Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou la români: Capra, Plugusorul, Ursul, Sorcova
* Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou.
Măştile sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud.
În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.
Cercetătorii presupun ca dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor zoomorfe (căiuții – feciori travestiti în cai, țurca – masca de taur), întâlnite în satele românesti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice, STRĂ-STRĂVECHI, închinate morţii şi renasterii divinităţii SOARELUI.
*Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou.
Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.
Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”).
În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.
Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.
În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii.
Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar geto-dac, derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.
Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
La sate, „Pluguşorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.
„Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noieste / Plugusorul se porneste / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belsug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Pluguşorului, care tradiţional se cântă în ultima zi a anului.
De asemenea, o dată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind.
* Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate.
Sorcova era confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie).
Apoi, obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf.
În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. Sorcova înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.
Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale.
Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini.
În timp ce rostesc textul: „Sorcova, vesela,/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi ani!„, ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.
După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
Sărbătoarea Sfântului Vasile încheie perioada sărbătorilor de iarnă, doldora de obiceiuri ce poartă amprente specifice pentru diferite zone ale ţării.
Din negura vremurilor, în zona moldavă, în dimineața primei zile a Anului Nou, (de Sf. Vasile, după încreștinare), gospodarii deschid larg porţile pentru copiii care vor veni cu semănatul.
Femeile pregătesc în ajun copturi, bomboane şi covrigi pentru semănători.
Este important ca gazdele să iasă în prag şi să prindă boabele de grâu în palme.
Pentru familiile tinere multe boabe în palme de la primii copii care vin cu semănatul înseamnă mulţi copii.
Pentru ceilalţi semnifică un an bogat.
Se mai spune că gospodarii care cresc vite şi oi pot afla ce vor aduce pe lume animalele domestice: dacă de dimineaţă vine mai întâi un băiat - vaca va făta un viţeluş, dacă vine o fată - vor avea o viţică.
Înșişi gospodarii îşi seamănă dis-de-dimineaţă copiii, curtea şi apoi păsările şi toate jivinele domestice spunând tradiţionala urare: „Să trăiţi, să-nfloriţi, ca merii, ca perii în mijlocul verii. La anul şi la mulţi ani!”
Boabele de grâu, porumb sau floarea-soarelui din ziua semănatului trebuie să fie păstrate până a doua zi: nu trebuie să fie măturate, ci abia a doua zi gospodinele le strâng şi le dau la păsări.
Mai multe boabe înseamnă că găinile vor face mai multe ouă.
* Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou.
Măştile sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud.
În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.
Cercetătorii presupun ca dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor zoomorfe (căiuții – feciori travestiti în cai, țurca – masca de taur), întâlnite în satele românesti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice, STRĂ-STRĂVECHI, închinate morţii şi renasterii divinităţii SOARELUI.
*Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou.
Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.
Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”).
În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.
Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.
În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii.
Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar geto-dac, derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.
Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
La sate, „Pluguşorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.
„Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noieste / Plugusorul se porneste / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belsug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Pluguşorului, care tradiţional se cântă în ultima zi a anului.
De asemenea, o dată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind.
* Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate.
Sorcova era confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie).
Apoi, obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf.
În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. Sorcova înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.
Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale.
Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini.
În timp ce rostesc textul: „Sorcova, vesela,/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi ani!„, ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.
După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
Sărbătoarea Sfântului Vasile încheie perioada sărbătorilor de iarnă, doldora de obiceiuri ce poartă amprente specifice pentru diferite zone ale ţării.
Din negura vremurilor, în zona moldavă, în dimineața primei zile a Anului Nou, (de Sf. Vasile, după încreștinare), gospodarii deschid larg porţile pentru copiii care vor veni cu semănatul.
Femeile pregătesc în ajun copturi, bomboane şi covrigi pentru semănători.
Este important ca gazdele să iasă în prag şi să prindă boabele de grâu în palme.
Pentru familiile tinere multe boabe în palme de la primii copii care vin cu semănatul înseamnă mulţi copii.
Pentru ceilalţi semnifică un an bogat.
Se mai spune că gospodarii care cresc vite şi oi pot afla ce vor aduce pe lume animalele domestice: dacă de dimineaţă vine mai întâi un băiat - vaca va făta un viţeluş, dacă vine o fată - vor avea o viţică.
Înșişi gospodarii îşi seamănă dis-de-dimineaţă copiii, curtea şi apoi păsările şi toate jivinele domestice spunând tradiţionala urare: „Să trăiţi, să-nfloriţi, ca merii, ca perii în mijlocul verii. La anul şi la mulţi ani!”
Boabele de grâu, porumb sau floarea-soarelui din ziua semănatului trebuie să fie păstrate până a doua zi: nu trebuie să fie măturate, ci abia a doua zi gospodinele le strâng şi le dau la păsări.
Mai multe boabe înseamnă că găinile vor face mai multe ouă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu