---Cei care au adus creștinismul nu erau locali și creștinismul a fost altoit pe spiritul geto-dacic. ---

GETO-DACII NU ERAU CREȘTINI. 
Cei care au adus creștinismul nu erau locali și creștinismul a fost altoit pe spiritul geto-dacic. 

Dacă ai curajul să iei atitudine şi să spui că religia actuală are la bază niște ficțiuni, neconfirmate de contemporani și este construită pe o manipulare pentru subjugarea poporului eşti catalogat ca fiind antinațional, ateu și extremist. 

 NICI UN ISTORIC, CONTEMPORAN PRESUPUSEI NAȘTERI ȘI EXISTENȚE A PERSONAJULUI FICTIV IISUS NU A CONSEMNAT NIMIC PENTRU CĂ NU AVEA CE. 

BIblia, TRIblia sau altele cu aceeași temă de zăpăcit naivii sunt ficțiuni... 
„Capul plecat, sabia nu-l taie" se înscrie în manipularea milenară, alături de „Mântuirea sufletului” prin anularea oricăror inițiative, a întoarce si celălalt obraz sau „iubeste-ți propriul dușman” aveau caracterul unei slăbiri a voinței poporului în timpuri de criză, ușurând astfel victoria dușmanului.  
Credința stămoșească se mai poate întrevedea și azi palid la o parte din oamenii de la sate. 

Bisericile au început să fie construite târziu, în jurul secolului al IX-lea, dovedind reticența populației. 

 Constatând că dacii nu pot fi supuși și răpuși fizic, au trecut la denigrarea credinței lor Zălmoxiene, considerând-o ”păgână”. 

„Civilizatorii" au aplicat o propagandă intensă pentru influența moralului colectiv get-beget cu elemente manipulatorii în elogierea eternă a „poporului ales”. 

Dacă în multe țări creștinarea s-a făcut cu sabia, aici, pe teritoriul vechii Dacii, nu aveau nici o șansă a răzbate în lupta fizică și atunci au abordat varianta mentală. 

Mesajul pretins al personajului Iisus a pătruns fără să întâmpine prea multă rezistență pentru că, autohtonilor li s-a combinat noul mesaj cu tradițiile proprii, tradiții anterioare creștinismului, păstrate până astăzi. 

Dacă facem o comparație între Zălmoxe și Iisus, vom găsi câteva similitudini surprinzătoare. 
Istoricul Dan Oltean ne spune următoarele: 

“Similitudinile dintre religia lui Zălmoxe și cea a lui Iisus au fost sesizate de primii creștini, dar și de mulți autori “păgâni” care au combătut religia lui Iisus. 

În secolul al II-lea e.n., un autor “păgân”, Celsus, a scris că primii creștini nu fac altceva decât să repete ritualurile din religia lui Zălmoxe: “... fiindcă cinstesc pe cel prins și mort ... ați făcut la fel ca și geții care cinstesc pe Zălmoxe ...” (cf. Origene, Contra Celsus, 3, 34). 

Alte asemănări dintre religia lui Zălmoxe și cea a lui Iisus, legate de ritualuri și de înviere au fost surprinse de Clement din Alexandria, Sf. Hippolytus, Ioan Chrysostomul, Sfântul Grigore din Nazianze, dar și de mulți alți autori patristici.” (Dan Oltean – Religia Dacilor, pag 51) 

Dintre toate asemănările semnalate de antici, două sunt remarcabile: 

1. În primul rând, este vorba despre învingerea morții și înviere, un traseu inițiatic foarte asemănător. Dacă în cazul lui Iisus, odată cu moartea prin crucificare, urmează coborârea în infern, pentru 3 zile și triumful asupra răului și a morții, iar apoi învierea, în a patra zi, în cazul lui Zălmoxe, procesul durează 3 ani, iar revenirea se face în al patrulea. “…Se făcu nevăzut din mijlocul geților, coborând în adâncul încăperilor subterane... Geții fură cuprinși de părere de rău după el și-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăși în fața geților și așa făcu să creadă în toate spusele lui.” (Herodot (484 – 425 î.e.n.), Istorii) Practic, după acest eveniment al revenirii, cei doi generează reforma spirituală care a dus la nașterea Zălmoxianismului și ulterior a creștinismului. Istoricul Herodot a relatat despre expediţia purtată de regele persan Darius în jurul anului 513 î.e.n. şi a descris poporul get, care locuia în acest ţinut, ca fiind fără teamă de moarte: „Înainte de-a ajunge la Istru (Dunăre), birui mai întâi pe GEȚI, CARE SE CRED NEMURITORI ...” Herodot, despre Zălmoxe și nemurire în lucrarea “Istorii”: „ Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zălmoxe. ” Practic, după acest eveniment al revenirii se generează reforma spirituală care a dus la nașterea Zălmoxianismului și preluat ulterior de creștinism, ca să fie mai ușor aplicabil pe un fond pre-existent al conștiinței maselor. 

2. Atât Zălmoxianismul, cât și creștinismul au ca doctrină principală nemurirea sufletului. 
Sufletul, eliberat din trupul de carne, dacă a avut o viață pământeană merituoasă, ajunge într-o lume fericită, pentru totdeauna. D. Drăghicescu în lucrarea Din psihologia poporului român (pag. 283) subliniază că: “Esențialul religiei lui Christos se găsea deja în religia dacilor.” 

Cu siguranță că răspândirea creștinismului la Nordul Dunării, în spațiul dacilor, a fost influențată și de faptul că doi împărați romani care au deschis calea oficializării religiei creștine în Imperiul Roman au fost dacii Galerius și Constantin cel Mare... 

Iată manevre de manipulare care au făcut să prindă la public, noua religie. 
Câteva exemple dovedesc preluarea creștină de la vechii noștri strămoși geți, secvențe din “Marile mistere ale piramidei oculte” – Cristian Craita, editura Obiectiv, pag.30-31″. 

Mama Gemenilor Divini, Zălmoxe, se numea (Fecioara) Maria, ca mai târziu și mama personajului Christos. 

 La nașterea Copiilor Cerești au venit, dinspre Marea Neagră, adică de la Răsărit, trei magi cu daruri, așa cum au venit, tot de la Răsărit, la nașterea lui Iisus. 

Regele scyth Erete a vrut sa-i ucida pe pruncii Apollon si Artemis, întocmai cum regele Irod a vrut să-l omoare pe copilul Iisus. 

Ca sa scape de persecuțiile lui Erete, Aisepios (tatăl adoptiv al Copiilor Cerești) și soția lui, împreună cu pruncii, au fugit la Cabesos, iar Iosuf, mama și copilul, în Egipt. 

Tinerii zei geți au participat la Canonia (“nunta”, conform românescului cununie), iar Christos a fost invitat la nunta de la Cana. 

Cea care l-a uns cu mir pe Apollon se numea Modula, iar cea care l-a uns cu ulei sfânt pe Iisus a fost Maria din Magdala. 

În graiul getic, conducătorului unui ținut i se spunea PILEAT (“nobil”,”stăpân”), iar guvernatorul roman care n-a putut impiedica răstignirea lui Christos a fost Pilat din Pont. 


Înainte de a fi ucis, Apollon s-a retras în crângul AKES-SAMENOS (“Grădina Sfântă”), iar Iisus in grădina Ghetsimani. 

Pe o gemă getică, Apollon (cu supranumele de OR-PHEOS – “Cel Jelit”) apare crucificat ca și Christos in iconografia creștină. 

Primii patru apostoli ai lui Iisus au fost Simon zis Petru, Andrei, Iacov și Ioan, iar primii patru ai lui Apollon au fost Asanum zis Petrae, Andar, Iacchus și Ion, ce erau frați de lapte ai zeului. 


Ultimul apostol al lui Christos a fost Pavel din Tars, iar cel care a restaurat cultul Zălmoxian a fost Buerebuistas (Burebista), căruia poporul i-a zis și PAVEL TER (“Cel mai mare Împărat) (notă: vezi statuia lui Burebista de la Orăștie pe care stă scris “Rege al Tuturor Regilor !”) 

Iisus a fost crucificat (pe vechiul simbol al credinței getice) pe dealul Golgota, care înseamna “Locul Căpățânii”, iar zeul get a fost ucis pe colina ARGE-DAVA (“Locul Capului”,”Căpățâna”). 

Cel care l-a adus acasa pe Apollon ucis a fost tatal adoptiv, AISEPIOS, nobil din ținutul AURUMETTI (Ialomița); 
cel care a luat trupul lui Iisus de pe cruce și l-a pus în mormânt a fost un om bogat din Arimateea, cu numele de Iosif. 

Cel care a proorocit nașterea Gemenilor Divini a fost Orpheus, căruia i s-a mai spus și Ion “Magnificul”; 
profetul care l-a precedat pe Iisus a fost Ioan Botezătorul. 

Lui Orpheus i-au tăiat capul MANAIDES (“Dansatoarele”), pe timpul marii preotese SALONAI, iar Sfântului Ioan Botezatorul i s-a taiat capul în urma unui dans al Salomeei. 

Ca și zeul get, Christos a înviat și s-a înălțat la cer. 
Lui Apollon i s-a mai spus și CHAR-YSTOS (“Fiul Cerului”), iar lui Iisus, Christos. 

Cei doi Zălmoxe le-au lăsat geților un NOF DIADIS (“Noul Testament”), iar cartea sacră a creștinilor este tot Noul Testament. 

 Iisus Christos este cunoscut din poveștile inventate creștine (“Noul Testament”), drept “Fiul Domnului”. 

Ei bine, Zălmoxe era numit de geți AIZUS, adica…” Fiul ”! Nimic deosebit, o coincidenta !? 
Notați, atunci, că AIZUS se citește “Ezus”, comparați cu ebraicul “Jesus”, frecvent întâlnit chiar înainte de nașterea lui Iisus Christos (Jesus, citit “Gisus” în engleză) și vom ajunge la aceeași concluzie, aparent senzațională: Isus-Jesus era un vechi nume ebraic, frecvent întalnit, preluat de la geți tocmai pentru semnificatia lui divina! (notă: în Spania încă se folosește frecvent numele de Jesus). 

Încă de acum 2000 de ani, evreii voiau să se numească Cohen (“Mare Preot”), Lev-Leon (Leu-regele animalelor), Fischer (pescarul care ține în undiță peștii... creștini), Cezar (ca împărații romani), Solomon, Saul, David (niciodată Goliath – uriașul fraier!), Samuel, Max-Massimo (de la “maximus”) etc. 

Mai târziu, tot evreii au transformat numele Mântuitorului în Iisus, care înseamna “măgar” în ebraică, semn al ostilități față de propovăduitorul unei credințe ce nu le aparținea și nu le convenea. 

Motiv pentru care s-a găsit soluția de compromis: Iisus. 
De ce nu Iesus sau Ezus ? 

Pentru că aceste variante aminteau prea mult de originea getică a numelui Mântuitorului (Zălmoxe era numit de geți AIZUS, adica…” Fiul ”) ! 

Pentru majoritatea autohtonă, îndoctrinată cu propaganda creștină, vechiul cult în Zălmoxe a devenit străin. 

Zălmoxianismul are la bază integrarea omului în toate elementele naturii și după cum recunoșteau istoricii antici, dacii căutau să trateze trupul, dar și sufletul. 

Se neglijează faptul că, încă mai sunt tradiții strămoșești, asimilate intenționat pentru a li se pare mai plauzibilă varianta creștin-ortodoxă, varianta cea mai bine mulată peste moralul băștinașilor. 

Creștinii trebuie să se dumirească de făcătura și escrocheria imperiului roman, a împăraților flavieni din clanul Calpurnius Piso din Roma, dirijați de khazarii aciuați în jurul Ierusalimului, cei care au ticluit noul testament cu Isus. 

Scopul creștinismului, în concepția imperiului roman, a fost acela de a uni toate popoarele cucerite din țările riverane bazinului mediteranian sub o singură religie pentru a le putea domina și stăpîni mai ușor. 

Așadar, de circa 2000 de ani, milioane de păgâni au fost păcăliți să devină creștini, cu o escrocherie de religie inventată și care este dedicată ”poporului ales” cu centrul în Ierusalem, de unde scoate lumină anual pentru negură mentală a evlavioșilor. 

Manipularea și propaganda creștină a dat roade și astăzi este la apogeu… 

Poporul dârz a fost transformat în populație târâtoare și slugarnică, duplicitară și docilă, celor care le aduc „lumina învierii” pentru noaptea minții prin „crede și nu cerceta”. 

Multe biserici și mânăstiri au fost construite peste așezările dacice pentru ștergerea identității lor. 
Vezi Argedava (Popeşti, jud. Iflov); Zargidava (Răcătău-Negri, jud, Bacău); 
Cetatea dacică Cetăţuia, comuna Cetățeni, județul Argeș (loc puternic energetic, unde pe un perete de stâncă poate fi văzut Cavalerul Zălmoxian, numit părtinitor doar Cavalerul trac sau Călărețul Danubian. 

Aici și la Tomis au fost centre de pregătire și inițiere a vechilor luptători) s-a făcut mânăstirea Negru Vodă; 
Așezarea dacică de la Şinca Veche din sec. IV î.e.n. (jud. Brașov), Densuș (jud. Hunedoara), București, biserica Mihai Vodă peste cetate dacică ... 

Cavalerul Zălmoxian a fost transformat de creștinism în Sfântul Gheorghe, care ucide balaurul, personaj frecvent în legendele naționale, stilizarea Carpaților văzuți din spațiu. 

Crestinismul e plagiat din religiile mai multor popoare, inclusiv cel geto- pentru a fi mai credibil, astfel fiecare se regăsește în secvențe și cade pe spate cu elogieri. 
Țeapă milenară ! 
Iisus, "născut" în ziua zeului getic Mitra, "reânviat" și el după 3 zile ca Zălmoxe dupa 3 ani, cu discul soarelui în jurul capului precum alți antici zeificati (incl. Mitra-Buda Maitreya) cu disc sau raze solare in jurul capului, cu boata-carja cu cap îndoit, ca boata dacilor antici intemeietori ai Romei, "păstor" și el ca aceiași daci. 

Personajul Iisus, ca bebeluș a fost prezentat în brațe la fictiva Maria prin puzderie de picturi începând din secolul 4 e.n. încoace, în pozitie identică, cu zeii primordiali egipteni, Isis cu Horus în brațe existenți înainte de Iisus, ca si Mitra. 

Toate sărbătorile (care în ultimii ani s-au înmulțit exponențial) au ca finalitate elogierea, NU A POPORULUI AUTOHTON, GET-BEGET, ci a ”poporului ales” (ales de ei pentru papagali) și a Ierusalimului cu ”lumină” etc. 


Pe fond local au aplicat prin misionari o religie manipulatoare pentru slava eternă a unora care se cred și în unele părți au reușit (vezi mare parte din USA și UE), buricu pământului. 
 Dacă au văzut că nu au putut să-i înfrâgă pe geto-daci în lupte, i-au luat pe cale mentală și azi se văd roadele perseverenței lor. 

Ortodoxismul s-a mulat cel mai bine pe mentalul autohton, ceea ce reprezintă un succes pentru propaganda creștină. 

Azi e apogeul și acțiuni gen adăposturi cu hrană sunt abureli pentru cei pierduți în primul rând psihologic.