---MUSEO NAZIONALE ALTEMPS, ROMA---
SARCOFAGUL LUDOVISI,
gasit in 1621, intr-o vie de la Porta Tiburtina, reprezinta batalia dintre romani si capelutii si pileatii ostrogoti; datarea in sec. al III-lea si un insemn mitraic presupun batalia de la Abrittus, in care Regele Cniva l-a ucis pe imparatul Decius.
(Desi din imaginI reiese ca romanii ar fi castigat; bine, asa facuse si Domitian: pierduse razboiul impotriva dacilor, dar la Roma se anunta drept invingator)
Acest sarcofag (Ludovisi) a fost descoperit la Porta Tiburtina (Roma) si reprezinta batalia dintre Goti si Romani, din sec. al III-lea. Gotii poarta pileus dacic, manuiesc falx dacic, au scut dacic si au dragon..dacic. Faptul ca este reprezentata o batalie (lasand la o parte invincibilitatea romana, da), contravine total teoriei potrivit careia daco-getii ar fi fost asimilati si latinizati. Dupa ocuparea traiana, dacii liberi, sub noul nume de GOTI, au facut nenumarate incursiuni pe pamanturile lui Decebal si au contribuit semnificativ la caderea Imperiului de Occident.
Damnarea memoriei, practica nascuta din puterea antica a Imperiului Roman, strategie militara folosita cu succes, va fi preluata si de Biserica medievala (catolica) si aplicata pana in timpurile moderne: documente arse, statui decapitate, tablouri sterse, mozaicuri distruse, chiar si ramasite defuncte eliminate, astfel incat nimic, niciodata, sa mai poata fi perpetuat in memoria populara. Dupa victorii si faima milenare, Getii infranti intr-un razboi impotriva lui Traian, la numai cativa ani de la pierderea Sarmizegetusei dispar definitiv din Istorie. De facto, lupta lor nu s-a incheiat nicicand caci, sub noul nume de Goti, au contribuit semnificativ la caderea Imperiului de Occident.
Tot cautand dovezi, pentru a putea demonstra ca Gotii sunt Geti, m-am inhamat la Olaus Magnus (legat papal si arhiepiscop de Uppsala), la celebra sa opera din 1555 - "Historia de gentibus septentrionalibus", in care descrie, in 637 de pagini, obiceiurile si credintele suedezilor din vremea sa si dedica, printre altele, pagini intregi cultului funerar, militar sau matrimonial al acestora. Anumite episoade istorice le preia de la danezul Saxo Gramaticul, sursele sunt abundente si credibilitatea, de asemenea; multe informatii se gasesc si in opera fratelui sau, Johannes Magnus, amandoi folosindu-se de Orosius, Cassiodor, Jordanes, Ablavius, Paolo Diacono, Procopius, Albert Krantz, Franciscus Irenicus (istorici germani). In toata lucrarea, pentru a scoate la iveala cat mai clar identitatea Gotilor, se fac referiri paralele, la Gotii antici si la cei moderni. GOTII ANTICI sunt laudati pentru cunostintele primite de la Zalmoxe (asa apare), Deceneu si marele Zenta si sunt numiti, fara echivoc, GETI. La pag.137, descrie stindardul de lupta al Gotilor antici: <<Obisnuiau Gotii, atunci cand trebuiau sa plece in razboi, sa sacrifice cai la altarele Zeilor, le retezau capetele si le infigeau, deasupra, niste ghimpi ascutiti, iar cu anumite lemne/bete le tineau gura deschisa si acestea erau purtate dinaintea armatelor.>>. P.S.- daca Germanii au fost atat de fantastici, de ce sa fi imprumutat ei obiceiurile altora? Aveau ei nevoie de Zalmoxe sau Deceneu? Cel putin, Scandinavii recunosc ca, la un moment dat, au venit Gotii de la Euxin si si-au adus si impus, partial, obiceiurile pe pamanturile septentrionale
La jumătatea secolului al XIX-lea, istoricul Carlo Troya, prim-ministru al Regatului celor Două Sicilii, îşi publica, în Italia, magnifica Storia d’Italia del Medio-Evo, mare parte din aceasta fiind dedicată Daco-Geţilor sau Goţilor, pe care îi considera creatori de istorie europeană şi nu numai. Scopul lucrărilor sale a fost acela de a demonstra că goţii sau geţii lui Decebal sunt progenitorii goţilor lui Teodoric al Amalilor, că rasa gotică a fost tracică şi nu germană, deşi incorporase în sine, de-a lungul timpului, multe triburi germanice, în special vandalice şi borgonione.
Aşadar, goţii nu au invadat niciodată Dacia-mamă, ci au combătut constant asedierea ei de către romani; ei sunt dacii liberi care se retrag peste Carpaţi şi Prut, atunci când Decebal pierde Sarmizegetusa. Sinuciderea lui Decebal trebuie încadrată în prisma simbolisticii militare a antichităţii, prin gestul său împiedicând practic capitularea imperiului dacic, în faţa romanilor. Si, într-adevăr, lupta dintre cele două popoare rămâne deschisă, aversiunea dacilor liberi/ goţilor creşte necontenit şi înregistrează o continuitate seculară, negată ignorant “din oficiu”, dar care se regăseşte în inscripţii lapidare, pe arcurile de triumf sau în titlurile onorifice ale împăraţilor romani, de după 107. Astfel, Caracalla, în 212, după victoria asupra goţilor, obţine titlul M a x i m u s G e t i c u s; în perioada 317-332, după ce Constantin cel Mare pune capăt nenumăratelor incursiuni gotice venite de la nordul Dunării, porunceşte la Roma, ca pe arcul său de triumf să fie transpuse statuile dacilor din Forul lui Traian şi să fie aplicate reliefurile traiane inerente celor două războaie dacice, deoarece el se considera un “novello Traiano”, ultimul împărat roman ce fusese capabil să-i învingă pe acei feroci barbari. Intreaga antichitate, de fapt, este mărturie a continuităţii dacice, a puterii gotice care a urmărit permanent, conform lui Lactantius, să preschimbe numele Imperiului Roman, “in Daciscum”. De asemenea, după înfrângerea gotului Alaric, în 402, Senatul roman i-a ridicat împăratului Onorius un arc de triumf, cu inscripţia: “QUOD GETARUM NATIONEM IN OMNE AEVUM DOVERE EXTINGUI” (“Pentru ca să se ştie, că neamul Geţilor a fost şters pentru totdeauna”). In 680, regele vizigot Ervigiu reface podul roman din Merida, căruia îi plasează inscripţia în versuri: “Potentis GETARUM ERVIGII Regis…studuit magnanimis factis extendere nomen veterum et titulis addidit Sala suum” (“Puternicul rege al Geţilor, Ervigiu, s-a străduit, prin fapte mărinimoase, să-şi extindă numele şi să-l adauge, pe lângă cel al lui Sala”).
Aş dori să atrag atenţia asupra faptului că vizigoţii au intrat în Spania în anul 415 şi au dominat acest teritoriu timp de 300 de ani. Marele Lorenzo Hervás y Panduro, părintele lingvisticii comparate, spunea că este confirmat de către academicienii spanioli, că nu se găsesc în limba spaniolă cuvinte teutonice, care să fi indicat existenţa unei populaţii germanice în Spania. Aşadar, nu se poate spune că, atunci când goţii au intrat în Spania şi-au uitat, pur şi simplu, idiomul, ci putem conveni asupra faptului că această neînţelegere se datorează unei atribuiri greşite, originii acestora.
Interesul frenetic pentru geţi sau goţi, îl împinge pe Carlo Troya să-şi extindă cercetarea şi la nivel arhitectonic, Columna Traiană reprezentând asul indiscutabil de care dispune, aici putându-se admira arhitectura zalmoxiană/deceneică de la nobila Sarmizegetusa şi din celelalte oraşe dacice. In timpul înălţării monumentului, Tacit îşi completa opera “Germania” şi lăsa mărturie posterităţii despre inexistenţa unei arhitecturi în Germania, până la venirea Sfântului Bonifaciu, în 716, când misionarii şi maeştrii Comacini, veniţi din Italia, au început să edifice într-un nou stil, diferit de cel romanesco. Din păcate, o dată cu invazia arabă, bisericile vizigotice fie au fost distruse, fie modificate, fapt care a împiedicat comparaţia dintre gotica-primitivă zalmoxiană şi goticul-medieval.
Parte din anexele operei lui Troya au fost traduse şi publicate de editura Uranus, în anul 2015, şi pot fi descărcate gratuit în format pdf
Tot cautand dovezi, pentru a putea demonstra ca Gotii sunt Geti, m-am inhamat la Olaus Magnus (legat papal si arhiepiscop de Uppsala), la celebra sa opera din 1555 - "Historia de gentibus septentrionalibus", in care descrie, in 637 de pagini, obiceiurile si credintele suedezilor din vremea sa si dedica, printre altele, pagini intregi cultului funerar, militar sau matrimonial al acestora. Anumite episoade istorice le preia de la danezul Saxo Gramaticul, sursele sunt abundente si credibilitatea, de asemenea; multe informatii se gasesc si in opera fratelui sau, Johannes Magnus, amandoi folosindu-se de Orosius, Cassiodor, Jordanes, Ablavius, Paolo Diacono, Procopius, Albert Krantz, Franciscus Irenicus (istorici germani). In toata lucrarea, pentru a scoate la iveala cat mai clar identitatea Gotilor, se fac referiri paralele, la Gotii antici si la cei moderni. GOTII ANTICI sunt laudati pentru cunostintele primite de la Zalmoxe (asa apare), Deceneu si marele Zenta si sunt numiti, fara echivoc, GETI. La pag.137, descrie stindardul de lupta al Gotilor antici: <<Obisnuiau Gotii, atunci cand trebuiau sa plece in razboi, sa sacrifice cai la altarele Zeilor, le retezau capetele si le infigeau, deasupra, niste ghimpi ascutiti, iar cu anumite lemne/bete le tineau gura deschisa si acestea erau purtate dinaintea armatelor.>>. P.S.- daca Germanii au fost atat de fantastici, de ce sa fi imprumutat ei obiceiurile altora? Aveau ei nevoie de Zalmoxe sau Deceneu? Cel putin, Scandinavii recunosc ca, la un moment dat, au venit Gotii de la Euxin si si-au adus si impus, partial, obiceiurile pe pamanturile septentrionale.
---Ana-Maria VG Moraru---
SARCOFAGUL LUDOVISI,
gasit in 1621, intr-o vie de la Porta Tiburtina, reprezinta batalia dintre romani si capelutii si pileatii ostrogoti; datarea in sec. al III-lea si un insemn mitraic presupun batalia de la Abrittus, in care Regele Cniva l-a ucis pe imparatul Decius.
(Desi din imaginI reiese ca romanii ar fi castigat; bine, asa facuse si Domitian: pierduse razboiul impotriva dacilor, dar la Roma se anunta drept invingator)
Acest sarcofag (Ludovisi) a fost descoperit la Porta Tiburtina (Roma) si reprezinta batalia dintre Goti si Romani, din sec. al III-lea. Gotii poarta pileus dacic, manuiesc falx dacic, au scut dacic si au dragon..dacic. Faptul ca este reprezentata o batalie (lasand la o parte invincibilitatea romana, da), contravine total teoriei potrivit careia daco-getii ar fi fost asimilati si latinizati. Dupa ocuparea traiana, dacii liberi, sub noul nume de GOTI, au facut nenumarate incursiuni pe pamanturile lui Decebal si au contribuit semnificativ la caderea Imperiului de Occident.
Damnarea memoriei, practica nascuta din puterea antica a Imperiului Roman, strategie militara folosita cu succes, va fi preluata si de Biserica medievala (catolica) si aplicata pana in timpurile moderne: documente arse, statui decapitate, tablouri sterse, mozaicuri distruse, chiar si ramasite defuncte eliminate, astfel incat nimic, niciodata, sa mai poata fi perpetuat in memoria populara. Dupa victorii si faima milenare, Getii infranti intr-un razboi impotriva lui Traian, la numai cativa ani de la pierderea Sarmizegetusei dispar definitiv din Istorie. De facto, lupta lor nu s-a incheiat nicicand caci, sub noul nume de Goti, au contribuit semnificativ la caderea Imperiului de Occident.
Tot cautand dovezi, pentru a putea demonstra ca Gotii sunt Geti, m-am inhamat la Olaus Magnus (legat papal si arhiepiscop de Uppsala), la celebra sa opera din 1555 - "Historia de gentibus septentrionalibus", in care descrie, in 637 de pagini, obiceiurile si credintele suedezilor din vremea sa si dedica, printre altele, pagini intregi cultului funerar, militar sau matrimonial al acestora. Anumite episoade istorice le preia de la danezul Saxo Gramaticul, sursele sunt abundente si credibilitatea, de asemenea; multe informatii se gasesc si in opera fratelui sau, Johannes Magnus, amandoi folosindu-se de Orosius, Cassiodor, Jordanes, Ablavius, Paolo Diacono, Procopius, Albert Krantz, Franciscus Irenicus (istorici germani). In toata lucrarea, pentru a scoate la iveala cat mai clar identitatea Gotilor, se fac referiri paralele, la Gotii antici si la cei moderni. GOTII ANTICI sunt laudati pentru cunostintele primite de la Zalmoxe (asa apare), Deceneu si marele Zenta si sunt numiti, fara echivoc, GETI. La pag.137, descrie stindardul de lupta al Gotilor antici: <<Obisnuiau Gotii, atunci cand trebuiau sa plece in razboi, sa sacrifice cai la altarele Zeilor, le retezau capetele si le infigeau, deasupra, niste ghimpi ascutiti, iar cu anumite lemne/bete le tineau gura deschisa si acestea erau purtate dinaintea armatelor.>>. P.S.- daca Germanii au fost atat de fantastici, de ce sa fi imprumutat ei obiceiurile altora? Aveau ei nevoie de Zalmoxe sau Deceneu? Cel putin, Scandinavii recunosc ca, la un moment dat, au venit Gotii de la Euxin si si-au adus si impus, partial, obiceiurile pe pamanturile septentrionale
La jumătatea secolului al XIX-lea, istoricul Carlo Troya, prim-ministru al Regatului celor Două Sicilii, îşi publica, în Italia, magnifica Storia d’Italia del Medio-Evo, mare parte din aceasta fiind dedicată Daco-Geţilor sau Goţilor, pe care îi considera creatori de istorie europeană şi nu numai. Scopul lucrărilor sale a fost acela de a demonstra că goţii sau geţii lui Decebal sunt progenitorii goţilor lui Teodoric al Amalilor, că rasa gotică a fost tracică şi nu germană, deşi incorporase în sine, de-a lungul timpului, multe triburi germanice, în special vandalice şi borgonione.
Aşadar, goţii nu au invadat niciodată Dacia-mamă, ci au combătut constant asedierea ei de către romani; ei sunt dacii liberi care se retrag peste Carpaţi şi Prut, atunci când Decebal pierde Sarmizegetusa. Sinuciderea lui Decebal trebuie încadrată în prisma simbolisticii militare a antichităţii, prin gestul său împiedicând practic capitularea imperiului dacic, în faţa romanilor. Si, într-adevăr, lupta dintre cele două popoare rămâne deschisă, aversiunea dacilor liberi/ goţilor creşte necontenit şi înregistrează o continuitate seculară, negată ignorant “din oficiu”, dar care se regăseşte în inscripţii lapidare, pe arcurile de triumf sau în titlurile onorifice ale împăraţilor romani, de după 107. Astfel, Caracalla, în 212, după victoria asupra goţilor, obţine titlul M a x i m u s G e t i c u s; în perioada 317-332, după ce Constantin cel Mare pune capăt nenumăratelor incursiuni gotice venite de la nordul Dunării, porunceşte la Roma, ca pe arcul său de triumf să fie transpuse statuile dacilor din Forul lui Traian şi să fie aplicate reliefurile traiane inerente celor două războaie dacice, deoarece el se considera un “novello Traiano”, ultimul împărat roman ce fusese capabil să-i învingă pe acei feroci barbari. Intreaga antichitate, de fapt, este mărturie a continuităţii dacice, a puterii gotice care a urmărit permanent, conform lui Lactantius, să preschimbe numele Imperiului Roman, “in Daciscum”. De asemenea, după înfrângerea gotului Alaric, în 402, Senatul roman i-a ridicat împăratului Onorius un arc de triumf, cu inscripţia: “QUOD GETARUM NATIONEM IN OMNE AEVUM DOVERE EXTINGUI” (“Pentru ca să se ştie, că neamul Geţilor a fost şters pentru totdeauna”). In 680, regele vizigot Ervigiu reface podul roman din Merida, căruia îi plasează inscripţia în versuri: “Potentis GETARUM ERVIGII Regis…studuit magnanimis factis extendere nomen veterum et titulis addidit Sala suum” (“Puternicul rege al Geţilor, Ervigiu, s-a străduit, prin fapte mărinimoase, să-şi extindă numele şi să-l adauge, pe lângă cel al lui Sala”).
Aş dori să atrag atenţia asupra faptului că vizigoţii au intrat în Spania în anul 415 şi au dominat acest teritoriu timp de 300 de ani. Marele Lorenzo Hervás y Panduro, părintele lingvisticii comparate, spunea că este confirmat de către academicienii spanioli, că nu se găsesc în limba spaniolă cuvinte teutonice, care să fi indicat existenţa unei populaţii germanice în Spania. Aşadar, nu se poate spune că, atunci când goţii au intrat în Spania şi-au uitat, pur şi simplu, idiomul, ci putem conveni asupra faptului că această neînţelegere se datorează unei atribuiri greşite, originii acestora.
Interesul frenetic pentru geţi sau goţi, îl împinge pe Carlo Troya să-şi extindă cercetarea şi la nivel arhitectonic, Columna Traiană reprezentând asul indiscutabil de care dispune, aici putându-se admira arhitectura zalmoxiană/deceneică de la nobila Sarmizegetusa şi din celelalte oraşe dacice. In timpul înălţării monumentului, Tacit îşi completa opera “Germania” şi lăsa mărturie posterităţii despre inexistenţa unei arhitecturi în Germania, până la venirea Sfântului Bonifaciu, în 716, când misionarii şi maeştrii Comacini, veniţi din Italia, au început să edifice într-un nou stil, diferit de cel romanesco. Din păcate, o dată cu invazia arabă, bisericile vizigotice fie au fost distruse, fie modificate, fapt care a împiedicat comparaţia dintre gotica-primitivă zalmoxiană şi goticul-medieval.
Parte din anexele operei lui Troya au fost traduse şi publicate de editura Uranus, în anul 2015, şi pot fi descărcate gratuit în format pdf
Tot cautand dovezi, pentru a putea demonstra ca Gotii sunt Geti, m-am inhamat la Olaus Magnus (legat papal si arhiepiscop de Uppsala), la celebra sa opera din 1555 - "Historia de gentibus septentrionalibus", in care descrie, in 637 de pagini, obiceiurile si credintele suedezilor din vremea sa si dedica, printre altele, pagini intregi cultului funerar, militar sau matrimonial al acestora. Anumite episoade istorice le preia de la danezul Saxo Gramaticul, sursele sunt abundente si credibilitatea, de asemenea; multe informatii se gasesc si in opera fratelui sau, Johannes Magnus, amandoi folosindu-se de Orosius, Cassiodor, Jordanes, Ablavius, Paolo Diacono, Procopius, Albert Krantz, Franciscus Irenicus (istorici germani). In toata lucrarea, pentru a scoate la iveala cat mai clar identitatea Gotilor, se fac referiri paralele, la Gotii antici si la cei moderni. GOTII ANTICI sunt laudati pentru cunostintele primite de la Zalmoxe (asa apare), Deceneu si marele Zenta si sunt numiti, fara echivoc, GETI. La pag.137, descrie stindardul de lupta al Gotilor antici: <<Obisnuiau Gotii, atunci cand trebuiau sa plece in razboi, sa sacrifice cai la altarele Zeilor, le retezau capetele si le infigeau, deasupra, niste ghimpi ascutiti, iar cu anumite lemne/bete le tineau gura deschisa si acestea erau purtate dinaintea armatelor.>>. P.S.- daca Germanii au fost atat de fantastici, de ce sa fi imprumutat ei obiceiurile altora? Aveau ei nevoie de Zalmoxe sau Deceneu? Cel putin, Scandinavii recunosc ca, la un moment dat, au venit Gotii de la Euxin si si-au adus si impus, partial, obiceiurile pe pamanturile septentrionale.
Foarte informativ & interesant. Multumiri!
RăspundețiȘtergere