A fost întreprinsă o cercetare pe baza cărților vedice (care sunt cele mai vechi monumente literare ale umanității) și s’a făcut observația elementară că în Vede nu există mențiuni despre fauna specific indiană actuală (lei, tigri, cămile, elefanți), dar există în schimb dese mențiuni despre fauna carpatică (urs, lup, vulpe).
Și atunci, pe baza acestor date dar și a altora, ei au stabilit în volumul I pagina 68 (au apărut șase volume până în 1926) că nu există decât o singură arie în Europa de unde ar putea să provină indienii arieni și anume aria mărginită la est de Carpați, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei și la nord de munții care fac legătura cu Carpații.
Adică TRANSILVANIA, care apărea astfel ca LEAGĂN AL CIVILIZAȚIEI de unde au plecat toate popoarele. Textual, la pagina 71, se afirmă clar:
”Din acest spațiu (Transilvania) au plecat indienii arieni, persanii, grecii antici, latinii, celții, germanii și slavii.”
Și, desigur, deducem că au plecat de pe aceste teritorii și cu LIMBA.
Oricine pleacă dintr’un spațiu poartă cu el limba.
Aceasta este marca originii de unde te’ai născut și de unde ai plecat.
Ei bine, să nu rămânem doar la ce spune Universitatea din Cambridge, deși nu este o dugheană oarecare, ci este o universitate serioasă și nu este protocronism român, nu poate fi bănuită de protocronism român, mai ales în 1922.
Să vedem ce spun și alți cercetători care nici nu citează (sau ignoră pur și simplu) The Cambridge History of India.
Să luăm un alt studiu, cel al lui Paul MacKendrick, care a fost profesor de istoria artelor la Universitatea americană din Wisconsin.
El a scris o carte intitulată ”Pietrele dacilor vorbesc”.
Dar înainte de a publica această carte, a scris mai multe cărți din aceeași serie: Pietrele grecilor vorbesc, Pietrele romanilor vorbesc, Pietrele ibericilor vorbesc, Romanii perini șamd.
Deci el cunoștea toate civilizațiile și vizitase mai ales vestigiile, construcțiile mari rămase de pe urma acestor civilizații.
Și iată ce spune, la pagina 8:
”Sarmisegetuza dacică, cetatea și locul sfânt al lui Decebal din creierii munților este una din cele mai impresionante așezări pe care le-am văzut până acum.”
Deci văzuse tot ce e în Grecia, tot ce e în Roma, în Latium și în Italia, în Spania și așa mai departe.
Și la pagina 9 spune:
”Îmi consacru cartea acelor oameni ai antichității române și istoriei lor de peste șase milenii.”
Interesant, noi învățăm istoria în școli numai de la Traian și Decebal.
Nu e scurtată oare prea tare istoria noastră?
Și nu este singurul care o spune.
Mai pot fi citați zece autori care spun despre o istorie de șase milenii.
Revenind la harta întocmită pe baza studiilor Marijei Gimbutas, să observăm că aceasta este făcută pe baza resturilor arheologice. Resturile arheologice nu mint.
Unde trăiește o populație, măcar scheletul rămâne acolo, că nu poți să îl iei cu tine când mori.
Și cei care vin după noi le găsesc.
Ei bine, în MILENIUL CINCI Franța NU ARE SCHELETE, Germania NU ARE, dar găsim schelete din vremea aceea ÎN SPAȚIUL CARPATIC.
De ce în spațiul carpatic?
Ei bine, condițiile de mediu au fost hotărâtoare.
--VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu