Svastica – un simbol vechi de cel puţin 12.000 de ani a fost descoperit peste tot în lume.
De departe unul dintre cele mai controversate şi prost inţelese simboluri în cultura europeană recentă, svastica este un simbol ce traversează istoria întregului pamânt.
În sanscrită: स्वस्तिक) este o cruce echilaterala cu patru brate îndoite la 90 de grade.
Timp de mii de ani însemnătatea simbolului a fost una bună, oamenii considerând svastika un simbol aducător de noroc.
Svastica a început să atragă atenția europenilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin descoperirile arheologice ale lui Heinrich Schlimann, cel care a găsit simbolul în situl anticei cetăți Troia.
Specialiștii vremii au ajuns la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european.
Ulterior, descoperirea simbolului svasticii printre motivele hitite și ale vechiului Iran au părut să confirme teoria.
Descoperirile din ultima parte a secolului XX completează ceea ce se știa până acum și dau o altă perspectivă asupra istoriei svasticii, pentru că cea mai veche localizare fizică a acesteia o găsim în cultura Cucuteni, pe vase ceramice cu o vechime de peste 7.000 de ani.
Astăzi svastica este un simbol blamat și interzis.
Este ironic, dar şi trist, că un simbol al vieţii şi eternităţi care a fost considerat sacru mii de ani, să fie considerat un simbol al urii în prezent.
Popoarele antice vedeau în zvastică fie un simbol solar, fie un vârtej creator in jurul căruia se etalau ierarhiile.
Unele popoare vedeau în ea un izvor al vietții si fecundității sau o manifestare a trăsnetului, ca semn al mâniei divine.
Oricare i-ar fi complexitatea simbolistica, zvastica indica clar, prin însusi grafismul ei, o mișcare de rotație in jurul unui centru nemiscat(în repaus).
Realitatea este alcatuită din unde, din unde pline, adică din vortexuri.
Toată realitatea este construita din vortexuri, iar vortexul este practic creatorul a tot ceea ce vedem in jurul nostru.
Se ştie că una dintre primele culturi care au folosit svastica a fost o cultură neolitică din sudul Europei, care ocupa teritoriile de astăzi care aparţin de România, Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi a fost numită cultura Turdaş-Vinca, datând de acum aproximativ 8.000 de ani.
Numele simbolului ar putea să-și aibă originea în cuvântul sanscrit ”svastika” și are semnificația de “obiect norocos”.
Termenul este compus din cuvântul ”sva” însemnând ”însuși”, cuvântul ”ast” având semnificația ”existent” și sufixul ”ka”, o particulă care determină genul neutru.
Altă interpretare provenită tot din sanscrită, din cuvântul”suastika” este următoarea:”su” însemnând ”bun”, ”asti” cu semnificația ”a fi” și particula ”ka”, un sufix.
O altă semnificație derivată din cuvântul sanscrit ”swastika”, este o combinație a cuvintelor:prosperitate, noroc, securitate, glorie și bine.
Pe de altă parte, Sanscrita, o limba cultă, artificială, apare în secolele V-IV I.Hr. odată cu gramatica lui Panini, în timp ce svastica are ...5.000 de ani de existență.
Deci, rădăcinile cuvântului sunt mult mai adânci...Logica ultimelor descoperiri arheologice ne trimite la Massageții arieni roiți în India tot din zona Carpaților, cu multe mii de ani în urmă....
Astăzi svastica este un simbol blamat și interzis.
Este ironic, dar şi trist, că un simbol al vieţii şi eternităţii, care a fost considerat sacru mii de ani, să fie considerat un simbol al urii în prezent.
În acest context, putem așeza încă o cărămidă la temelia tezei care spune că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe.
Dacă în acest spațiu găsim cele mai vechi dovezi materiale ale existenței svasticii, iar pe restul continentelor o găsim cu mii de ani mai târziu, înseamnă că populațiile antice au dus-o în cele patru zări CHIAR DE AICI.
De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica era vazută ca un simbol religios.
Într-adevăr, aztecii şi mayaşii desenau acest simbol pe locurile de înmormântare, haine şi bijuterii, iar în Europa, astfel de simboluri se pot găsi în catacombele romane, în biserici, pe pietrele din pieţe şi pe morminte.
Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” înseamnă “bun” iar “vasti” însemna viaţă. Traducerea aproximativa ar fi “Viaţa bună”.
Cuvântul „svastica” vine din sanscrită- svastika – „su” înseamnă „bun” sau „de bun augur„, „asti” sensul „a fi” și sufixul„ka”. Literal, svastica înseamnă „a fi bun” sau „a fi una cu sinele superior”.
Imaginea svasticii a fost folosita şi în multe alte culturi ale lumii cum ar fi cele din China (omonim numarului 10.000, simbolul intregii creaţii), Japonia (Manji sau Kangi – marcarea locului unui templu budist), India, Africa, Europa de sud, inclusiv americanii nativi l-au folosit pentru o vreme, diferenţa constând doar în numele utilizat şi în simbolistica imaginii:
China – wan
Marea Britanie – fylfot
Germania – Hakenkreuz
Grecia – tetraskelion and gammadion
India – swastika
Armenia – „Vardan”, „arevakhach” și „Ker khach”, simbolul antic al luminii veșnice (adică Dumnezeu).
Cele patru braţe ale svasticii în hinduism reprezintă purusharthas:
Dharma (ceea ce face din om OM);
Artha (averea);
Kama (dorința);
Moksha (eliberarea).
Toate cele patru brate sunt necesare pentru a avea o viață completă. Cu toate acestea, două (Artha si Kama) sunt limitate și pot oferi doar bucurie limitată.
Acestea sunt cele două componente închise ale svasticii. Celelalte doua sunt nelimitate și au brațele deschise.
Svastica reprezetată cu braţele orientate în sensul contrar acelor de ceasornic simbolizează involuţia iar cea cu braţele orientate în sensul acelor de ceasornic simbolizeaza evolutie.
Svastica este și astăzi omniprezentă în Asia, în centrul unor culturi unde, de mii de ani, ea este folosită pentru a simboliza sacrul, eternitatea, prosperitatea, pacea sau nororcul.
Budhismul, jainismul sau hinduismul îi acordă un loc special.
Reprezentări străvechi, atât simbolul Yin Yang, cât și ale Svasticii, au fost descoperite pe Teritoriul României, pe artefacte cu o vechime de peste 7.000 de ani, punând sub semnul întrebării presupusa lor origine orientală.
Pentru că dacă le găsim aici, avem dreptul să ne întrebăm dacă nu cumva locul lor de pornire către celelate părți ale lumii se află într-o zonă mai largă, ce include și teritoriul de astăzi al României?!
În ceea ce privește spațiul carpato-danubiano-pontic, în special simbolului Svasticii îi poate fi urmărită evoluția pornind din cultura Turdas Vinca, trecând prin Cucuteni și cea traco-geto-dacă, până în Evul Mediu și perioada contemporană.
Dovezile care subilniază acest lucru sunt incontestabile, iar prezența Svasticii aici, înaintea celorlalte culturi europene, pare să ne indice încă o dată locul adevărat al Vetrei Vechii Europe.
Într-o țară cu o putere politică responsabilă și cu lideri ai mediului știițific dedicați cu adevărat interesului național, bogăția arheologică pe care o avem ar fi trebuit să fie de mult valorificată, în așa fel încât toți românii să fie conștienți de moștenirea pe care o au.
Ce constatăm? Cultura Turdaș Vinca, căreia îi aparțin și Tăblițele de la Tărtăria, este o Cenușăreasă de care știu doar cei preocupați de istorie, cultura Cucuteni este scoasă aproape total din manuale, deși a reprezentat vârful cultural din Europa și Asia acum 5.000 -7.000 de ani…, siturile geto-dacice sunt în părăsire iar marii noștri voievozi medievali sunt împroșcați cu noroi de niște amărâți inconștienți sau de cozi de topor lipsite de conștiință, care vor să ne facă să credem că nu avem nici istorie, nici eroi, nici identitate națională.
Tocmai de aceea, o parte din responsabilitatea redescoperirii istoriei noastre îi revine societții civile, din care faci parte și tu. Iar dacă tu, care ne urmărești activitatea, trimiți mai departe informația pe care noi o prezentăm, vom avea cu toții foarte mult de câștigat!
În filmulețul de mai jos, vei găsi dovezile materiale care confirmă ce am spus mai sus – faptul că simbolurile Svasticii și Yin Yang erau folosite pe teritoriul României de culturile străvechi, încă de acum peste 7.000 de ani.
In anul 1920, Partidului Nazist din Germania a folosit svastika drept simbol al rasei ariene.
După ce Adolf Hitler a venit la putere în 1933, a rotit svastica si a aplicat-o pe steagul partidului nazist, devenind asftel drapelul de stat al Germaniei în timpul nazismului
Prin urmare, aceasta a devenit un simbol puternic asociat cu nazismul și ideologii conexe, cum ar fi fascismul și supremația rasei albe în lumea occidentală, iar acum este în mare parte stigmatizată din cauza conotațiilor schimbate ale simbolului originar.
În Germania şi în alte ţări este ilegală folosirea svasticii, simbolul ei devenind asociat cu moarte, ghinion, discriminare, tortură, război.
Așa numita lege antilegionară permite, așa cum s-a dovedit deja, abuzuri imense în mâna urmașilor bolșevicilor, cei care și-au dorit-o și care încearcă și vor încerca să îi elimine din istorie pe marii intelectuali și eroi români care au luptat împotriva părinților lor comuniști.
Faptul că se încearcă eliminare din istorie a lui Țuțea sau Eliade, de exemplu, este doar începutul. Dacă li se va permite, vor ataca multe alte repere.
În logica perversă și tupeul acestora, nu ne-ar mira ca în etapa a doua să cadă victimă Mihai Eminescu, cel despre care diverși ciumpalaci intelectuali au făcut afirmații murdare, pretinzând că e un balast pentru cultura noastră.
O svastică sub forma unei mandale compusă din litere evreieşti şi încercuită de un imn mistic aramaic. (Wikimedia Commons)
După atâta propagandă şi încrâncenare a „antifasciştilor” obsedaţi să găsească fascismul acolo unde acesta nu este, nu am fi foarte surpinși să aflăm că dacii trebuie interziși pentru că foloseau svastica și deci, erau cu siguranță fasciști, şi că eventual, fascismul a început cel puțin pe vremea lor fiind dus mai departe de tradiția populară românească (fascistă și ea, atâta vreme cât folosea svastika în motivele brodate pe îmbrăcăminte). Ca să nu mai vorbim despre faptul că portul popular devenise „uniformă” a Mișcării Legionare, ceea ce transformă portul popular românesc într-o chestie fascistă, nu-i așa?!?) și chiar de Ștefan cel Mare care a îndrăznit să pună mai multe svastici pe piatra de mormânt a fostei sale soții, Maria de Mangop.
Svastica de pe piatra de mormânt a Mariei de Mangop, soţia marelui Ştefan
Desigur, după o privire mai atentă a vânătorilor de svastici și de “fascişti” s-ar putea să se sesizeze și în legătură cu Culturile Cucuteni sau Turdaș-Vinca, întrucât, au folosit încă de acum 7.000 de ani svastica pe vasele lor ceramice. Un motiv suficient pentru a interzice ceramica cucuteniană și Tăblițele de la Tărtăria…, pentru că ar fi expresia unor culturi extremiste…
Exemplele absurde ar putea continua, cu aceeași amară ironie!
La 15 octombrie 1922 Ferdinand şi Mari, regi ai României Mari, erau încoronaţi la Alba Iulia.
Cu această ocazie Regina Maria a purtat o coroană de aur de 5 kilograme, făurită după modelul coroanelor bizantine femeieşti purtate de soţiile voievozilor români – o coroană aproape identică cu cea purtată de doamna Despina a lui Neagoe Basarab în fresca de la mănăstirea Curtea de Argeş.
Puţin remarcată la coroana purtată de Regina Maria a României la Alba Iulia: lănţişoarele de la urechi se încheie cu discuri în care sunt încastrate svastici.
Spuneam aici că svastica nu apare doar pe primele bancnote sovietice sau chiar pe primele uniforme ale Armatei Roşii, ci şi în alte locuri surprinzătoare.
Coroana de aur a Reginei Maria poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. La Alba Iulia regele Ferdinand a purtat coroana de oţel a României, făurită în urma războiului de independenţă.
În imaginea de mai jos se poate vedea svastica de care vorbeam pe pieptul Reginei Maria. (George Damian.ro.)
Singurul lucru care nu trebuie interzis în România este comunismul, cel despre o mulţime de aşa zişi „antifascişti” au numai cuvinte de admirație! Că de, o restaurație bolșevică nu se poate face decât privind cu respect și admirație la operele lui Marx, și doar prin intermediul fiilor marilor bolșevici, puși la multe dintre butoanele de unde se manevrează mersul lucrurilor în România, ASTĂZI!
Svastica pe o monedă din argint din Corint ce datează din secolul 6 î.C. (Wikimedia Commons)
Un colier din aur vechi de 3.000 de ani găsit în provincia Rasht din Iran. (TheEpochTimes.com)
O svastică din mozaic descoperită într-o biserică Bizantină în Shavel Tzion. (TheEpochTimes.com)
O svastică din secolul all II-lea d.C. pe un mozaic Roman. (Maciej Szczepańczyk/Wikimedia Commons)
O cască din Macedonia Antică cu însemnul de svastică din anii 350-325 î.C. găsită la Herculanum. (Cabinet des Medailles, Paris/Wikimedia Commons)
Tian Tan Buddha, Hong Kong. (1000lonelyplaces.com)
Broşă de os inscripţionată cu o svastică din cartea ”Nydam Mosefund.” Nydam Mose este un site arheologic din apropierea oraşului Sonderborg, Danemarca. Conţine artefacte din 200-400 d.C. (Wikimedia Commons.)
Vas al civilizaţie Sican din Peru care a înflorit între anii 750 – 1375 d.C. (Wikimedia Commons.)
O svastică la intrarea templului Nata-dera, Japonia. (Cindy Drukier/Epoch Times)
Vas de lut al civilizaţiei minoice din Creta. Civilizaţia Minoică a înflorit între anii 3.000 şi 1.100 î.C. (Agon S. Buchholz/Wikimedia Commons)
Statuia de Fier a lui Buddha,veche de 1000 de ani, găsită în Tibet. A fost sculptată dintr-un meteorit ce a căzut pe Pământ cu 15 milenii în urmă.
Simbol mayaş vechi de aproximativ 4.800 de ani aflat în prezent în muzeul arheologic din Skyros, Grecia. (2theregime.com)
(Basarabia Literară)
Comentarii
Trimiteți un comentariu