--- ADEVĂRATUL EMINESCU ---
PARTEA a IV-a
Eminescu protesta, scârbit, împotriva trecerii conservatorilor în tabăra adversarilor (liberalii):
"Suntem bărbaţi, sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă, să ne schimbăm opiniile ca cămăşile, şi partidul ca cizmele?"
Gh. Panu relatează în "Amintiri de la Junimea" despre o convorbire cu Eminescu:
"Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri".
Eminescu a fost unul dintre ei.
A fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un tratat umilitor cu Austro-Ungaria prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului; pactul se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept "naţionalişti".
Reputatul eminescolog prof. N. Georgescu lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu.
"Ce voia acest tratat? În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.
Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul.
Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884.
În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal.
Condiţia semnării tratatului era, deci, amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti.
"Directiva de sus" s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural.
Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele."
La Bucureşti au avut loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea "Carpaţii".
A fost închis ziarul "L'Indépendance Roumaine", iar directorul acestuia, Emil Galli, expulzat din ţară.
Intimidaţi de aceste măsuri, o parte dintre militanţii pentru Ardeal s-au dezis de ideile lor şi şi-au trădat lupta şi idealurile pentru a-şi salva propria piele.
Printre ei s-au aflat Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii "Carpaţii", Ocăşanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi Societăţi, Gr. Ventura, ziarist la "L'Indépendance Roumaine" şi la "Românul" (acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano).
Toţi aceştia aveau să se implice în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.
Ministrul de Externe D. A. Sturdza şi Petre Grădişteanu au mers la Viena, unde Grădişteanu şi-a cerut personal iertare pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi care avusese loc cu cinci zile în urmă, prilej cu care fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia-manifest a lui Eminescu, "Doină" ("Cine a-ndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima câinii...").
(Bibliografie: "A doua viaţă a lui Eminescu" - N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu - Th. Codrean)
--- VA URMA ---
Comentarii
Trimiteți un comentariu