-- Geologul german Haquet, despre anii petrecuţi în TRANSILVANIA, 1763-1764:

Geologul german Haquet , despre anii petrecuţi în Transilvania , 1763-1764:

”Românii din Transilvania, această naţiune neglijată şi oprimată stăpâneşte pământurile cele mai rele din întreagul cuprins... 

Aceste pământuri le sunt luate îndată ce sunt defrişate de ei cu sudoarea feţei şi gata pentru a fi însămânţate cu porumb .

Fiecare sas sau ungur poate să se înstăpânească pe pământul românului, chiar dacă acesta a fost stăpânul lui de sute multe de ani . 
Românul este alungat cu întreaga sa familie în munţi , unde el nu găseşte decât piatră şi câteodată este obligat să părăsească ţara .
Dacă un sat românesc este aşezat în vecinătatea unui sat săsesc sau unguresc, românul nu are voie să se apropie mai mult de satele acestor două naţiuni privilegiate, decât ţiganii .

Nimeni nu îi adresează o vorbă bună şi el nu are niciodată o zi de sărbătoare .
Eu nu voi uita niciodată vorbele unui bătrân al acestei naţiuni , din Şinca veche (Făgăraş) rostite pe patul său de moarte :
”Eu mor fericit, pentru că eu nu las în urma mea în sclavie la străini, nici femee , nici copii.”

Când am trăit printre ei am avut mai mult decât ocazia să constat că românul e om tare bun.

Cum se înduioşa inima sa când era tratat ca un frate .

Oricât de duri ar fi aceşti oameni, eu am putut observa, în cei doi ani pe care i-am petrecut printre ei, trăsături care sigur nu ar fi fost nedemne pentru omul cel mai civilizat .

Cât rău au făcut acestei naţiuni ura şi indiferenţa faţă de această naţiune altădată atât de mare şi de strălucitoare!

Orice ar fi, naţiunea română are, prin numărul şi dreptul său la stăpânirea ţării, meritele sale proprii.”

(geologul german Haquet , despre anii petrecuţi în Transilvania , 1763-1764)