-=- CU PESTE 1.000 DE ANI ÎNAINTEA LUI MAGELAN !!! ... -=-

Prima călătorie în jurul lumii a fost cea a getului AETHICUS DONARES (461-465 D. Hr), inițiat zalmoxian, cu origini etnice traco-geto-dacice cel care și-a scris experiențele în lucrarea „COSMOGRAFIA„ scrisă în LIMBA 

GETO-DACĂ și CU ALFABET AUTOHTON.

   Este bulversant să afli că există documente străvechi care vorbesc despre o călătorie în jurul lumii făcută în secolul V, deci cu peste 1.000 de ani înaintea lui Magelan, de un savant al acelor vremuri, care a trăit pe teritoriul României de azi, la Histria, în Dobrogea. Acesta era de neam geto-dacic, practicant al religiei Zalmoxiene, cu legături în anticul ordin al Cavalerului Trac.

Fără îndoială, așa cum era de așteptat, povestea lui Aeticus Donares este ignorată de „științificii” români. Vorba aia, la ce ne-ar folosi să facem din acest subiect unul important al istoriei acestor meleaguri?!? 

Lumea de azi a putut afla despre el datorită lucrării Cosmographia scrisă de călugărul benedictian Ieronim în jurul anului 763 d.H. în Freising – Bavaria. 

Acesta a realizat, după textul originar al lui Aeticus, o compilație, în fapt o puternică cenzură, căci benedictianul a lucrat pe textul originar prin tăiere, pentru a nu sminti și îndepărta de la creștinism pe tinerii cititori. 

Aeticus Donares, era un get din Sciția Minor, Dobrogea de azi. 
Se pare că era de origine nobilă (nobile prosapia parentum). 
El s-a născut în anul 421 în cetatea Histria, din Dobrogea de azi…

Cetatea Histria este considerată de ”specialiștii” români ca fiind una de origine grecească sută la sută, ignorând sursele istorice care vorbesc despre faptul că cetățile grecești de la Marea Neagră au funcționat cu acceptul regilor geți din zonă, cărora le plăteau taxe de protecție, și că o mare parte din populația acestor orașe era getică.

Faptul că geții trăiau și în cetățile de la Marea Neagră este subliniat și de poetul latin Ovidiu, în ”Tristele”, mărturie din timpul exilului în cetatea Tomis: „În jurul meu glăsuiesc aproape numai guri tracice şi scitice. Îmi pare ca aş putea scrie în versuri getice.” (III,14,37-50.)

Revenind la cetatea Histria, este de remarcat faptul că aici, astăzi, în situl arheologic, vizitatorul poate să descopere multe basoreliefuri cu CAVALERUL TRAC, un semn că acest ordin inițiatic și militar funcționa și era respectat în cetatea așa zis „sută la sută grecească”.

Insistând asupra opiniei „științificilor” români care pretind că nimic getic nu avem la Histria, trebuie să semnalez ceea ce mi s-a relatat de un angajat al Complexului de la Histria, acum câțiva ani, când am vizitat situl arheologic. 
Discutând despre una, despre alta, mi-a spus la un moment dat că în spatele clădirii muzeului, acoperite de vegetație, se află mai multe morminte GETICE, dar că există consemn să nu se vorbească despre ele, sub amenințarea concedierii! 

Ce spuneți despre asta?

Revenind la Aeticus Donares, mulți l-au vrut grec, roman, slav, bulgar, sârb, croat etc....numai GET nu!

„Că nu-i grec de origine deducem lesne din citatul de mai jos, căci nu putea să-i considere pe cei de-un sânge cu el atât de josnici: «Şi astfel acelaşi înţelept le-a descris [peisajele / ţinuturile edenic-helladice] mai sus într-un mod frumos. A omis însă poporul grec pentru că fu plin de toate ticăloşiile, de dezonoare, omucideri, depravări, lux şi toate spurcăciunile.» (AethK-93, 187 sq.). Nu avea cum să fie nici din peninsula Istria din vestul Croației, cum le-ar fi plăcut unora să fie – căci zona nu a aparținut niciodată Sciției, iar pe atunci nu se aciuiseră încă sclavinii/slavii.” 
(Dr. Ion Pachia-Tatomirescu)

Conform concluziilor lui Ion Pachia-Tatomirescu, istoric al culturilor și civilizațiilor, istoric al religiilor, Aeticus Donares era un inițiat zalmoxian, cu origini etnice traco-geto-dacice. 

Aeticus Donares, fiind mentor la o astfel de școală (Zalmoxiană -n.m.), și-a pregătit echipajul, format din 101 cavaleri-cabiri, între anii 456 și 461, cam până pe la echinocțiul de primăvară, cu care avea să facă temerara aventură de ocol al pământului. 

«Povesteşte că toate celelalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelor colindatu-le-a acompaniat de discipolii săi, (făcând) muncă de cercetător minuţios în vremurile prielnice, atât în insulele mari cât şi în insulele mici, de la miazăzi până la apus, de la Tabrobane (Ceylon / Sri Lanka), Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaopa (Calapan-Philippines), până la Riakeon (Islanda), de aici până după Gade (până-n Ultra-Gade) şi Coloanele lui Hercule. Că, de fapt, aici (după Gade, mai exact spus, în Hibernia, şi în Orcade), a făcut un popas de un an şi a dezbătut (traversarea Atlanticului) cu filosofii (din echipajul său) Aureliu şi Arbocrate, nefiind în stare să se desprindă de unele părţi ale misterelor Oceanului (acestuia)» (AethK-93, 111 sq.).

Călătoria a durat până în anul 466, deci 5 ani și a avut următorul traseu: Histria de la Marea Neagră, Marea Mediterană, Coloanele lui Hercule – Gibraltar, insulele Britanice, insulele Faroe, Islanda, Groenlanda, pasajul de nord (țărmul nordic al Canadei și Alaskăi – pe atunci acest drum era accesibil, clima fiind mai blândă;), peninsula Kamceatka, arhipeleagul Nipon, Groapa Marianelor, arhipelagul Filipine, Malaiezia, Papua Noua Guinee, insula Sumatra – Indonezia, Sri Lanka – Ceylon, Marea Arabiei, Marea Roșie, de unde transbordează totul, peste istmul Suez apoi urmează coasta de est a Mediteranei, Sudul Asiei Mici și înapoi acasă…

Iată ce mărturisește în ”Cosmografia” sa dunăreanul nostru: «După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au fost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descoperite» (AethK-93, 233).

În călătoria sa fabuloasă, Aeticus Donares a fost primit atât la Curtea Regală Persană, cât și în Palatul Imperial al lui Yüryaku, din Japonia de astăzi…
                  

                      -- CĂLĂTORIA -- 

 Aeticus Donares  a plecat din dava-port HISTRIA în primăvara anului 461 în jurul zilei de 21 martie, când ziua lumină este egală cu noaptea, navigând pe drumul principal pe care l-am trasat pe o hartă actuală, menţionând cu cifre zonele cele mai cunoscute – parcurse în timpul marşului. 
 În prima etapă, expediţia s-a îndreptat spre vest, parcurgând drumul situat între Dacia şi Groenlanda, astfel:

1 – Marea Neagră (Getică); 
2 – Marea Marmara (Thracică); 
3 – Marea Egee; 
4 – Marea Mediterană; 
 5 – Strâmtoarea Gibraltar; 
6 – Apele Oceanului Atlantic care scaldă coastele Peninsulei Iberică; 
7 – Marea Nordului, ale cărei ape scaldă coastele de est ale Mării Britanii şi insulele din nordul Scoţiei; 
8 – Insula Islanda, scăldată de apele Oceanului Atlantic în partea de sud şi de cele ale Oceanului Îngheţat de Nord, în partea nordică; 
9 – Insula Groenlanda, numită de A.D. – Zhrisolida, scăldată în partea de vest de apele Strâmtorii Davis şi de cele ale Golfului Baffin. Subliniez că odată cu descoperirea Groenlandei de către Aethicus Donaris, în anul 462, acesta a descoperit şi America, fapt care sa produs cu 1030 de ani înaintea nredescoperitorului Cristofor Columb. 

În a doua etapă, corăbiile conduse de AETICUS DONARES s-au deplasat pe un traseu situat între Groenlanda şi Peninsula Kamciatka, situată în estul Asiei, astfel: 

10 – Strâmtorile Lancaster, Barrow, Melville şi Mac Clure din nordul Canadei (din zona Polului Nord Magnetic) care separă între ele insulele devon, Bathurst şi Melville de insulele Baffin, Pr de Wales, Victoria şi Banckes; 
11 – Marea Beaufort şi Oceanul Îngheţat de Nord; 
12 – Marea Ciukotsk, numită Marea Chukchi de A.D. şi Strâmtoarea Bering care face legă- Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 10 tura cu Marea Bering din vecinătatea Oceanului Pacific; 
13 – Peninsula Kamciatka, numită Chormacinata de A. D., la fel cum l-a numit şi pe un sat de pescari amplasat pe litoralul acesteia. 

 În a treia etapă, expediţia condusă de A.D. a parcurs drumul dintre Kamciatka şi Insulele Manne, navigând prin următoarele zone; 
14 – Marea Japoniei care la est se învecinează cu insulele care alcătuiesc Arhipelagul Nipon (Japonez), alcătuit din patru insule mari (Hokkaido, Honshu, Ihikoku şi Kyushu şi încă alte câteva mii de insuliţe. În una din cele patru insule mari expediţia condusă de A.D. a făcut o escală şi a fost primită de împăratul YÜRYAKU în vara anului 463 d. H.; 
15 – Marea Chinei de Est; 
16 – Marea Chinei de Sud; 
17 – Lanţul Insulelor Mariane (Agrihan, Guam, Pagan, Saipan etc), descoperite la cumpăna anilor 463-464 şi amplasate în vecinătatea Groapei Marianelor, unde adâncimea apei măsoară 11033 m (cea mai mare de pe Terra). 
Insulele Mariane sunt situate la circa 2500 km de est de Insulele Filipine (între 144º şi 148º longitudine estică) şi la circa 2200 km nord de Noua Guinee (între 13º şi 19º latitudine nordică). 

 În a patra etapă, corăbiile expediţiei au parcurs un drum cu întorsături de la Insulele Mariane până la Peninsula Malacca, partea deţinută de Malaysia, după cum urmează: 
18 – Insulele Filipine, cu escală la sud de Manilia, în Insulele Mindoro (în Toponimul Calaopa zis şi Calapan); 
19 – Partea estică a Malaysiei (Malaeziei), reprezentată de partea estică a Insulei Kalimantan (Borneo) împreună cu imensul spaţiu indonezian, reprezentat din cea mai mare parte a Insulei Borneo şi din Insulele Sulawesi (Celebes); 
20 – Insula Noua Guinee (coastele din nord scăldate de apele Oceanului Pacific); 
21 – Insulele Solomon şi Marea Coralilor; 
22 – Strâmtoarea Torres, situată între extremitatea sudică a Insulei Noua Guinee şi partea nordică a Continentului Australia, reprezentată de Capul York; 
23 – Marea Javei (Djowa) care separă Insula Japa (Djywa) de insula Borneo; 
24 – Ocolul în jurul Insulei Sirtinice de Nord (Sumatra, zisă şi Samatra, dar şi Swarnadwipa – „Insula de aur”); 
25 – Marea Andaman din vecinătatea Peninsulei Malacca. În a cincicea etapă, corăbiile cu cei 101 Cavaleri Zalmoxieni au parcurs ultimul drum situat între Peninsula Malacca şi dava-port Histria prin următoarele zone: 
26 – Golful Bengal care scaldă coastele Birmaniei, Bangladeshului şi Indiei de Est; 
27 – Apele Oceanului Indian care separă India de Insula Sri Lanka; 
28 – Apele Mării Arabiei care scălda coastele Nr. 100 (anul X), aprilie 2014 DACIA magazin 11 vestice ale Indiei şi Pakistanului, precum şi apele Golfului Oman care scaldă coastele Iranului (Persiei) unde au făcut o escală în anul 465 iar cu această ocazie suita marelui explorator a fost primită de Regele Persan PEROZES I; 
29 – Apele Mării Arabiei dinvecinătatea Arabiei Saudite, inclusiv Golful Aden; 
30 – Marea Roşie, Golful Suez şi Istmul Suez, transbordat pe uscat; 
31 – Apele Mării Mediterane situate între Anatolia şi Insula Cipru;  – Marea Egee;  – Marea Marmara şi – Marea Neagră. 

 Succint, acesta este drumul parcurs de expediţia navală condusă de marele explorator pelasgodac, Aethicus Donares (Ister) în perioada anilor 461-465 când s-a realizat primul ocol al Pământului, cunoscut până în prezent, cu 1057 de ani înaintea lui Magellan. 

 La expediţie au participat 101 Cavaleri Zalmoxieni care au asigurat propulsia corăbiilor cu forţa muşchilor lor în timpul navigaţiei prin zeci de mări, golfuri şi strâmtori, precum şi prin patru oceane (Atlantic, Îngheţat de Nord, Pacific şi Indian). 

Acest ocol al Pământului este descris amănunţit de conducătorul expediţiei în opera sa excepţională numită „COSMOGRAFIA”, scrisă în anul 466 şi alcătuită din 10 volume.