--- EMINESCU, cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc...---

Pe scurt, despre Mihai Eminescu 

 Considerat „Luceafarul poeziei românesti”, Mihai Eminescu a ridicat limba română pe culmile expresivitatii, reușind să-i scoată în evidență valoarea și bogăția de mijloace de exprimare și frumusețea, astfel că poeziile sale nu se pot traduce în nici o altă limbă care să redea delicatețea trăsăturilor sufletești sau frumusețea naturii. 

„În opera sa, poezie și proza, codrul, marea, raul, luna sunt idei, divinități, nu fenomene; fenomen este doar Omul”, așa cum spunea George Călinescu. 

Concepția e adânc țăranească, străbună, ancestrală. 

Țăranul respectă Natura și legile ei fără să intervină cu brutalitate în esența ei. 

Poetul nostru național a văzut lumina zilei la 15 Ianuarie 1850, în Botoșani, ca fiu al căminarului Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, fiica stolnicului din Joldești.

 Învață acasă primele noțiuni, apoi între 1858-1866 urmează gimnaziul din Cernăuți. 
Aici, la moartea dascălului său de literatură, scrie poezia 
„La mormântul lui Aron Pumnul”, apoi publică în revista „Familia” poezia „De-aș avea”. 

Însetat de a cunoaște viața, natura, sub toate aspectele, urmează diverse trupe de teatru pe drumurile țării, culegând materiale pentru creația sa de mai târziu. 

Între 1869-1872- se află la Universitatea din Viena unde o întalnește pe Veronica Micle și se împrietenește cu Ioan Slavici. 

Între 1872-1874- este student la Universitatea din Berlin. 

La revenirea în țară, lucrează ca director al Bibliotecii Centrale Universitare. 
Îl cunoaște pe Ion Creangă. 
Între cei doi se va naște una din cele mai desăvârșite pritenii cunoscute în istoria noastră literară. 

Publică la revistele „Junimea”,”Convorbiri literare”, ziarul „Timpul”. În acest ultim ziar Eminescu va publica nenumărate articole referitoare la starea nțiunii românești, lucru ce va deranja enorm pe conducătorii vremii. 

În 1883 se îmbolnăvește grav,( de fapt, în realitate, a fost otrăvit cu mercur, la ordinul oficialităților timpului, atacați zi de zi prin articolele publicate și prin apelurile lui la UNITATE).   

În 1899 la 15 Iunie se stinge din viată la sanatoriul Dr. Șuțu din București.(de fapt ”ajutat” să moară mai repede de o cărămidă aruncată-n cap de un ”bolnav” ) 

Criticul literar George Calinescu spune:
”Astfel se stinge cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.
Ape vor seca în albie și peste locul îngropării va răsări pădure sau cetate si câte o stea se va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și stranga toate sevele și să le ridice în țeava subtire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.