-- CRUCEA ZALMOXIANĂ --

 În legile lui Zalmoxe, citim: 

85: La focul sacru se ard impurităţile care atârnă greu pe sufletul omului. Priviţi flăcările şi gândiţi-vă ce vreti să faceţi pentru vieţile voastre. 

91: Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii. 

164: Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor, și datoria oamenilor este să să-l mențină întru ținerea vieții în armonie. 

165: În prezența focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru, sufletele sunt purificate și umplute treptat de un duh al înțelepciunii. 

166: Înțelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului.  

Toate ceremoniile geto-dacilor, de orice natură, se făceau la focul sacru, adică ruguri, fie ele militare, religioase, de invocare sau ritualice ca nunta, botezul, moartea. 

Biserica lor era vie, tot ce foloseau ei era viu. 
Așa erau apa vie și focul viu. 

Bisericile erau rotunde, din arbori, fie că tăiau pădurea sau fie că plantau arbori în cerc și îi lăsau să crească, să devină nemuritori. Foloseau mai ales bradul, dar şi alte specii. 

În interior, ridicau sanctuar din pietre masive, care era și altar. Aduceau apa vie acolo, şi aprindeau focul viu. 

Astfel, botezul se făcea cu apa vie, focul viu şi duhul înţelepciunii, care este Duhul lui Dumnezeu. 

La fel era şi cu căsătoria. 
Ritualul putea fi îndeplinit de un preot, de cineva din familie, ori chiar de unul din cei doi protagonişti, care cunoştea cuvintele ritualice şi celălalt le repeta după el. 

Asta înseamnă libertate deplină. 
Nimic nu poate fi mai frumos. 
Asta înseamnă societate liberă. 
Nimeni nu îngrădea pe nimeni cu nimic. 

Dacă o pereche de îndrăgostiţi dorea să se căsătorească, într-o după amiază putea amenaja biserica, sanctuarul, aducea apa focul şi se căsătoreau. 
Toate astea fără să coste nimic. 

Natura era pretutindeni. 
Pe când construim şi noi o asemenea societate? 

Crucea lui Zalmoxe 

Toţi preoţii Decenei (erau numiţi aşa pentru că aveau puterea a 10 zei) o purtau, la începuturi. 
Ei au fost primii care i-au înţeles rosturile, iar mai târziu o purtau toţi preoţii şi oricine vroia, căci era o societate liberă, aveau din abundenţă totul gratuit, inclusiv cunoaşterea. 

Am refăcut acest minunat simbol după informaţiile mele şi după priceperea mea, spre folosul tău, al neamului nostru şi al tuturor neamurilor, atunci când se vor trezi. 

AMEN – AM-RA. 
Acest simbol are legătură directă cu fiinţa neamului nostru, ca singură urmaşă a primei credinţe monoteiste şi a acelor fiinţe de lumină care au creat-o, au practicat-o şi au dăruit-o spre folos tuturor popoarelor. 

Noi suntem urmaşii lor direcţi, chemaţi acum să reînviem măreţia unor vremi de mult apuse. 
Noi şi pământul pe care trăim avem aceste informaţii în memoria ancestrală şi numai noi le putem reactiva din nou spre a le putea reda cu folos tuturor. 

Crucea lui Zamolxis este cel mai înalt, mai vechi şi cel mai pur simbol de înaltă vibraţie. 

Crucea cu braţele egale, împreună cu simbolul „Floarea Vieţii”, reprezintă simbolul lui Zalmoxis, ca zeitate solară (ca fiu al luminii) de unde şi venea. 

Crucea se folosește împreună cu silabele AM-RA, care vin de la Amos şi Ra, ambele sunt numele Zeului Soare şi au o vechime imemorială, în aşa fel încât în ele s-au acumulat puteri foarte mari, care pot conduce practicantul de la conştiinţă la supraconștiinţă.

Mircea Andrișan, din cartea sa Rădăcini