-- Sfârşitul de noiembrie la români a fost identificat de către etnologi cu SFÂRȘITUL ANULUI GETO-DACIC.--

   
                                   --ZIUA LUPULUI--

  În tradiţia românească între 13 noiembrie şi 6 decembrie au loc o serie de sărbători precreștine şi obiceiuri foarte vechi, cunoscute sub numele de Filipii de Toamnă . 

 Acestea nu sunt legate de sezoanele agricole sau pastorale, ci de credinţa străveche în reînnoirea periodică a Timpului şi în supremaţia Luminii asupra Întunericului. 

 Sfârşitul de noiembrie la români a fost identificat de către etnologi cu Sfârșitul Anului Geto-Dacic. 

 Sărbătorile, dedicate animalului sacru al dacilor, LUPUL, au fost asimilate apoi de tradiţia creştină. 

Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), Gădineţii (12-16 noiembrie), continuă cu Filipul cel Şchiop sau Ovidenia (21 noiembrie) şi se încheie cu Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) şi Ziua Sfântului Nicolae (6 decembrie). 

 Gădinet este numele divinităţii iernii, Lupul, la fel cum Căluş este numele divinităţii verii, calul, celebrat la Rusalii. 

 Filipii sunt personificări divine ale lupului. 

Simbolul lupului apare în numeroase tradiţii spirituale ale lumii. Atunci când este considerat divinitatea iernii şi a nopţii valorizarea sa devine pozitivă. 

 Faptul că lupul vede noaptea, îl transformă în simbol al Luminii, cu caracteristici solare, de erou războinic şi strămoş mitic. 

Simbolistica sa are un caracter iniţiatic, dându-i lupului un rol de călăuză. 

Lupul este singura vietate sălbatică pe care nimeni nu o poate dresa şi nu întâmplător a devenit totemul ocrotitor al Geto-Dacilor. 

 Caracteristice acestei perioade în care credinţe din negura timpului s-au grefat pe ritualul creştin ortodox sunt obiceiurile, actele rituale şi practicile magice de alungare a duhurilor rele, despre care se crede că încep să capete putere pe măsură ce ziua scade şi intrăm în iarnă. 

 Acestea celebrează începutul în fapt al iernii. 

 Ritualurile magice desfăşurate acum au rol de protecţie şi de redare a încrederii. 

Prin intermediul acestora, duhurile rele, care încep să apară la adăpostul nopţilor lungi, pot fi înlăturate cu uşurinţă. 

 Tradiţia populară menţionează peste 35 de sărbători dedicate LUPULUI  (conform lui I.A. Candrea în lucrarea „Iarba fiarelor”), ceea ce arată importanţa lui în tradiţia românească. 

Imaginea lupului apare pe multe obiecte arheologice şi este considerat simbolul sanctuarelor GETO-DACICE. 

Steagul GETO-DACILOR, balaurul cu cap de lup, este unic în lume. 

După N. Iorga, steagul dacic nu este „numai un simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti”. 

Geto-Dacii şi-au ales ca totem lupul, cel mai feroce animal din această zonă geografică, singurul care nu poate fi îmblânzit sau dresat, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate. 

Ei se identificau cu lupul şi se considerau Fii ai Marelui Lup Luminos – Zalmoxis. 

Mircea Eliade este de părere că geto-dacii se numeau ei înşişi lupi sau cei care sunt asemenea lupilor pornind de la o confrerie războinică numită ”daoi” (lupii). 

 În antichitate dacii erau cunoscuţi şi sub numele Daoi (daos, în dialectul traco-frigian însemnând lup). 

 După unii autori, acest nume se leagă de rolul geto-dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii. 

 O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc. 

Pelasgii, locuitorii din nordul Dunării de Jos, din Dacia preistorică, erau numiţi de către greci daoi şi erau consideraţi „cei mai vechi oameni de pe pământ”. 

 Simbolul lupului ca apărător al acestor pământuri nu se opreşte la perioada GETO-DACILOR. 

În alte legende se spune că Sfântul Andrei a fost trimis să propovăduiască în „tărâmurile lupilor” şi că tot timpul a fost vegheat şi ajutat de către Marele Lup Alb. 


"De acum și până la "Filipii de Iarnă" are loc perioada de împerechere a lupilor. În luna Noiembrie avem mai multe zile închinate lupilor și care poartă numele de "Filipii de Toamnă": Ziua Lupului - 13 noiembrie, Grădineții:13-16 noiembrie, Filipul cel Șchiop - 21 noiembrie și Sfântul Andrei - 30 noiembrie." 

Conform volumului Tradiții și obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra Lupul era un simbol al sanctuarelor Geto-Daciei. 
"Filipii de Toamnă" marchează trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric, se deschid cerurile, pentru că acum se întâlnesc cele văzute, cu cele nevăzute, se înnoiește timpul, moare Haosul și se naște Armonia din Om și din Univers. 

Pentru cei care poartă în aceste corpuri materiale sufletele 
geto-dacilor din trecut, vă spun un vechi cuvânt din limba geţilor: "NIASCHARIAN!" 
Adică: "Să renaştem!"