-- DESPRE LIMBA PRIMORDIALĂ-LIMBA BĂTRÂNĂ -- partea I-a --

MOTTO: 
”Lucrurile se leagă și se întind prin adâncurile istoriei în toate colțurile lumii, prin toate neamurile, până la Limba Sacră
(Limba Primară-Limba Veche-Limba Priscă -Limba Bătrână-Limba Străbunilor noștri.)”

             
             Știm cu toții ce am învățat la școală: 
”Limba română e o limbă latină vulgară cu influențe slave și cu un substrat neglijabil și neclar de origine daco-getă.” (!!!)

Și apoi, cum zicea Mircea Vulcănescu, e ”un rezultat al întâlnirii acestor sub- și ad- straturi cu “ispitele” lingvistice si culturale migratoare, maghiare, ruse, poloneze, turce, austriece, franceze și engleze.” (!!!)
Așa, pe scurt. 
Și că da, istoric vorbind s-a discutat despre ”caracterul slav al limbii”, acceptându-i-se un nivel de influență, dar nu preponderent, de cel GETIC, expediat rapid ca fiind necunoscut în fapt și deci irelevant si am ramas la a ne identifica doar în ...caracterul Latin al limbii. 

Nimic, dar nimic, nu m-a pregatit, fost elev silitor și cuminte al istoriilor si teoriilor oficiale, pentru întalnirea cu lucrurile ce vi le voi prezenta. 
 Cine ar fi crezut că limba română și limba engleză, da, engleza!, să fie în ascuns atât de strâns și adânc înrudite? 

Vom vedea niste corelații, înrudiri, asemănări surprinzatoare și unele chiar spectaculoase între limba engleză si cea română, mai ales cu formele arhaice si graiurile regionale și mai ales din anumite regiuni. 

Nu cunosc decat superficial limba germană, iar olandeza si daneza deloc si ca atare corelațiile vor fi pe engleza pe care o stăpânesc bine. 
Însă un cunoscător de germană si de (celel)alte limbi germanice va găsi imediat corelații îndrăznind să uzeze de cheia de citire pe care va voi prezenta-o mai jos. 

Vom vedea exemple, unele foarte clare, altele conținând o mică doză de speculativ, dar care, în final, descriu o imagine clară a prezenței caracterului germanic, de fapt (anglo)saxon, al limbii române, a înrudirii șocant de apropiată la substrat geto-dacic a limbilor germanice, în speță engleza, cu limba română mai ales în formele ei arhaice si regionale (de fapt arhaic regionale). 

Iar de aici, se pot deschide nenumarate posibile concluzii si linii de explorare, dar mai ales întrebări fantastice pe care voi îndrazni a le aera la sfârșit. 
 Întalnirea mea cu acest alt mod de înțelegere a limbii engleze începe cu un talent lingvistic nativ si un interes moștenite de la tată si călătorite prin lume. 

Acum 3 ani, pe o bancă, într-o grădină ca în ”Șeherezada”,  în munții din nordul Teheranului, într-o lumină limpede de octombrie, un om, persan bătrân și înțelept, mi-a spus, pe scurt următoarele. 

Limba persană e o limba veche, primară, care seamănă în mod uimitor cu... engleza. 
Pedar înseamnă Father (Pater), Modar însemnă Mother, Barodar înseamnă Brother. 
Si mi-a mai spus bătrânul multe, cum ar fi că, solul persan trimis de sultan sa negocieze cu austriecii capitularea Vienei la primul asediu, a notat despre nemți ca vorbeau o... persană veche și stricată, din care însă el putea înțelege câte ceva. 

 Și tot in Iran, câteva zile mai târziu, am mai aflat un detaliu pe care atunci nu l-am înțeles, deși m-a atras magnetic. 
Că, Darius se bătuse în zona Asiei Centrale, cu populația saka, cei băutori de hauma, un popor al stepelor, care îl omorâseră în luptă pe Cirus cel Mare, strămosul său, si pe care, parțial, îi suspusese suficient cât să îi poată trece pe lista și pe fresca aducătorilor de tribut de la Persepolis. 

Tot repetam că imi placea cum sună: saka, hauma venerating saka. 
Popor al stepelor, războinici desăvârșiți, călăreți, băutori de o fiertură de plante, hauma/soma, care îi ajuta să intre în contact cu spiritele și cu zeii lor. 

Și, ca un alt fapt interesant pe care nu îl voi dezvolta mai mult deși e o întreagă lumea acolo, iranienii, când au aflat că mă cheamă Dragoș îmi spuneau ...“the romanian Dariush”. 

Apoi, ajuns acasă, m-am apucat de citit despre saka si massageți, getii mari de lângă ei, sau chiar ei, despre sciti, cărora li se zicea și... saka, că Saka erau de fapt sciții din Daxia cea din Asia Centrală, aia întinsă de la Marea Caspică prin toate stânurile din zonă (inclusiv și, mai ales, ale Afghanistan) și Pakistan si Kashmir si nordul Indiei până în bazinul Tarim în Taklamakan, în China de Vest, unde s-au găsit mumiile din Tarim, blonzi roșcați cu ochi albaștri și foarte înalți, tokharienii. 
Foarte mult pe foarte scurt. 

                           -- VA URMA --
                       (preluare de la DRAGOȘ BIRLEA)