--- ADEVĂRATUL EMINESCU ---
PARTEA a II-a
În 1882 Eminescu participa la fondarea Societăţii "Carpaţii" care îşi propunea, conform statutului, să sprijine orice ,,întreprindere românească", având în vedere, în principal, situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Societatea era un adevărat partid secret de rezervă, cu peste 20.000 de membri, care milita pentru alipirea Ardealului la Ţară.
Manifestările organizate de aceasta îngrijorau în mod deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. Considerată subversivă de către serviciile secrete vieneze, Societatea era atent supravegheată: colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte şi note informative referitoare la activitatea lui Eminescu, considerat un lider de opinie primejdios care deranja nu doar prin ceea ce scria, ci şi prin ceea ce făcea.
--Masonerie versus naţionalism--
Societatea cultural-politică "Junimea" se înfiinţase din iniţiativa câtorva tineri reîntorşi de la studiile din străinătate: Titu Maiorescu, P. P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti, toţi masoni notorii (loja "Steaua României").
Evident că au existat tentative ca Eminescu, lansat ca poet la "Junimea", să fie înrolat în masonerie.
Fără succes, însă!
Ba chiar mai mult: Eminescu preconiza crearea unei alte organizaţii independente, aflate în afara controlului masoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei Mari, numită Societatea "Matei Basarab", "o organizare între români":
"Pretutindenea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc.
Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun.
Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă.
Ţinta?
Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc."
Nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani de viaţă: Al. Vlahuţă îşi aminteşte că, vizitându-l la sanatoriul dr. Şuţu, Eminescu i-a povestit despre "un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte demult, o lucrare colosală".
Eminescu a dus campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei şi Ardealului, era intransigent atât faţă de politica de opresiune a românilor de către Rusia ţaristă, cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar.
(Bibliografie: "A doua viaţă a lui Eminescu" - N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu - Th. Codrean)
--- VA URMA ---
PARTEA a II-a
În 1882 Eminescu participa la fondarea Societăţii "Carpaţii" care îşi propunea, conform statutului, să sprijine orice ,,întreprindere românească", având în vedere, în principal, situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Societatea era un adevărat partid secret de rezervă, cu peste 20.000 de membri, care milita pentru alipirea Ardealului la Ţară.
Manifestările organizate de aceasta îngrijorau în mod deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. Considerată subversivă de către serviciile secrete vieneze, Societatea era atent supravegheată: colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte şi note informative referitoare la activitatea lui Eminescu, considerat un lider de opinie primejdios care deranja nu doar prin ceea ce scria, ci şi prin ceea ce făcea.
--Masonerie versus naţionalism--
Societatea cultural-politică "Junimea" se înfiinţase din iniţiativa câtorva tineri reîntorşi de la studiile din străinătate: Titu Maiorescu, P. P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti, toţi masoni notorii (loja "Steaua României").
Evident că au existat tentative ca Eminescu, lansat ca poet la "Junimea", să fie înrolat în masonerie.
Fără succes, însă!
Ba chiar mai mult: Eminescu preconiza crearea unei alte organizaţii independente, aflate în afara controlului masoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei Mari, numită Societatea "Matei Basarab", "o organizare între români":
"Pretutindenea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc.
Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun.
Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă.
Ţinta?
Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc."
Nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani de viaţă: Al. Vlahuţă îşi aminteşte că, vizitându-l la sanatoriul dr. Şuţu, Eminescu i-a povestit despre "un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte demult, o lucrare colosală".
Eminescu a dus campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei şi Ardealului, era intransigent atât faţă de politica de opresiune a românilor de către Rusia ţaristă, cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar.
(Bibliografie: "A doua viaţă a lui Eminescu" - N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu - Th. Codrean)
--- VA URMA ---
Comentarii
Trimiteți un comentariu