-- CULTUL CAVALERILOR DANUBIENI --
„Tăblițele Cavalerilor Danubieni”, care au cea mai mare vechime, reprezintă o Mare Zeiță ce primește un Zeu cavaler, care calcă cu copitele calului un dușman învins.
Dupa aceea, în jurul Marii Zeițe apar doi Cavaleri identici, care trec peste corpurile dușmanilor.
Aceasta formeaza scena centrală a cultului.
În jurul scenei, pe zone orizontale, sunt diferite simboluri de cult: berbecul, taurul, cocosul, pestele, sarpele, leul, corbul si vulturul.
Apar si divinitățile solare asociate religiei: Soarele, Luna, Luceferii etc.
Sunt reprezentate, de asemenea, scene de sacrificiu apartinând cultului, precum si banchetul ce se acorda în final în cinstea celor initiati“.
-- Cei doi Zalmoxis, simbol al libertății --
Una dintre cele mai misterioase religii cu rădăcini în Dacia preistorică și a cărei continuitate a atins secolul XIX, a fost Cultul Cavalerilor Danubieni.
Singurele mărturii existente sunt câteva basoreliefuri si niste monumente.
În comparație cu alte monumente religioase, cele închinate cultului Danubian sunt turnate în plumb, material care, in credința stramosilor noțtri apartinea lui Zalmoxis, asimilat cu Saturn.
Până la ora actuală monumentele conțin secvențe cu un singur Cavaler, cu 2 Cavaleri si o Mare Zeiță si cu scena unui banchet sacru oferit invingătorilor.
Dupa cum se știe, dacii erau unul din puținele popoare care NU ciopleau chip pentru zeii lor.
Moda asta a fost introdusa de romani, mai precis de colonistii veniti în Dacia.
Fiecare din scenele reprezentate sunt o continuare a cultului lui Zalmoxis, mai exact, o preluare a acestui cult de catre invingători si de catre popoarele cucerite de ei.
Romanii au facut mai mult: au recunoscut superioritatea lui Zaalmoxis, a straniului Cavaler Danubian, punându-si principalii zei în urma acestuia pe diferite monumente.
Faptul că noua religie s-a răspândit dupa cucerirea unei părti din Dacia de către romani (Traian a cucerit 14% din teritoriul dac), arată dorința în reintregirea țării si faptul că geto-dacii liberi îi sprijineau pe frații lor aflați sub ocupația romană.
Basoreliefurile în care apar cei doi cavaleri si Marea Zeiță îi reprezintă pe cei doi gemeni Zalmoxis care, împreuna cu Zeița Bendis, ocrotitoare a Daciei, au format prima TRINITATE de dinaintea creștinismului, arătând, totodată și dorința reîntregirii tării, venită atât din partea geto-dacilor aflati sub ocupatia romana cât si de dincolo de frontieră, din teritoriul controlat de geto-dacii liberi.
Era simbolul Patriei care hrănea același popor, atunci împărțit în două, dar care avea aceeasi credintă, aceeasi limba si aceleasi țeluri primordiale.
Cei doi Cavaleri erau înarmati fie cu o lance, fie cu securea dublă, având pe cap cușma dacilor, misterioasa așa zisă ”bonetă frigiană”, caciula rosie simbol al luptei pentru cucerirea libertatii folosită apoi în toate timpurile, din antichitate si până în vremurile moderne de către toți conducătorii armatelor care luptau pentru eliberarea țărilor lor sau pentru eliberarea din sclavie .
De asemenea, Cavalerii purtau steagul geto-dac, celebrul dracos cu cap de lup si trup de șarpe.
Mulți s-au intrebat ce reprezenta steagul dac si fiecare a încercat să-i dea propria explicatie, fără să privească dincolo de mistica geților.
Lupul este simbolul zeului suprem al Universului, Dac-sha, amintit in vedele indiene ca tatăl triburilor dace, iar șarpele este simbolul lui Zamolxis, stăpân al lumii de dedesubt, aflata dincolo de granita mortii.
--Pasarea Phoenix si Corbul, doua păsări nemuritoare--
Dacii au fost singurul popor a cărui credință depășea marginile propriei țări.
Credința lor a fos una universală.
Pe aceleasi basoreliefuri mai întâlnim 2 reprezentări a căror întelegere aparține doar inițiaților.
Este vorba de pasarea Phoenix, pe care multi istorici au descris-o ca fiind un vultur.
Cea de a doua este un corb.
Dureros este că multi dintre istorici sunt simpli funcționari care au învățat pentru a ajunge în functia respectivă, și care, în necredinta lor, nu au putut privi către maretia poporului nostru si a strămosilor lui.
În credința pelasgilor, strămoși ai dacilor, pasărea Phoenix reprezenta renașterea spirituală a unui popor.
Un monument extrem de important în acest sens îl reprezintă celebrul Tezaur de la Pietroasa, cărora istoricii români, in neștiinta lor sau, mai degrabă, în reaua lor credință, i-au spus, ”cloșca cu puii de aur”când, de fapt, ea reprezintă pasărea nemuritoare si puii săi, simbol al renașterii permanente a poporului nostru.
Iar cea de a doua pasăre, corbul, este întâlnit mereu ca un mesager între lumea celor vii si lumea celor plecați de aici, geto-dacii fiind convinsi că nu există moarte, ci doar o trecere către viața adevărată.
Să nu uitam că, dupa mai bine de 1.000 de ani, corbul va deveni simbolul uneia dintre cele mai renumite familii nobile din Transilvania, familia Huniazilor, care au dat națiunii romane pe cel mai viteaz conducator de osti, Iancu de Hunedoara.
(MAREA ENCICLOPEDIE A GETO-DACILOR)
„Tăblițele Cavalerilor Danubieni”, care au cea mai mare vechime, reprezintă o Mare Zeiță ce primește un Zeu cavaler, care calcă cu copitele calului un dușman învins.
Dupa aceea, în jurul Marii Zeițe apar doi Cavaleri identici, care trec peste corpurile dușmanilor.
Aceasta formeaza scena centrală a cultului.
În jurul scenei, pe zone orizontale, sunt diferite simboluri de cult: berbecul, taurul, cocosul, pestele, sarpele, leul, corbul si vulturul.
Apar si divinitățile solare asociate religiei: Soarele, Luna, Luceferii etc.
Sunt reprezentate, de asemenea, scene de sacrificiu apartinând cultului, precum si banchetul ce se acorda în final în cinstea celor initiati“.
-- Cei doi Zalmoxis, simbol al libertății --
Una dintre cele mai misterioase religii cu rădăcini în Dacia preistorică și a cărei continuitate a atins secolul XIX, a fost Cultul Cavalerilor Danubieni.
Singurele mărturii existente sunt câteva basoreliefuri si niste monumente.
În comparație cu alte monumente religioase, cele închinate cultului Danubian sunt turnate în plumb, material care, in credința stramosilor noțtri apartinea lui Zalmoxis, asimilat cu Saturn.
Până la ora actuală monumentele conțin secvențe cu un singur Cavaler, cu 2 Cavaleri si o Mare Zeiță si cu scena unui banchet sacru oferit invingătorilor.
Dupa cum se știe, dacii erau unul din puținele popoare care NU ciopleau chip pentru zeii lor.
Moda asta a fost introdusa de romani, mai precis de colonistii veniti în Dacia.
Fiecare din scenele reprezentate sunt o continuare a cultului lui Zalmoxis, mai exact, o preluare a acestui cult de catre invingători si de catre popoarele cucerite de ei.
Romanii au facut mai mult: au recunoscut superioritatea lui Zaalmoxis, a straniului Cavaler Danubian, punându-si principalii zei în urma acestuia pe diferite monumente.
Faptul că noua religie s-a răspândit dupa cucerirea unei părti din Dacia de către romani (Traian a cucerit 14% din teritoriul dac), arată dorința în reintregirea țării si faptul că geto-dacii liberi îi sprijineau pe frații lor aflați sub ocupația romană.
Basoreliefurile în care apar cei doi cavaleri si Marea Zeiță îi reprezintă pe cei doi gemeni Zalmoxis care, împreuna cu Zeița Bendis, ocrotitoare a Daciei, au format prima TRINITATE de dinaintea creștinismului, arătând, totodată și dorința reîntregirii tării, venită atât din partea geto-dacilor aflati sub ocupatia romana cât si de dincolo de frontieră, din teritoriul controlat de geto-dacii liberi.
Era simbolul Patriei care hrănea același popor, atunci împărțit în două, dar care avea aceeasi credintă, aceeasi limba si aceleasi țeluri primordiale.
Cei doi Cavaleri erau înarmati fie cu o lance, fie cu securea dublă, având pe cap cușma dacilor, misterioasa așa zisă ”bonetă frigiană”, caciula rosie simbol al luptei pentru cucerirea libertatii folosită apoi în toate timpurile, din antichitate si până în vremurile moderne de către toți conducătorii armatelor care luptau pentru eliberarea țărilor lor sau pentru eliberarea din sclavie .
De asemenea, Cavalerii purtau steagul geto-dac, celebrul dracos cu cap de lup si trup de șarpe.
Mulți s-au intrebat ce reprezenta steagul dac si fiecare a încercat să-i dea propria explicatie, fără să privească dincolo de mistica geților.
Lupul este simbolul zeului suprem al Universului, Dac-sha, amintit in vedele indiene ca tatăl triburilor dace, iar șarpele este simbolul lui Zamolxis, stăpân al lumii de dedesubt, aflata dincolo de granita mortii.
--Pasarea Phoenix si Corbul, doua păsări nemuritoare--
Dacii au fost singurul popor a cărui credință depășea marginile propriei țări.
Credința lor a fos una universală.
Pe aceleasi basoreliefuri mai întâlnim 2 reprezentări a căror întelegere aparține doar inițiaților.
Este vorba de pasarea Phoenix, pe care multi istorici au descris-o ca fiind un vultur.
Cea de a doua este un corb.
Dureros este că multi dintre istorici sunt simpli funcționari care au învățat pentru a ajunge în functia respectivă, și care, în necredinta lor, nu au putut privi către maretia poporului nostru si a strămosilor lui.
În credința pelasgilor, strămoși ai dacilor, pasărea Phoenix reprezenta renașterea spirituală a unui popor.
Un monument extrem de important în acest sens îl reprezintă celebrul Tezaur de la Pietroasa, cărora istoricii români, in neștiinta lor sau, mai degrabă, în reaua lor credință, i-au spus
Comentarii
Trimiteți un comentariu