--- CRĂCIUNUL și Nașterea Domnului sunt două sărbători DIFERITE, aparținând la două personalități DIFERITE.

Crăciunul și Nașterea Domnului sunt două sărbători DIFERITE, ale două personalități DIFERITE. 

Moș Crăciun este interpretarea „artistică” a unuia dintre cei mai puternici regi din lume care a domnit pe aceste meleaguri, cu mii de ani înainte de Iisus. 

Se numea Saturn și era din neamul pelasgilor, strămoșii geto-dacilor, strămoșii românilor. 

Crăciunul este poate cea mai importantă sărbătoare a românilor și a populațiilor din Europa. 

Acest lucru a fost observat de preoții creștini care doreau ca sărbătorile lor să fie la fel de apreciate. 
Așa că și-au suprapus sărbătorile religioase creștine peste cele tradiționale, populare. 

Cam aceeași metodă au aplicat-o și comuniștii când programau filme la cinema, duminica, când avea loc slujba de la biserică. 

Creștinii nu trebuie să se supere că preoții aplică astfel de metode. 
Așa au fost vremurile, așa sunt vremurile acum, când nu vor să mai recunoască. 

Creștinii să nu se supere că înaintea lor, aici, a existat o națiune fenomenală, pelasgii-geți, care a cucerit Europa, Nordul Africii, India și o parte din China. 

Creștinii să nu se supere că sunt persoane care pe 25 decembrie vor să-l sărbătorească pe Moș Crăciun, cel care aduce daruri pentru cei cuminți și nu neapărat nașterea Domnului, care nu aduce nimic, nici măcar celor cuminți. 

Mai jos aveți un fragment din fenomenala carte ”Dacia Preistorică”, scrisă la 1912 de Nicolae Densușianu, unde explică clar ce este Crăciunul și de ce nu are legătură cu creștinismul. XXXVIII. 

”Memoria lui Saturn în tradițiunile istorice române: 
 Veacul de aur al lui Saturn în colindele religioase ale poporului român.

În colindele si legendele religioase ale poporului român, Saturn figurează sub numele de Crăciun, Bătrânul Crăciun, Moș Crăciun și Moș Crăciun Bătrânul. 

Moș Crăciun a fost, după cum ne spune o tradițiune poporală, din regiunile muntoase ale Țarei Românești, fiind considerat Dumnezeul poporului, care a locuit înainte de români aici… și a cărui sărbătoare o țineau în același timp în care, creștinii au sărbătorit apoi Nașterea Domnului . 

Dupa alte tradițiuni poporale, Mos Crăciun asimilat cu Saturn a fost un rege păstoriu: un cioban foarte avut, căpetenia ciobanilor, stăpânul stăpânilor. 

În timpurile domniei lui Saturn a fost, după tradițiunile vechi, epoca cea mai fericită a omenirii, etatea de aur pe Pământ, când puterea de producțiune a pământului se caracteriza prin o fertilitate exuberantă, clima era mai dulce si primăverile mai lungi (ver aeternum, antiquum ver), când câmpiile produceu de la sine tot felul de fructe, multe și din abundență, iar oamenii trăiau fără griji, fără necazuri, fără mizerii și cu sufletul deplin liniștit (Hesiodi op. v. 109 seqq- Ovidii Metam. I. 89 eqq.- Diodori 1. V. 66). 

 „În timpurile lui Saturn, scrie Platon, modul de guvernare și modul de viață al societății omenești au fost din cele mai fericite și faima despre aceasta epocă fericită a omenirii a ajuns până la noi. 
Pe atunci, natura oferea de la sine și în abundență toate cele necesare vieței. 

Adevărata cauză a acestei stări de lucruri a fost, dupa cum se spune, următoarea: anume, Saturn întelegând că natura omenească, dacă va fi lăsată a se adminstra de sine, dupa arbitriul său propriu, se va umplea de insolențe si nedreptăți și astfel cugetând asupra acestei stări de lucruri, dânsul a pus regi si guvernatori peste statele noastre, nu oameni de rând, ci genii dintr-un neam superior și mai divin, după cum facem si noi astăzi cu turmele noastre domestice, că nu punem boi să conducă pe boi și nici capre să conducă caprele, ci peste aceste specii de animale, domnim noi, un gen superior. 

În modul acesta, Saturn, în iubirea sa pentru binele omenimii, a pus să ne guverneze un neam de genii mult mai excelent de cum suntem noi și aceștia, purtând o mare grijă pentru binele nostru, au introdus la noi pacea, rușinea, ascultarea de legi si cea mai întinsă domnie a dreptății. 

În modul acesta, dânșii au făcut ca geniul omenesc să fie fericit și scutit de revoluțiuni… de aceea, este de trebuință ca și noi să imităm întru totul acest mod de viață, ce se spune că a fost în timpul domniei lui Saturn și încât există în noi un spirit nemuritoriu, să urmăm în viața publică și în viața privată îndemnul acestui spirit și să administrăm astfel casele, orașele și statele noastre”. 

Memoria acestor timpuri depărtate si fericite, numite veacul de aur al lui Saturn, mai răsună și astăzi în colindele tradiționale ale poporului român, colinde dinainte de creștinism, ce se cântă cu ocaziunea sărbătorilor Crăciunului. 

În aceste imne religioase poporale se celebrează perfecțiunea și sfintenia moravurilor vechi, fericirea casnică si fericirea publica a omenimii din aceste timpuri de prosperitate legendară numite „veacul de aur, veacul cel bun”. 

În ceea ce provește etimologia cuvântului ”Crăciun”, noi avem aici o personalitate istorică, ce reprezintă pe unul din cei mai iluștri străMOȘI ai popoarelor de rasă latină(pelasgo-getice, adică), fiind considerat ca începătoriul si propagatoriul fericirii omenești. 

Crăciun, ca nume propriu, se pare a fi existat si în anticitatea preistorică. 

Unul din gigantii cari luptase la Phlegra este numit de Apollodor , Gration, sau dupa Pyl si Wieseler mai corect Kration ( Stark, Gigantomachie, 14). 

În inscripțiunile romane ale Daciei, aflăm pe un așa-numit Chrestion, care ridică un monument votiv zeului Mithra (Sol invictus, a carui sarbatoare era in 25 dec.) 

Un Crasuno ne apare și pe inscripțiunile romane ale Lusitaniei (CILL, II.p.387). 
In tradițiunile italice, aceasta figură glorioasă a timpurilor vechi pelasge ne apare sub numele de Saturnus. 

Varro, unul dintre cei mai distinși literați romani, era de părere ca numele lui Saturn derivă de la pelasgul status „sămănătură”. 

O simpla asemanare de forme, insa nicidecum o derivațiune istorică. 

O alta etimologie o aflam la Cicero, care reduce numele lui Saturn la verbul saturare. Interpretarea, însă, pe care ne-o dă acest erudit autor e forțată și, credem noi, greșită. 
Sub influiența ideilor teologice grecești, Cicero încearca să aducă numele lui Saturn (derivat de la saturare) într-o legatură mai apropiată cu grecescul Kronos (= chronos „timp”): 

Saturnus… est appellatus, quod saturetur annis, adica s-a numit Saturn, fiindca era sătul de ani. 

În părțile de sus ale Moldovei, precum și în regiunile de lângă Delta Dunării, personalitatea cea legendară a lui Saturn se mai numește și astăzi Craciunul sătulul și Crăciun sătul, deoarece cum ne spun aceste tradițiuni, Moș Crăciun pentru că vine încărcat cu tot felul de bunătăți, el aduce îndestulare și bucurie oamenilor. 

Cicero cunoștea, așadar, fie din tradițiunile vechi ale Italiei, fie din cărtile sfinte ale romanilor, epitetul de satur, ce-l atribuise anticitatea preistorică acestui reprezentant al epocei legendare de fericire, un epitet care mai târziu a devenit, în literatura religioasă a romanilor, un nume propriu, sub forma Saturnus. 

Rezultă, așadar, că originea geografică și istorică a numelui Saturn se reduce la patria cea veche a dinastiei divien, dinastia divină, adică la regiunea de la Carpati.” 
( Dacia Preistorica, Nicola Densusianu 1837-1911,