--- ADEVĂRATUL EMINESCU ---
PARTEA a V-a
Spre deosebire de ceilalţi, Eminescu nu putea fi cumpărat și nici convins cu nici un chip să renunţe la principii, sau să facă vreun compromis.
Chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, publicase în "Timpul" un articol intitulat
"Pentru libertatea presei şi a jurnalistului", care era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare.
Tratatul cu Tripla Alianţă s-a încheiat, trei luni mai târziu. N-a folosit însă la absolut nimic...
Iar trei decenii mai târziu România avea să-l anuleze şi să intre în război pentru a-şi recupera Ardealul: deci Eminescu avusese dreptate!
Masoneria în acţiune:
Imaginea ilustră a lui Titu Maiorescu, despre care am învăţat cu toţii la şcoală că a fost protectorul şi prietenul lui Eminescu, este, de fapt, un fals.
Iată varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 (internarea lui Eminescu), povestită pe scurt:
Maiorescu notează că ar fi primit, la ora 6 dimineaţa (!) un bileţel de la soţia lui Slavici (Ecaterina Szöke Magyarosy), la care Eminescu locuia în gazdă, care îi cerea "s-o scape de nebun".
În loc să meargă acolo pentru a o "salva" de "nebun", se duce cu noaptea în cap, împreună cu Simţion (preşedintele Societăţii "Carpaţii"), la spitalul dr. Al. Şuţu (mason, în aceeaşi lojă cu Maiorescu) şi aranjează internarea imediată a lui Eminescu, oferind 300 lei/lună!
Atenţie: ca şi cum acel bileţel ar fi reprezentat o expertiză medicală autorizată, Maiorescu cere direct internarea,
nu examinarea!!!
Întors acasă, se pomeneşte cu Eminescu care avea cu el un exemplar din ziarul "Timpul" în care tocmai îi apăruse articolul "Pentru libertatea presei".
Fără remuşcare, teamă sau compasiune faţă de cel cu a cărui prietenie avea să se laude până la sfârşitul vieţii, Maiorescu îl trimite la sediul Societăţii "Carpaţii", unde îl aştepta complicele la internare, Simţion (conform propriilor însemnări).
În acea după-amiază Maiorescu pleca în vacanţă prin Europa, iar Eminescu la casa de nebuni, unde avea să-şi încheie scurta şi chinuita viaţă!
(Bibliografie: "A doua viaţă a lui Eminescu" - N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu - Th. Codrean)
--- VA URMA ---
PARTEA a V-a
Spre deosebire de ceilalţi, Eminescu nu putea fi cumpărat și nici convins cu nici un chip să renunţe la principii, sau să facă vreun compromis.
Chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, publicase în "Timpul" un articol intitulat
"Pentru libertatea presei şi a jurnalistului", care era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare.
Tratatul cu Tripla Alianţă s-a încheiat, trei luni mai târziu. N-a folosit însă la absolut nimic...
Iar trei decenii mai târziu România avea să-l anuleze şi să intre în război pentru a-şi recupera Ardealul: deci Eminescu avusese dreptate!
Masoneria în acţiune:
Imaginea ilustră a lui Titu Maiorescu, despre care am învăţat cu toţii la şcoală că a fost protectorul şi prietenul lui Eminescu, este, de fapt, un fals.
Iată varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 (internarea lui Eminescu), povestită pe scurt:
Maiorescu notează că ar fi primit, la ora 6 dimineaţa (!) un bileţel de la soţia lui Slavici (Ecaterina Szöke Magyarosy), la care Eminescu locuia în gazdă, care îi cerea "s-o scape de nebun".
În loc să meargă acolo pentru a o "salva" de "nebun", se duce cu noaptea în cap, împreună cu Simţion (preşedintele Societăţii "Carpaţii"), la spitalul dr. Al. Şuţu (mason, în aceeaşi lojă cu Maiorescu) şi aranjează internarea imediată a lui Eminescu, oferind 300 lei/lună!
Atenţie: ca şi cum acel bileţel ar fi reprezentat o expertiză medicală autorizată, Maiorescu cere direct internarea,
nu examinarea!!!
Întors acasă, se pomeneşte cu Eminescu care avea cu el un exemplar din ziarul "Timpul" în care tocmai îi apăruse articolul "Pentru libertatea presei".
Fără remuşcare, teamă sau compasiune faţă de cel cu a cărui prietenie avea să se laude până la sfârşitul vieţii, Maiorescu îl trimite la sediul Societăţii "Carpaţii", unde îl aştepta complicele la internare, Simţion (conform propriilor însemnări).
În acea după-amiază Maiorescu pleca în vacanţă prin Europa, iar Eminescu la casa de nebuni, unde avea să-şi încheie scurta şi chinuita viaţă!
(Bibliografie: "A doua viaţă a lui Eminescu" - N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu - Th. Codrean)
--- VA URMA ---
Comentarii
Trimiteți un comentariu