"De la China pân’ la Rin De geto-daci pământu-i plin,
De la Vistula-n Grekia,
Este scumpa mea Dakia.
Mulţi au fost, puţini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori-
Ca şi hoardele de ciori.
Peste daci s-au aşezat,
Pâinea toată le-a mâncat.
Aurul lor l-au luat,
Iar naţia le-a furat.
Urmaşii geţilor de azi,
Noi românii, nişte brazi,
Ne împuţinăm mereu ,
Căci n-aveam un Deceneu."
--Mihai Eminescu--
Iată și un fragment din cartea "Storia d'Italia del Medio Evo",scrisa de Carlo Troya:
"...Dar puțin diferă aceasta opinie, dacă nu luăm în considerație secolul în care a trăit Tanausis, de numărul celor care cred, așa cum am spus deja, ca daii, din mijlocul cărora s-a remarcat Arsace, ar fi aceeași națiune cu getii sau dacii lui Zamolxis si Dromihete.
Cea mai mare parte a Asiei se numea, Dacia; și deci, deutsch, își spun și astăzi germanii înșiși în limba lor, ca o reamintire a originii lor dacice, origine comună tuturor popoarelor semanate de-a lungul Dunarii si pana la Ind, și supuși până în sec. I î.Hr. unor principi, toți din sângele Arsacizilor.
Înșiși masagetii, care ar fi putut părăsi locul (după Herodot) și să nu mai stea împotriva isedonilor, se prezentau ca fiind un același popor cu acești dai sau daci asiatici, afirmandu-se că
daco-masageții se întindeau de la țărmurile Mării Caspice până la actuala Calmuchia.
În astfel de concluzii se prefigurează și doctrinele lui Efor din Cuma."
Comentarii
Trimiteți un comentariu