MOTTO:
”Lucrurile se leagă și se întind prin adâncurile istoriei în toate colțurile lumii, prin toate neamurile, până la Limba Sacră
(Limba Primară-Limba Veche-Limba Priscă -Limba Bătrână-Limba Străbunilor noștri.)”
Arienii erau nobilii, rasa nobilă și avansată și albă, căci numai ei puteau face pâine prin munca lor, cu uneltele si priceperea lor care însemna stăpânirea lemnului, a fierului, a animalelor, a pământului și a timpurilor.
Aveau o relație vie cu sămânța și, implicit, cu creația lui Dumnezeu.
Pe vremea aceea plugul era o adevărată revoluție industrială, iar cei ce-l puteau produce și mânui erau arienii, arătorii, albi si puternici, strămoșii nostri.
Plugul greu, cel tras de mai multe perechi de boi, are în fața brăzdarului un fier despărțitor, mai mic, un colțar, care deschide pământul ca să poată intra fierul ascuțit al brăzdarului.
Fierul cel mic, despărțitorul, se cheamă în engleză coulter (coltăr), colțar, dar i se mai zice și altfel, și anume till.
În Maramureș se zice detilin! De-till-in, în Alba se zice de-cil-in.
Till-ul e un Tel (scop, distanță in greaca veche), un țel, iar detilinitorul e un des-țel-enitor.
Câte ”coincidențe” și similarități, până la identitate, poate suporta plugul asta?
Revin la sica, la sickle si la scieran, a tăia.
Forma verbului la trecut este scor. Tăietură.
De acolo vine scar, cicatrice, adica scoar-ța (de pe copac sau de pe genunchii mei juliți din copilărie).
Da, scar si scoar-ța au acelasi sens, aceeași formă si o prununție cvasi identică.
De -ța, de fapt -za vom vorbi un pic mai încolo.
Și scor ăsta ne ascunde și alte surprize, într-o scor-bura, tăietura mare, gaură mare, cicatrice mare într-un trunk, adica trunchi, de copac.
De ce bur înseamnă mare?
E mult de povestit, dar asta înseamnă, bur/bâr/bar/bal/bala (lista continuă mult și face legătura cu enorm de multe cuvinte ca boar (mistreț în engleză), bear (urs), bur-dihan, Buru din Apuseni, Bâlea, Bârlea, bâr-log (buștean mare), așa cum buruiană înseamnă plantă, floare mare (buru-jana) si Burebista înseamnă, cred eu Mare la mânie, buru-bisti (mânie în PIE, beast- fiară sălbatică, mânioasă, în engleză).
Poate să însemne și fiu, bur/pur/puer/per, al mâniei.
Dar mă opresc aici. Numai ca să închei cu faptul că tot din rădăcina sek și sica vine și cuvântul sequel, sechela, un om tăiat care rămâne cu tăietura, cu sek-ela, pe viață.
Un om cu sechele, cu scar-uri serioase, avea pe vremuri, când de sănătate îi depindea viața, avea mari șanse să moară de foame,
to starve (stârv), adică să ajungă un stârv.
Sau făcea orice pentru a primi ceva de mâncare, că era aproape mort de foame, steorfan în OE (engleza veche), ștoarfă.
Asta il putea face pe om sa devina bicisnic, bitch-is-nic.
Un om, o femeie urâtă, un slut, a slut (ă).
Știm că limba engleză nu are genuri, un aspect foarte relevant in călătoria noastră.
Și făcând orice pentru mâncare femeia rămâne borțoasă,
birth-oasă, bârsoasa, femeia e o bârsana care la momentul potrivit naște, birth.
-- VA URMA --
(preluare de la DRAGOȘ BIRLEA)
”Lucrurile se leagă și se întind prin adâncurile istoriei în toate colțurile lumii, prin toate neamurile, până la Limba Sacră
(Limba Primară-Limba Veche-Limba Priscă -Limba Bătrână-Limba Străbunilor noștri.)”
Arienii erau nobilii, rasa nobilă și avansată și albă, căci numai ei puteau face pâine prin munca lor, cu uneltele si priceperea lor care însemna stăpânirea lemnului, a fierului, a animalelor, a pământului și a timpurilor.
Aveau o relație vie cu sămânța și, implicit, cu creația lui Dumnezeu.
Pe vremea aceea plugul era o adevărată revoluție industrială, iar cei ce-l puteau produce și mânui erau arienii, arătorii, albi si puternici, strămoșii nostri.
Plugul greu, cel tras de mai multe perechi de boi, are în fața brăzdarului un fier despărțitor, mai mic, un colțar, care deschide pământul ca să poată intra fierul ascuțit al brăzdarului.
Fierul cel mic, despărțitorul, se cheamă în engleză coulter (coltăr), colțar, dar i se mai zice și altfel, și anume till.
În Maramureș se zice detilin! De-till-in, în Alba se zice de-cil-in.
Till-ul e un Tel (scop, distanță in greaca veche), un țel, iar detilinitorul e un des-țel-enitor.
Câte ”coincidențe” și similarități, până la identitate, poate suporta plugul asta?
Revin la sica, la sickle si la scieran, a tăia.
Forma verbului la trecut este scor. Tăietură.
De acolo vine scar, cicatrice, adica scoar-ța (de pe copac sau de pe genunchii mei juliți din copilărie).
Da, scar si scoar-ța au acelasi sens, aceeași formă si o prununție cvasi identică.
De -ța, de fapt -za vom vorbi un pic mai încolo.
Și scor ăsta ne ascunde și alte surprize, într-o scor-bura, tăietura mare, gaură mare, cicatrice mare într-un trunk, adica trunchi, de copac.
De ce bur înseamnă mare?
E mult de povestit, dar asta înseamnă, bur/bâr/bar/bal/bala (lista continuă mult și face legătura cu enorm de multe cuvinte ca boar (mistreț în engleză), bear (urs), bur-dihan, Buru din Apuseni, Bâlea, Bârlea, bâr-log (buștean mare), așa cum buruiană înseamnă plantă, floare mare (buru-jana) si Burebista înseamnă, cred eu Mare la mânie, buru-bisti (mânie în PIE, beast- fiară sălbatică, mânioasă, în engleză).
Poate să însemne și fiu, bur/pur/puer/per, al mâniei.
Dar mă opresc aici. Numai ca să închei cu faptul că tot din rădăcina sek și sica vine și cuvântul sequel, sechela, un om tăiat care rămâne cu tăietura, cu sek-ela, pe viață.
Un om cu sechele, cu scar-uri serioase, avea pe vremuri, când de sănătate îi depindea viața, avea mari șanse să moară de foame,
to starve (stârv), adică să ajungă un stârv.
Sau făcea orice pentru a primi ceva de mâncare, că era aproape mort de foame, steorfan în OE (engleza veche), ștoarfă.
Asta il putea face pe om sa devina bicisnic, bitch-is-nic.
Un om, o femeie urâtă, un slut, a slut (ă).
Știm că limba engleză nu are genuri, un aspect foarte relevant in călătoria noastră.
Și făcând orice pentru mâncare femeia rămâne borțoasă,
birth-oasă, bârsoasa, femeia e o bârsana care la momentul potrivit naște, birth.
-- VA URMA --
(preluare de la DRAGOȘ BIRLEA)
Comentarii
Trimiteți un comentariu