Deși extrem de controversată afirmația, s-ar părea că sunt multe argumente care ar sugera că adevăratul Iisus, a fost de fapt, DE ORIGINE GETICĂ.
La începutul secolului Vl î.e.n. s-au aşezat printre neamurile geţilor populaţii ale galilor/galatilor care au îmbrăţişat religia crucii cu taina botezului cu pîine strămoşească şi vin.
În anul 279 î.e.n. aceste relaţii s-au stricat rău iar conducătorul geţilor, Biseto I a pus sabia pe gali şi i-a alungat.
Fiind opriţi şi la graniţa Macedoniei, au trecut Dardanelele şi au întemeiat în podişul Anatoliei un stat – Galatia – care a existat pînă în anul 25 î.e.n. cînd a fost cucerit de romani.
O parte din aceşti gali au coborît mai spre sud şi s-au stabilit în anul 275 î.e.n. într-o regiune pe care au numit-o Galileea.
În secolul ll î.e.n. iudeii amintesc de secta esenienilor/esenilor avînd centrul de cult în Galileea şi care practicau o religie diferită de a iudeilor, dar identică cu a geţilor.
Începutul secolului I e.n. i-a găsit pe gali–esenieni într-o aprigă dispută religioasă cu clerul iudeu.
Galii cheamă în ajutor mentorii din Carpaţi.
Este trimis Ili împreună cu o ceată de geţi – tăbliţa 53 – pentru a înfrunta fanatismul religios iudeu.
Răstignirea lui Ili, înfăşurarea trupului cu giulgiu şi transportarea lui pînă la ,,galii cei roşcaţi” din Galileea apoi drumul prin Siria Efes, Grecia şi Tracia pînă au ajuns în Sarmisetuzo sunt povestite pe 7 tăbliţe.
Durerea a fost fără margini peste neamul geţilor.
Tăbliţele sînt scrise între anii 560 î.e.n. şi iulie-august 106 e.n. cînd statul geţilor a fost distrus de romani, iar ţara a cunoscut un jaf fără seamăn.
Limba folosită în aceste texte este limba română veche(limba priscă, sau limba bătrână), care se găseşte identic sau asemănător în dicţionarele de arhaisme şi regionalisme existente în România.
79 de cuvinte se găsesc numai în eme-gi(sumeriană) fiind dispărute din româna veche
Tăbliţa 1 consider că a fost turnată sau trasă – cum apare scris pe mai multe tăbliţe, pe la 1600 – 1500 î.e.n. pentru că de aici se trag semnele alfabetelor folosite de strămoşii noştri.
În anul 1982 am cumpărat cartea ”Civilizaţia sumeriană” unde am găsit trei cuvinte care m-au pus pe gînduri: da, nu şi inga.
Ştiam că aceste cuvinte sunt specifice numai limbii române iar inga se foloseşte numai în nordul Moldovei şi Maramureş.
Am găsit pe internet în anul 2001 un dicţionar sumerian-englez elaborat de J.A. Halloran.
L-am tradus în limba română şi bănuiala mea s-a confirmat limba sumeriană/eme-gi are aceeaşi rădăcină cu limba română. Am scris cu acest subiect o carte ,,Civilizaţia soarelui” publicată în august 2002.
Arătam în această carte că avem 1000 cuvinte identice sau asemănătoare cu eme-gi şi 1400 de arhaisme şi regionalisme compuse din două sau mai multe cuvinte eme-gi.
Mai arătam că denumirile activităţilor agricole, păstoreşti şi de organizare socială sînt în mare parte comune celor două limbi iar creştinismul are foarte multe elemente comune cu religia emeşilor.
Culturnicii de profesie au ieşit la atac şi m-au făcut în toate felurile atît la TVR 1 cît şi la postul de radio Iaşi.
S-a remarcat A. Vulpe director la Institutul de Arheologie din Bucureşti unde stau ascunse tăbliţele de plumb ale strămoşilor noştri; I. Sluşanschi director al Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan din Bucureşti şi Neagu Djuvara, istoric care a trăit pînă în 1991 la Paris.
Nu au avut nicio reţinere la limbajul folosit, spunînd despre cei care vor să se uite pe tăbliţe că sunt... nebuni, indivizi cu minţile rătăcite, diletanţi, oameni fără conştiinţă, și nu s-a acceptat sub nicio formă să-mi spun şi eu punctul de vedere.
Iar într-un acces de nebunie genială A. Vulpe spune peste tot că tăbliţele de lut descoperite de N. Vlasa la Tărtăria ar fi chiar plăsmuirea... acestuia!!!
Despre tăbliţele de plumb ale geţilor spune că sînt falsurile unui geniu, iar el şi-a dat seama de asta numai în jumătate de oră!
Noi trebuie să băgăm la cap că această lepădătură este un ”supergeniu” şi nu avem cum să-l contrazicem.
La sfîrşitul lunii noiembrie 2002 am trimis lui J.A. Halloran – care se ţine că este cel mai mare specialist în sumerologie – un mesaj cu 145 cuvinte comune limbilor română şi eme-gi dar care nu sînt în latină.
În publicaţia Formula As din 25 mai 2006, fiind întrebat despre legătura scrierii de la Tărtăria cu cea din Sumer, acelaşi J.A. Haloran spune: ,,Cum se poate explica faptul că într-o regiune din vestul României înconjurată cu nume sumeriene… , s-au găsit trei tăbliţe din lut local, cu pictograme sumeriene dar mai vechi cu 1000 de ani decît cele din Mesopotamia ? …Asumîndu-vă o origine trivială, recentă, romană, greșiți sigur, iar aceste tăblițe nu v-ar mai aparține... ”.
Explicaţia constă în faptul că textul din fişierul Rădăcini, ajustat puţin, l-am tradus în limba engleză şi l-am trimis în august 2003 către Tv Discovery, Institutul de Studii Orientale din Chicago şi Institutul de Studii Orientale din Philadelphia.
Ghinionul lor este că nu ştiu cum sună limba română vorbită în graiurile noastre mioritice, altfel ar pune şi ei de o şmecherie aşa cum au făcut cei doi canadieni care şi-au însuşit descoperirea insulinei făcută de N. Paulescu în 1923 şi cu această hoţie au luat premiul Nobel iar statul român nu a spus nici pîs!.
Suedezii au recunoscut nedreptatea în anul 1962 la protestele unui scoţian !!!
Situaţia este asemănătoare cu Alexandru Odobleja şi studiile lui în domeniul ciberneticii care au ajuns pe căi ocolite la Norbert Wiener, iar priceputul şi-a pus un moţ de ,,prima-ntîi”!
Consider că a venit vremea ca românii să-şi cunoască adevărata istorie, chiar dacă mentorii culturnici, dar şi alte lichele urlă că tăbliţele sunt nişte falsuri ale lui Haşdeu, N. Densuşian sau a unui geniu încă nedescoperit, iar cei care vor să le vadă de aproape sunt ,,nebuni, diletanţi, nespecialişti, indivizi cu mintea rătăcită” şi alte asemenea sofisme şi fineţuri academice.
--Constantin Olariu Arimin --
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu