-- POEZIA ZILEI...--

                  -- POATE ÎNTR-O ZI...--

Acum, când știu că-ți este greu

Și viața ta e plină de nevoi,
Mă rog măicuța mea la Dumnezeu
Să mai trăiești până ne-ntoarcem noi.

În fiecare zi cu grijă și cu teamă

Privești tăcută-n depărtări,
Și-ți curg pe față lacrimi, mamă
Că noi ne-am rătăcit în cele patru zări.

Și te trezești mult prea devreme
De parcă somnul l-ai uitat,
Nu are mamă cine-ți tăia lemne
Și ai lăsat pământul nostru nearat.

Nici noi măicuță nu o ducem bine
Că sărăcia ne-a gonit aici,
Am vrea să fim acolo lângă tine
În casa unde am crescut de mici.

Dar poate într-o zi ne-om face rostul
Și te-om găsi pe-aceiași prispă,
Ne vom întoarce mamă-n satul nostru
Că ai vărsat prea multe lacrimi în batistă.

(autor...Dorin Dumitriu)
--Drepturi de autor--