După mitologia greacă, hiperboreenii care locuiau la locuiau la nordul Dunării, erau legaţi de cultul lui Apollo.
Herodot în Istorii spune că aceştia aduceau ofrande templului din Delos iar fecioarele ,,Arge şi Opis veniseră chiar odată cu zeii”.
Platon în Axiochos vorbeşte prin gura lui Socrate, despre nişte table triunghiulare de aramă cu un conţinut religios aduse la Delos de fecioarele hiperboreene Opis şi Hekaerge.
Venirea zeilor la greci a avut loc odată cu formarea primelor structuri sociale din secolele Xll-X î.e.n. în numita ,,perioadă obscură”.
Arheologia a descoperit într-adevăr plăcuţe de bronz cu o scriere arhaică pe care au atribuit-o (părerea noastră, că greșit!)vechilor greci şi care a apărut la sfîrşitul secolului Vlll î.e.n.
Religia lor era monoteistă avînd în frunte pe Sentu/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu, iar ca simbol al sacrului era crucea (vezi imaginea de sus) cu braţele egale liberă sau înscrisă în cerc cum apare deasupra uşii și la primele biserici creştine din Siria şi Palestina.
(A SE OBSERVA CRUCEA ÎNSCRISĂ-NTR-UN CERC, CE SEAMĂNĂ ULUITOR CU SOARELE ADORAT DE PELASGII-GETO-DACI)
Divinitatea activă al cultului crucii era Zabelo; Creatorul vieţii din lumina vie a soarelui şi Suien, Zoien, Zoe ca divinitate a renaşterii vieţii din aşteptarea luminii morţii (liniştea lunii) prin nemurire.
Mai erau dio Dionise, dio Sopio, dio Donizeto, dio Oroelio, dio Tiaz.
Fiind o religie a luptei continue dintre bine şi rău, duhul răului se numea Sotea sau Satan.
Pămîntenii se năşteau din lumina vie a vieţii(lumina soarelui) dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să facă numai fapte bune în folosul celor din jur ca o probă de curăţenie pentru comuniunea cu adevărata viaţă veşnică(nemurirea) ce impunea condiţia de OM.
Nu aveau statui iar divinităţile lor se manifestau ca nişte duhuri, entităţi spiritual – energetice.
La naştere fiecare persoană era luată în pază de un înger, neamul get fiind binecuvîntat de oastea de îngeri (falanga).
Nu aveau temple, ci mici troiţe şi bisericuţe/metocuri unde îşi oficiau cultul sau altare improvizate în vremuri de restrişte.
La naştere fiecare era botezat în religia neamului cu vin şi pîine strămoşească.
Crucea a fost simbol al sacrului la neamul nostru de la începutul mileniului V înainte de Hristos, adică cu 5.000 de ani ÎNAINTE de creștinism... descoperire făcută la Gorban judeţul Iaşi apoi la Cucuteni, iar mai multe tezaure ale geţilor au ca obiect de podoabă crucea înscrisă în cerc sau crucea cu braţele egale.
Divinităţile lor aveau în jurul capului o aură aşa cum arată plăcuţa de plumb descoperită la Romula.
Sarmis sau Armis este Mîntuitorul sau Salvatorul neamului geţilor, apare pe tăbliţe şi sub iniţialele IOI, III, II, sau Ili, Ilio toate avînd aceeaşi semnificaţie.
--Constantin Olariu Arimin --
-- VA URMA --
Herodot în Istorii spune că aceştia aduceau ofrande templului din Delos iar fecioarele ,,Arge şi Opis veniseră chiar odată cu zeii”.
Platon în Axiochos vorbeşte prin gura lui Socrate, despre nişte table triunghiulare de aramă cu un conţinut religios aduse la Delos de fecioarele hiperboreene Opis şi Hekaerge.
Venirea zeilor la greci a avut loc odată cu formarea primelor structuri sociale din secolele Xll-X î.e.n. în numita ,,perioadă obscură”.
Arheologia a descoperit într-adevăr plăcuţe de bronz cu o scriere arhaică pe care au atribuit-o (părerea noastră, că greșit!)vechilor greci şi care a apărut la sfîrşitul secolului Vlll î.e.n.
Religia lor era monoteistă avînd în frunte pe Sentu/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu, iar ca simbol al sacrului era crucea (vezi imaginea de sus) cu braţele egale liberă sau înscrisă în cerc cum apare deasupra uşii și la primele biserici creştine din Siria şi Palestina.
(A SE OBSERVA CRUCEA ÎNSCRISĂ-NTR-UN CERC, CE SEAMĂNĂ ULUITOR CU SOARELE ADORAT DE PELASGII-GETO-DACI)
Divinitatea activă al cultului crucii era Zabelo; Creatorul vieţii din lumina vie a soarelui şi Suien, Zoien, Zoe ca divinitate a renaşterii vieţii din aşteptarea luminii morţii (liniştea lunii) prin nemurire.
Mai erau dio Dionise, dio Sopio, dio Donizeto, dio Oroelio, dio Tiaz.
Fiind o religie a luptei continue dintre bine şi rău, duhul răului se numea Sotea sau Satan.
Pămîntenii se năşteau din lumina vie a vieţii(lumina soarelui) dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să facă numai fapte bune în folosul celor din jur ca o probă de curăţenie pentru comuniunea cu adevărata viaţă veşnică(nemurirea) ce impunea condiţia de OM.
Nu aveau statui iar divinităţile lor se manifestau ca nişte duhuri, entităţi spiritual – energetice.
La naştere fiecare persoană era luată în pază de un înger, neamul get fiind binecuvîntat de oastea de îngeri (falanga).
Nu aveau temple, ci mici troiţe şi bisericuţe/metocuri unde îşi oficiau cultul sau altare improvizate în vremuri de restrişte.
La naştere fiecare era botezat în religia neamului cu vin şi pîine strămoşească.
Crucea a fost simbol al sacrului la neamul nostru de la începutul mileniului V înainte de Hristos, adică cu 5.000 de ani ÎNAINTE de creștinism... descoperire făcută la Gorban judeţul Iaşi apoi la Cucuteni, iar mai multe tezaure ale geţilor au ca obiect de podoabă crucea înscrisă în cerc sau crucea cu braţele egale.
Divinităţile lor aveau în jurul capului o aură aşa cum arată plăcuţa de plumb descoperită la Romula.
Sarmis sau Armis este Mîntuitorul sau Salvatorul neamului geţilor, apare pe tăbliţe şi sub iniţialele IOI, III, II, sau Ili, Ilio toate avînd aceeaşi semnificaţie.
--Constantin Olariu Arimin --
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu