-- ROMÂNI FRUMOȘI, NEMURITORI...--

    -- ROMÂNI FRUMOȘI, NEMURITORI...--
Moș Pantea: 
„Cum să ieu eu nădragi negri și cămeșă împestrițată?!...
Acuma, cică tăți s-o făcut domni. 
Da'ăla care ș-o lăsat el portu' lui, ca să 
să-mbrece cu aste nailoane amestecate, ăla n-o fost domn, o fost țâgan, zău dacă nu! 
   Românii, curații români, numa așa îs îmbrăcați: cu ALB! 
Ăsta lung și alb îi portu' Dacilor! 
Am văzut eu în istorii și știu de la ăi bătrâni din sat: îi moștenit de la străbunii noștri daci. 
Dacă tata și moșu și strămoșu mieu s-o purtat tăt așa, apai io nu-s mai slab decât ei! 
Așa o purtat strămoșu meu, așa port și io. 
N-o sa fiu mai slab ca ei, tocma acuma, înainte de-oi muri!...
Odată, m-o-ntrebat unu dacă nu mi-i rușine. 
Era sa-l plesnesc de... cât îs io de bătrân. 
Cum să-mi fie rușine? 
Cum să-mi fie rușine, domnule, dacă io îs țăran din moși strămoși? 
Țăran român, înțălegi?! 
"Nu mi-i rusine", i-am zis. 
"Ba-s mândru!" 
 Frumoasă amintire, frumos OM, 
frumos ROMÂN...