Rădăcina comună a religiei emeşilor(sumeriană) şi cea a geţilor este dată şi de folosirea cuvintelor lam şi a-ngi-a/angea în ambele limbi cu sensul de înger, chiar dacă între ele există o distanţă în timp de 2000 de ani şi o distanţă de 2000 km în spaţiu!
Cine spune că steaua cu şase colţuri aparţine culturii iudaice nu cunoaşte istorie sau minte fără jenă, pentru că evreii, până după întoarcerea lor din Babilon(500 î.e.n.) foloseau steaua cu..
cinci colţuri luata de la egipteni, aşa cum apare mai târziu la comunişti(comunism inventat tot de evrei)!
Crucea, ca simbol al sacrului apare în probele arheologice pe fostele teritorii locuite de strămoşii noştri( România, Ucraina, Republica Moldova, Ungaria şi Bulgaria) de la începutul mileniului lV î.e.n. dar nu a fost menţionată niciodată să nu dea de bănuit cuiva!
Cum textele tăbliţelor cu scriere cuneiformă au început să fie citite la începutul secolului XX, iar primele lucrări despre civilizaţia sumeriană au apărut după anul 1935, este imposibil ca străbunii noștri să fi cunoscut aceste informaţii și să le fi preluat, pentru că specialiştii susţin că plăsmuirea s-ar fi făcut pe la 1870-1880.
Pe la anul 560 î.e.n. marele înţelept Zamolxe îşi pune traista în băţ şi împreună cu o ceată de geţişori de soi pleacă în lume să se mai cultive şi ajunge în insula Samos unde întîlneşte o altă ramură a seminţiilor carpatine – cabirii.
Cu mare osârdie îi trece la religia soarelul și-a crucii - reforma impusă de el cultului geţilor şi are prima confruntare într-ale înţelepciunii cu ,,subţirele” Pitagora care stătea numai cu nasul pe sus . Cu același Pitagora se mai întîlneşte şi în Egipt şi iarăşi grecul îi face necazuri, iar Zamolsiu ne lasă aceste întîmplări pe două tăbliţe din care una este scrisă chiar de el.
În caseta tăbliţei apare menţiunea abariso(aba: bătrîn + risu: şănţuleţ, crestătură) Zam-xei adică scrisă de bătrînul Zamolsiu.
Tăbliţele de plumb şi aur au fost realizate astfel; se săpa(rizuia) de la dreapta la stînga textul dorit şi se gravau imaginile pe o placă de bronz care avea şi rol de matriţă.
În ea se turna plumb şi ieşeau tăbliţele scrise de la stînga la dreapta, aşa cum le cunoaştem noi.
Grecii neştiind prea multă carte în acele vremuri, au reţinut că pe ei i-a vizitat marele înţelept Abaris pe la 568 î.e.n.
În dialectul istroromân este cuvîntul zamoli cu sensul de a ruga, a implora!
Pe una din tăbliţe apare o imagine care i-a smintit pe toţii ,,specialiştii”.
Un călăreţ get este în faţa îngerului păzitor care ţine în mînă roata/cercul vieţii cum zice cîntătorul de ode Marţial, dovedind că şi romanii ştiau cîte ceva despre religia strămoşilor noştri.
Imaginea îngerului mai apare pe şase tăbliţe, singură sau în compoziţie!
Un plăsmuitor sadea nu ar fi făcut asemenea giumbuşlucuri! deci ideea de falsuri cade cu brio!
Pe tăbliţe numele apei care despărţea Geţia de Mesia a fost scris numai Istru, dar niciodată Danubius.
Şi capitala statului get a fost scrisă Sarmisetuzo, iar o singură dată pe la anul 300 î.e.n. în varianta Sarmiegetozo, dar niciodată Sarmizegetuza sau Sarmisegetuza aşa cum ar fi fost firesc pentru un fals.
Capitala geţilor – dabo geto – este menţionată pe toate tăbliţele care sînt turnate aici dar niciodată nu este amintită Ulpia Traiana Sarmisegetusa, noua capitală zidită de cuceritori în alt loc şi pe care au menţionat-o scrierile romane.
Cetatea geţilor a fost descoperită în prima parte a secolului XX aşa că plăsmuitorul nu avea de unde şti aceste realităţi istorice! Meşterii în plăsmuiri spun că Sarmisegetuza a ajuns capitala geţilor în timpul lui Burebista cînd a unit triburile din cîmpie şi din munţi!!!
Şi aceste afirmaţii sunt nişte nebunii ale unor indivizi cu minte puţină, dar mult venin în rînză faţă de istoria neamului nostru.
Cea mai vechie menţionare a capitalei geţilor(dabo geto) este pe tăbliţa 16 care povesteşte moartea conducătorului Baicu ce trebuie ,,să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor/dabo geto”.
Această tăbliţă este turnată pe la 560 î.e.n. pentru că apar pe ea imaginile lui Zamolxe şi Pitagora aşa cum sînt redate în T 2.
După venirea galilor pe toriştea noastră avem T 11 de pe la mijlocul secolului V î.e.n. unde un preot get îl trece pe regele galilor la religia soarelui și-a crucii şi aduce cu această ocazie un trofeu în Sarmisetuzo.
--Constantin Olariu Arimin --
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu