-- TÂRGUL DE FETE DE PE MUNTELE GĂINA --

TÂRGUL DE FETE DE PE MUNTELE GĂINA 

Muntele Găina este o grupă montană a Munţilor Apuseni aparţinând de lanţul muntos al Carpaţilor Occidentali. 
Aici are loc celebrul Târg de fete de pe Muntele Găina.
Cel mai înalt vârf este Vârful Găina, de 1.486 m. 

Cea mai mare sarbatoare populara în aer liber, Târgul de fete de pe Muntele Gaina, care are loc în fiecare an în a doua jumătate a lunii iulie. 

 MUNTELE GAINA DE ALTADATA 
Pe vremuri, ritualul incepea sambata seara, cand se adunau feciorii. Peste noapte, tinerii cantau si beau tuica. 
In zori, apareau fetele si nevestele, si toata petrecerea se muta pe creasta Gaina. 
Dansul era obligatoriu, ca flacaii sa vada ca fata nu schiopata. 
Se infiripa si negotul: dupa locul de obarsie, negustorii vindeau fie cirese si miere, fie rachiu, fie ciubere sau oale smaltuite. 

Momentul cel mai important il reprezenta "târguirea" fetelor. Parintii puneau pe masa placinta, gaini fripte, palinca, iar tatal baiatului se infatisa si incepeau "negocierile". 
Daca parintii cadeau la intelegere, fata era invitata la joc si apoi cantarita pe o scandura in balans, la capatul careia era pusa zestrea. 
Targul de fete este mentionat prima data in anul 1816 dar cu siguranta vechimea lui vine din indepartata activitate. 
Aristotel spunea ca barbarii ca si grecii ofera zeilor locurile cele mai inalte , barbarii fiind socotiti de greci toti cei ce erau in afara Greciei si Romei antice.. 

Desfasurarea tîrgului are loc într-o frumoasa poiana, înconjurata de paduri de brad si situata la înaltimea de 1467 m. 

Acolo se adunau locuitorii din diferite vai ale Apusenilor – valea Crisului, valea Arieselor – si din partile Bihorului pentru a-si schimba produsele specifice acestor zone. 

Tîrgul avea o mare importanta etnografica, facînd posibila întîlnirea si casatoria tinerilor aflati în zone îndepartate, evitîndu-se astfel încrucisarile între rudele apropriate. 
Se spune ca fetele veneau cu zestrea încarcata pe cai, iar cununia se facea pe loc de catre preoti care veneau acolo în acest scop, tinerii plecînd apoi la casele lor. 
Ceremonia era însotita de cîntece si jocuri cu „strigaturi”, veritabile probe de maiestrie si iscusinta, iar fetele „se luau”, nu se cumparau. 

Despre targul de fete de pe Muntele Gaina vorbeste si Ion Rusu Ardeleanu in cartea sa “Motii” scriind:
”Doi delegati din partea motilor din Vidra de sus si doi din partea motilor criseni din Bulzesti se intalnesc , schimba cateva vorbe de salut si trag o linie de despartire intre moti si criseni in timpul targului .
 Linia este trasa astfel ca motii se aseaza in partea de catre apus . Pana la ora zece dimineata toti sunt ocupati cu vanzarea si cumpararea uneltelor casnice si agricole fabricate de ei. 
Dupa ce s-a terminat cu targuirea celor trebuincioase , lumea incepe sa pranzeasca la iarba verde si sa se adune in jurul lautarilor care canta langa un butoi de tuica de cirese . Apoi , deodata se incinge jocul peste intreg targul si vezi grupuri separate formate in moti si criseni care, in sunetul viorilor, clarinetelor, cimpoaielor, joaca hora, adresandu-se unii altora prin felurite chiuturi satirice”. 
 LEGENDA MUNTELUI GAINA 

Cândva, demult, oameni si zei îsi împarteau deopotriva cerul si pamântul, lumina si întunericul, bucuriile si tristetile. 
Asa se face ca sus, la poalele norilor, sub lacrimarea sfânta a razelor Soarelui, rostogolite ca un pocal de nestemate peste chipul Muntelui ce strajuieste si azi un manunchi de case din piatra, lemn si caramida, locuiau motii, stalpi vii ai albastrului cer troienindu-i cararile ascunse, drumurile, potecile, vaile, padurile, cararile , cu caii lor marunti, dar tot acolo îsi avea culcusul si-o gainusa ce facea oua de aur si motii se mirara cât se mirara, si-au început s-o ocroteasca, sa-i închine gânduri si fapte si cîntece. 
Pentru gaina lor cu oua de aur erau în stare sa faca moarte de om, astfel ca ea se afla în siguranta dintr-un anotimp în altul. 
O singura data motii îi vedeau fața, chipul ei enigmatic si singuratic, cu aripile deschise peste imensitate. 

Era ziua asimilată apoi de creștinism ca fiind a Sfântului Ilie, în care motii se adunau ca pâraiele în aceeasi matca, sa-si spuna pasurile, visele, sa dea prilej tinerilor copii sa se întâlneasca, sa se îndrageasca si sa-si propuna inimii sa se uneasca pe viata, prin casatorie. 
De acesti tineri se apropia gaina, ce cobora de pe ciubul ei nevazut, chiar pe vârful Muntelui, unde astazi salasuieste întru eternitate Crucea Iancului, batea o data din aripi si se transforma într-o zâna fermecatoare, ce se apropia de tinerii casatoriti tinând un ou de aur în palme si oferindu-l acestora pentru fericire si viata lunga. 
Oamenii si Muntele aplaudau, se rugau, multumeau. 
În aplauzele lor zâna ridica mâinile spre cer si devenea Gaina, repede acoperindu-se de neprivire. 

Asa i-au prins anotimpurile, într-un obicei nestramutat al iubirii si încrederii, de aceea Muntele acela semet de aproape de 1500 m înaltime s-a numit si se va numi cât veacurile: MUNTELE GAINA. 

Numai ca armonia dintre ei a fost sparta de-un ochi nechibzuit, care o viata întreaga a urmarit sa descopere cuibul Gainii sa-i fure ouale de aur. 
Si, pîna la urma, cu ajutorul diavolului, a reusit. 
Gaina, devenita zâna tocmai coborâse la alta serbare, pe creasta unui alt munte, sa împace locuitorii si niste vizitatori neaveniti si omul acesta nesabuit a tabarât pe cuibar, a luat ouale, le-a ascuns în sân si-a disparut. 
Întoarsa acasa si descoperind furtul, zâna s-a suparat foarte, si de mâfnita ce-a fost a hotarât sa paraseasca acel loc pentru totdeauna. 
A ridicat mâinile la cer, a devenit Gaina si-a zburat nevazuta în alt munte. 
Si muntele acela era la Rosia Montana. 

Oamenii sau suparat, au jelit-o, au implorat-o sa se întoarca, dar minunea nu s-a mai întâmplat. 
A ramas Muntele Gaina, cu vârful acela plesuv, bântuit de ploi si crivat, de lacrimi si legenda. 

Oamenii se întâlnesc mereu cu el, sa-l îmblânzeasca, sa-i astâmpere asteptarea, rabdarea, armonia. 
Se spune ca hotul ce furase ouale a cazut într-o prapastie si ouale s-au pierdut în adânc devenind izvoare, sau vâlve – crapatura se vede si azi înecata în nori. 

Apusenii sufera de-atunci. 

A doua legenda asemnatoare cu prima spune ca, odata in varful muntelui, traia o zana frumoasa fara seaman si tare bogata. 
Ea avea o gaina care facea zilnic miraculoase oua de aur. 
Si o data pe an, zana daruia cate un ou de aur, ca zestre unei fete sarace si cuminti. 
Rand pe rand treceau anotimpurile si nimeni nu cutezase sa curme linistea din viata zanei, iar oamenii cand aveau nevoie de un sfat ori de un mic ajutor, apelau totdeauna la dansa. Intr-o buna zi, insa, cinci tineri din Vidra, imbracati in straie femeiesti, s-au furisat la zana muntelui si, iscodind unde se afla gainusa, au sterpelit-o impreuna cu un cos plin cu oua de aur. 
Fugind de le scaparau picioarele, unul dintre strengari scapa cosuletul pe jos, ouale rostogolindu-se pana-n apele involburate ale Ariesului. Au ascuns apoi gaina in muntii Abrudului care, cum se stie, adaposteste multa bogatie inlauntrul lor. 
Suparata, raiasa băilor de aur a parasit pentru vesnicie acele taramuri, plecand spre alte zari mai indepartate. 


De atunci, tinerii s-au invatat sa urce, in a treia duminica a lui iulie, pe culmea platoului Gaina (1486 m), nadajduind ca poate intr-o zi vor mai intalni. 
O sarbatoare a tuturor motilor, în care tineri, fete si baieti, joaca, petrec, cânta, fac cunostinta feciorii cu fetele din locuri departate, pentru ca apoi, multi din ei sa se casatoreasca. 

Lucrul este explicabil si prin aceea ca în muntii Apuseni, desi sunt sate cu oarecare concentratie pe vai, populatia este foarte risipita, casele îndepartate unele de altele, la kilometri si kilometri; muntii, desi îi tin adunati pe oameni îi împiedica totusi sa treaca usor si în orice anotimp unii la altii si astfel probabil, din timpuri care au premers istoriei, ei si-au fixat un astfel de punct care geograficeste le da tuturor posibilitatea sa se adune o data pe an, sa se cunoasca, sa se vada, rude, prieteni si sa strânga legaturile dintre ei. 

Desigur ca muntele Gaina, prin traditiile lui, prin pitorescul lui, cu costumele nationale, ca varietatea de figuri omenesti, constituie o mare atractie. 
 În Muntii Apuseni, fiecare localitate spune ceva, din timpurile romane pâna în prezent. 
De la Câmpeni, care este aproape de muntele Gaina, se poate porni de asemenea catre Abrud si apoi mai departe spre Rosia Montana, intrându-se astfel în cetatea metalica a Muntiilor apuseni, în tara aurului. 

Prof. Cîmpian Dorina Colegiul Economic “Emanuil Gojdu” Hunedoara