-- VESTEA ZILEI: A fost respins Codul administrativ care legifera limba maghiară ca o a doua limbă oficială

        -- SCRISOARE adresată ROMÂNIEI -- 

”Dragi români, frații mei dragi veniți de pretutindeni. 
Mă adresez întâi domniilor voastre care ați lăsat toate grijile lumești și ați venit aici să ne susțineți pe noi, cei veniți din Covasna, Harghita și Mureș. Din Ardeal! 
Din „inima României” cum frumos se spune... 

Dar, dragii mei români, permiteți-mi să vă spun că inima ei suntem noi toți la un loc! 
Indiferent că suntem din Moldova, Dobrogea, Munteania, Transilvania, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina ori R. Moldova, sau din comunitățile istorice din jurul granițelor actuale, că și ei sunt ai noștri. 
Pentru că inima Țării respiră prin noi toți! 
Trăiește, oftează, cântă, plânge, râde odată cu noi. 

Căci există un fir nevăzut, care ne leagă pe toți care vorbim românește indiferent în ce colț al lumii am fi, care ne deosebește de toți, dar care ne ajută și să ne recunoaștem: Limba română! 

Limba română a fost, este și va fi cea mai tainică legătură şi credinţă, lăsată din moși strămoși. Datorită lor, datorită ei, limbii române, suntem noi astăzi aici. 

Pentru ea un ochi plânge, altul râde. Nu e limbă mai curată, mai melodioasă, cum e limba noastră românească. 
E ca o doină inventată special ca s-o asculte în rugăciuni Dumnezeu. 
Poporul român a fost întotdeauna credincios. 
Cu aceeași credință am venit și astăzi aici. 
Avem nădejde că vom fi ascultați și de Cel de Sus, și de cei care se cred mai presus de lege. 
Și că stând strâmb și cugetând drept, nu vor lăsa să treacă o lege nedreaptă care duce în timp la asasinarea limbii române. 
E singura avere care ne-a mai rămas. 
Colacul de salvare de care ne agățăm. 
Cei care se dezic de ea, nu merită să se numească români. 

 Într-un fel sau altul Codul Administrativ mă îndeamnă la fel, obligându-mă să învăț o limbă care nu-i a mea, în timp ce minoritarii nu sunt obligați să învețe limba oficială a statului. 

Mărturie stau rezultatele de la bacalaureat din ultimii ani de la secțiile maghiare care sunt dezastruoase, mai ales la limba română. 

În loc să se dea o lege care să protejeze limba română într-o zonă defavorizată, se dau legi care să o îngroape, și o dată cu ea și pe noi, cei rămași să ducem crucea mai departe. 

 Stadiu în care s-a ajuns, ca limba maghiară să fie a două limbă oficială de stat, este un proces cu vechime, care doar pare că a apărut așa peste noapte. 

Este un proces început în copilăria mea, adică în urmă cu 37 de ani și continuat după revoluția din 1990. 
Limba română a fost de atunci prigonită. 

Mereu I s-a creat un climat ostil pentru a nu fi vorbită. Politicienii maghiari au știut întotdeuna ce vor și au cerut profitând de slăbiciunile parlamentarilor noștri care au căzut mereu într-un troc politicianist. 

S-au lăsat seduși de mirajul funcțiilor, al banilor, ca de mărgăritare și au sfârșit mânjiți de sângele înaintașilor noștri care-a curs la masa trădărilor. 
Gândindu-se doar la binele personal, ori ale partidului din care făceau parte, au încălcat dreptul constituțional al fiecărui cetățean. 

 Cu pași mărunți s-a dus o luptă nevăzută pentru stârpirea limbii române și a noastră. 
Astăzi, la Tg. Secuiesc nu știu dacă mai suntem 5% români. 
La un număr de 18.000 de cetățeni, cu un simplu calcul, suntem sub 1000 de suflete înregistrate, căci, în fapt, suntem mult mai puțini. 
Tineretul, elevii și chiar copiii de grădiniță au început de câțiva ani să plece din localitate cu familiiile lor, la școlile din alte județe pentru că nu mai au posibilitatea de a studia în limba lor. 

Și atunci, domnilor parlamentari, care faceți legi peste legi pentru minoritarii din țară, în mod special pentru cei din Ardeal, cu minoritarii d-voastră conaționali ce faceți?! 

Ați uitat așa ușor de ei? 
Uitare preluată de o televiziune care anunțând prezența noastră la București a înlocuit cuvântul secuime, cu maghiarime, acceptând, inconștient sau nu, divizarea. 
 Un fenomen care doare al naibii de tare! 
 Noi venim din România, domnilor! 
 Indiferent cum se numește localitatea, zona, toate aparțin unui singur stat – ROMÂNIA! 
 Nu sunt aici pentru nici o funcție. 

Îmi ajunge povara de a fi scrib într-o țară coruptă, unde până și poezia trebuie să dea șpagă ca să fie recunoscută. 
Sunt aici să-mi apăr un drept constituțional încălcat frecvent. Articolul 13 din Constituție spune clar : 
 ”În România, limba oficială este limba română.” Punct. 
 Nu există nicio virgulă după acest amendament care să lase loc de interpretări, domnilor parlamentari. 
Suntem aici să vă cerem s-o respectați! 

Trăiască limba română! 
 Trăiască România dodoloață! 
Așa să ne ajute Dumnezeu! ”
--Mihaela Aionesei--

 *Acest mesaj trebuia să-l citesc pe 29 iunie 2018 la București. Din motive binecuvântate de Dumnezeu, n-am mai apucat, dar azi, când am primit veste că a fost respins Codul administrativ care legifera limba maghiară ca o a doua limbă oficială, nu pot să mă abțin să nu-l public integral și să aduc MULȚUMIRI doctorului Mihai Tîrnoveanu care a organizat acel marș, asociațiilor prezente și tuturor românilor care ne-au fost alături. Să rămânem uniți fraților că avem pentru cine!