- BUNAVESTIRE, BLAGOVEȘTENIA sau
ZIUA CUCULUI -
În calendarul străvechi al Moșilor și al stră-strămoșilor noștri, la sfârșitul lunii martie, în jur de 25, se sărbătorea BLAGOVEȘTENIA.
-- ZIUA CUCULUI --
În calendarul popular, Bunavestire este cunoscută sub numele de Blagoveştenie sau Ziua Cucului.
Sărbătoarea creștină s-a suprapus, ca în cazul majorității sărbătorilor noastre ancestrale, PESTE tradiția noastră multimilenară...
Țăranii spun că soarele e mai mereu supărat și că numai o dată pe an e vesel și joacă de cer: de Blagoveștenie.
Și asta se întâmplă pentru că întreg pământul e blagoslovit: iarba începe să crească, „învie toată musca”, albinele intră în vară iar păsările prind glas.
Printre ele și cucul, cel care vestește viața și moartea, fericirea și norocul, primăvara și soarta omului.
-- MISTERUL CUCULUI --
Mai întâi „cucul ceriului” cântă la poarta Raiului, pentru ca apoi glasul lui să răsune peste văile noastre până la solstițiul de vară, de Sânziene.
Încercând să-și explice de ce cântă cucul numai trei luni pe an, imaginarul popular nu a cunoscut limite.
Basme, povești, legende, balade, proverbe, ghicitori, cântece, strigături, întreaga oralitate populară este străbătută de tema cucului și a cântecului lui.
Unele legende spun că de Sânziene cucul mănâncă orz şi se îneacă, după care se transformă în uliu și pleacă pe celălalt tărâm, altele povestesc despre un cuc cu penele de aur care cântă numai în cer și că de fapt noi o auzim pe soția lui, Sava, pe care a părăsit-o pentru că l-a înșelat cu privighetoarea, altele vorbesc despre doi frați blestemați de tatăl lor, care se tot strigă pe nume dar nu se mai găsesc niciodată.
-- CÂNTAREA PREZICĂTOARE --
Mai mult, la români nu există nimeni cu un dar mai mare al prorocirii ca cel al cucului: după cântecul lui poți număra câți ani mai ai de trăit (Cucule, puiucule!/ Câți ani îmi vei dărui/ Până ce eu voi muri?) ori cât mai ai de așteptat până la nuntă (Cucule, voinicule!/ Câți ani îmi vei da/ Pân’ m-oi însura?).
Poți afla dacă dacă vei fi bogat, nevoiaș, fericit sau nefericit. Cucul și cântecul lui este invocat de tinerii recruți (Mie cucu’ mi-o cântat/ Neprânzât și nemâncat/ În cătane de plecat), de cei înstrăinați (Cântă cuce/ când te-i duce/ Ca să-mi gat și eu merinde/ Să mă duc și eu cu tine/ Cucule, în țeri străine), de cei plecați în război (Ție, mândră-ți cântă cucu’/ mie îmi bubuie tunu’), de îndrăgostiți (Cântă-mi mie înc’o dată,/ Că mi-e mintea tulburată,/ Cântă-n dreapta mea cu foc,/ Să am parte de noroc,/ Cântă-n faţa mea cu drag,/ Că ţi-oi da frunză de fag,/ Să nu mai fi tot pribeag).
-- DE DRAGOSTE --
Dragostei tăinuite i se spune în Bucovina „boala cucului” și se poate vindeca doar dacă îți ungi pieptul, în dreptul inimii, cu untură de cuc.
Așa că tinerii nu se sfiau să-l omoare dacă îl prindeau. Apoi îi purtau capul în sân ca să se îndrăgostească de ei persoana iubită. În lipsa cucului, despre care se știe că nu se dă ușor prins, la mare preț este și creanga pe care a cântat prima oară.
Cine o găsește, o poartă în sân ca să asculte lumea de el ca de cuc, o pune în scăldătoare pentru că e bună de dragoste, sau o dă la vreo babă ca să îi descânte inima.
-- CUCUL ÎN MITOLOGIILE LUMII --
Foarte interesant este faptul că în vechime „cucului i se ofereau ofrande rituale, ceea ce indică apartenența acestei păsări la cultul strămoșilor şi străvechilor divinităţi ale naturii”.
(Ivan Evseev – ”Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale”).
Și ca misterul să fie pe măsura personajului nostru, trebuie spus că superstiții și povești despre cuc nu avem doar noi, ci și majoritatea popoarelor care îi aud cântatul.
Vechii grecii povestesc că Jupiter pentru a o cuceri pe Hera s-a transformat într-un cuc, nemții îl asociază cu zeul tunetului, japonezii cred că poartă pe aripi zorii de zi iar indienii îl consideră simbolul sufletul înainte şi după încarnare, trupul fiind cuibul străin în care sufletul vine să se aşeze.
Așadar, începând de astăzi și până de Sânziene putem auzi cântarea cucului.
Dacă vestește primăvara sau prevestește soarta noastră, dacă poartă glasul codrului sau pe cel al strămoșilor, alegeți dumneavoastră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu