-NE, DOAMNE, DE ”PRIETENII” APROPIAȚI....---


Eminescu despre ”frăția” româno-rusă: „niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și naționalitatea română. ”



Iată ce spunea Mihail Eminescu în ziarul ”Timpul” în ianuarie 1878 referitor la ruși: 
„Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special și nu-i cerem decât ceea ce suntem în drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu fața curată: să respecte pe deplin convenția încheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia în numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine și ale sale; ea pentru a împlini mandatul Europei și pentru confrații ei de peste Dunare; noi pentru noi.” 
 Eminescu despre frăția româno-rusa: „niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și naționalitatea română.  Deci încă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”. 

 În același ziar, în martie 1878, poetul nostru național spunea : ”Însuși numele „Basarabia” țipă sub condeiele rusești. 
Căci Basarabia nu însemneaza decât țara Basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor, Romania țara românilor”. 

 În iunie 1878 Mihai Eminescu aducea următoarele completari : 
„De atunci (1812, n.n.) și până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare în Basarabia. Administrația, biserica și școala sunt cu desăvârșire rusești, încât este oprit a cânta în ziua de Paști „Hristos a înviat” în românește. Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă granița fără de a da loc la presupusuri și persecuțiuni; ba oamenii de condiție se feresc de a vorbi în casă românește, pentru ca nu cumva o sluga să-i denunțe; într-un cuvânt, orice manifestație de viață românească e oprită, rău privită și chiar pedepsită. 
Sute de ani, românii au fost cel puțin indirect stăpâniți de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuție limba și naționalitatea română. 
Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice”.

Comentarii