-- LĂMURIREA ZILEI: GOȚII ERAU TOT GEȚI! --


           -- CONFUZIA ZILEI...--
                               întâmplătoare, sau nu!?


”Istoricii, confundând numele geților și goților și de asemenea ale danilor și dacilor, au socotit cã geții și tracii, ale celor douã Tracii, întrucât au locuit pe amândouã malurile Istrului ar fi același lucru cu moesii. ... 
Cãci și Strabon susține cã geții și dacii ar fi unul și același popor, desigur scitic, dar împãrțit pe așezãri deosebite, și cã una din ele ocupa regiunea mediteraneanã (centralã) spre Germania, iar cealaltã mai învecinatã cu Pontul Euxin ar locui în partea de rãsãrit. 

Același lucru îl crede și Pliniu cel Bătrân, decât doar cã erau numiți GEȚI de cãtre greci și DACI de cãtre romani. 

Despre marea împãrãție a lui Burebista, împãrțitã dupã aceea în patru, și mai apoi în douã... 
Au împãrțit statul în douã și unii s-au numit daci, alții geți(cei mai mulți), și unul și celãlalt neam de oameni fiind socotit odinioarã ca neam de soi. 

Iar geții erau negreșit aceia care acum, ca moldoveni, se întind cu Istrul în rãsãrit pânã la Pontul Euxin. 
Iar davii, apoi dacii, azi se numesc transilvãneni și munteni, dintre care aceștia ajung la miazãzi pânã la Istru, iar aceia se îndreaptã cãtre apus spre Ungaria și se întind pânã la Tisa, care era odinioarã marginea întãritã a Daciei. ... 

Dar în veacul nostru li s-a dat acelora un alt nume, cãci aproape toți apusenii numesc pe moldoveni DANI și pe munteni DRAGULI, mãcar cã nici românii înșiși nu mai folosesc aceste nume, cãci ei își zic rumâni, și nici vecinilor nu le sunt destul de cunoscute, ci doar din auzite, și nu tuturor, ci doar acelora care se îndeletnicesc cu literele. 

Mai mare ca toate este Nistrul și e singurul navigabil. 
Mai este scãldatã și de alte multe izvoare și râuri mai mici, dar numai pânã la râul Prut pânã unde pãmântul ei se întinde și se înalțã formând munți. 
Și nici nu este de mirare cã Strabo a zis cã Țara Geților e lipsitã de ape, cãci el a vrut sã se înțeleagã acest lucru despre acea regiune care se întinde de la Prut pânã la mare. 
Cãci toatã este numai pãmânt, șes unde umblã doar turmele cu pãstorii lor, având doar puțuri pentru adãparea vitelor, și încã rare. 

Și, când același Strabo numește aceastã parte a Moldovei în cartea a VII-a, Deșertul Geților, iar în partea cealaltã îndreptatã spre apus, dinspre Poloni, este numitã în vremea noastrã Moldova de la râul Molda, cum zice Morile DAVILOR, sunt îndemnat sã cred întrucât este cam la mijlocul acestui ținut cã aceastã parte a fost locuitã de DAVI și cealaltã de GEȚI și cã este același popor, deosebit doar prin nume și așezare, așa cum au spus și cosmografii antici și cei mai noi. 

Aurelian a pierdut Dacia... 
Galienus a transportat locuitori din ea în Moesia romanã și a fãcut douã Dacii și le-a numit Dacia Ripensis și Dacia Mediteranea, și acestea se învecinau cu Bosnia. 
Acești daci se întind și în ziua de azi foarte departe prin tot Iliricul din Macedonia și Panonia de jos pânã la Istru și la țãrmul dalmatic și locuiesc mai ales prin pãduri și munți și se numesc VLAȘI sau VALȘI , cu un nume al cãrui tâlc îl voi arãta mai departe. 
Și dintre aceștia sunt acei așa-ziși MARTOLOZI cu un nume care s-a rãspândit la turci, numiți astfel de la șiretenia și iuțeala lor, nume care fãrã discuție a crescut în Europa mulțumitã faptelor lor și s-a lãțit în toatã împãrãția turcilor. 

Chiar de aceea toți cei care au intrat în rândurile lor sunt dãruiți printr-un hrisov împãrãtesc cu scutirea tuturor dãrilor... 

Limba e aceeași pentru amândouã popoarele ca și credința creștinã de rit ortodox, din cauzã, credem cã, dupã cum aratã Strabo, credința lor străveche era asemănătoare cu aceasta . 
Și pentru că se cunoșteau mai bine cu grecii și erau cu ei în legãturi foarte strânse. 
Obiceiurile lor sunt barbare. 

La îmbrãcãminte nu se aseamãnã, cãci muntenii au cãzut aproape de tot și la obiceiurile și la porturile turcilor, pe când moldovenii țin morțiș la portul lor și acela dintre ei care ar adopta de la turci sau de la care oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor sau orice alt lucru de acest fel e pedepsit cu moartea. 

Principii lor se numesc voievozi, ceea ce înseamnã conducãtori de oaste, de la voy sau voyniza, care în limba iliricã (slavã, de fapt, la origini tot o limbă pelasgo-getică)) înseamnã oaste, și vody, care înseamnã a conduce. 

De aceea ei numesc pe soldați voinici și spun voievati pentru a face slujbã ostãșeascã. 

La domnie, urmeazã copiii legitimi, precum și cei nelegitimi; aceasta din cauzã cã ei pot încheia nepedepsiți mai multe cãsãtorii, deși numai una e legiuitã, dar și pe aceasta ei pot s-o desfacã, dacã nu le place, chiar dacã s-au nãscut copii, fãrã a sãvârși prin aceasta vreo fãrãdelege, dând carte de despãrțire și, plãtindu-i soției, în semn de desfacere a cãsãtoriei, o sumã neînsemnatã de bani.”
-- autor, ANTON VERANCSICS -- (este originar din Sebenico și devine secretar al lui I. Zapolya episcop al Transilvaniei. A fãcut parte din mai multe solii la casele regale ale Europei. Erudit și aflat în legãturã cu umaniștii cei mai de seamã ai Europei, cunoscând chiar și pe Erasmus din Rotterdam și pe Melanchton)

Comentarii