-- ”APA TRECE, PIETRELE RĂMÂN" --
Diodor din Sicilia îi afirma destul de clar pe cei trei profeți ai omenirii: Zalmoxe, Zarathustra și Moise.
Grecii afirmau, cu falsitate, că Zalmoxe ar fi fost sclavul lui Pitagora, fiind contraziși de Herodot care afirmă: "în ce mă privește, părerea mea este că Zalmoxe a trăit cu foarte mulți ani înainte de Pitagora."
În Atena, Platon transmite grecilor ”Înțelepciunea lui Zalmoxe”:
"...după cum ochii nu se pot vindeca fără capul întreg și nici capul fără corpul întreg, astfel nici corpul nu se poate vindeca fără suflet, dar acesta este motivul pentru care cei mai mulți din medicii greci se inșeala în privința multor boli, fiindcă nu cunosc întregul pe care ar trebui să-l vindece...", le spunea Platon grecilor, despre ce a auzit de la un medic de-al lui Zalmoxe.
Să mai amintim că Platon, Socrate și Pitagora și-au desăvârșit studiile la Școala Zalmoxiană.
O legendă spune că Zalmoxe, ca să-și apere poporul și pământul pe care locuiește acesta, a construit sub Munții Carpați, o rețea de tuneluri, în forma de lup cu gura deschisă, care se repede asupra prăzii.
O altă legendă spune că Munții Carpați sunt străbătuți de tuneluri atât de lungi, încât ating sute de kilometrii, neștiind însă de cine sau cum au fost făcute.
Se știe din folclorul local de existența, în Munții Bucegi a încăperilor "secrete" și a unor tuneluri fără comunicare cu exteriorul.
Nu știm însă cu certitudine dacă este sau nu adevărat, dar nivelul foarte mare de energii care se găsește pe crestele Bucegilor, Ceahlăului și Retezatului,"triunghiul de aur" cum mai este cunoscut, nu este negat de nimeni, chiar dacă sursa acestor energii pare speculativă.
Pe aceste creste au existat sanctuarele sfinte ale Geto-Dacilor, iar în Bucegi se află Piatra de temelie a sfântului popor, acum numit Român!
În estul masivului Bucegi pe Valea Ialomiței, în zona nemuririi, cunoscută sub numele ”șapte izvoare”,se găsește cea mai pură apă din lume, băută de însuși Zalmoxe.
În apropierea peșterii Ialomicioara se află ”Gura de Rai”, plaiul unde se face legătura dintre cer și pământ, unde organismul se revigorează instantaneu.
Din bătrâni se spune despre o sală a proiecțiilor, unde se află tăinuită, toată cunoașterea lumii. Munții Bucegi sau Kogaionul, sunt Munții noștrii ce sfinți, locul unde spiritul Dacilor te învăluie cu căldură fără să realizezi, locul unde imaginile de vis ale legendelor, devin realitate, iar misterul te cuprinde încă de la primii pași.
În Munții Olteniei, pe malurile Oltețului se află ”Casa” lui Zalmoxe, cunoscută azi sub numele de Peștera Polovragi sau Peștera Pahomie...
Aici se adunau vracii și renumiții medici Geto-Daci, aici se găsea planta magică Polovraga, cea care vindeca orice boală.
Tot aici, acum 100 de ani, s-au descoperit urme umane de picioare, încălțate, vechi de peste 2000 de ani.
Aici stau ascunse toate comorile Dacilor, locul fiind vegheat și apărat de blestemul lui Zalmoxe.
Sunt bine cunoscute cazurile celor care din lăcomie, au murit căutând vestitele tezaure.
Nu se cunoaște însă lunginea acestei peșteri, legenedele spunând că Zalmoxe putea ajunge prin aceste tuneluri la Sarmisegetuza.
Odată demult, un om a găsit o piatră căzută din cer, pe care a luat-o acasă. După un timp, în casa omului începuseră certurile și neînțelegerile. Într-o noapte, când toată lumea dormea, omul luă piatra și o ascunse departe într-o peșteră tăinuită, astfel scăpând de răul provocat. Mai târziu, după ani, un tânăr păstor, în timp ce-și plimba turmele de oi prin codrii deși, dădu peste Ursul Pădurilor. Pentru a-și scăpa mioarele, îi distrase animalului atenția, și îl ademeni departe de turmă, însă fără a-și da seama că drumul îl ducea către Peștera Ascunsă, cea neștiută de ființa umană. Neavând de ales, intră în adăncul coridoarelor, mergând ghidat de lumina difuză a pereților cei drepți și umezi, până ajunse într-o încăpere mare, unde în mijloc era un postament pe care se afla piatra ascunsă a ”omului”. În lipsa vreunei arme, tânărul luă piatra să se apere cu ea, dar cum o ținea în mână, deodată țâșni din ea o rază puternică de lumină, carbonizându-l pe Ursul Pădurilor. Puternica rază, în traiectoria ei, sfărâmă peretele din spatele fiorosului animal și tăie cu o precizie chirurgicală câteva stânci. Fericit că a scăpat cu viață, tânărul luă cu el piatra, considerând-o talismanul cel norocos. Într-un timp extrem de scurt, duhul protector al pietrei, îl învăță pe tânărul păstoraș, tainele lumii și a universului, sfătuindu-l să pornească într-o călătorie în lumea întreagă, pentru a învăța înțelepciunea cea sfântă a tuturor oamenilor. După ani de drumeții, acesta se întoarse la Peștera Ascunsă. Atunci Piatra cea căzută din cer, îi dădu acestuia puteri de zeu.
Aceasta este legenda Omului Zeu numit de Daci, Zalmoxe, iar de antici Zeul Moș, Inițiatorul, Profetul, Legislatorul, Marele Preot și reformator religios sau Zeul Carpatic al nemuririi.
Trecerea de la cultul zalmoxian la credința ortodoxă a fost atât de facilă, datorită faptului că folclorul românesc a fost singurul dintre toate, care să permită o trecere lină, organică.
Nemurirea o găsim atât la Zalmoxe cât și la Isus Cristos.
În Getica lui Vasile Pârvan se menționează că: ”...sufletul este nemuritor. Trupul este o piedică pentru suflet de a se bucura de nemurire, de aceea el nu are nici un preț, poftele lui nu trebuie ascultate, la război el trebuie judecat fără părere de rău.
Omul nu poate ajunge la nemurire decât curățându-se de orice fel de patimi, carnea, vinul, femeile sunt o murdărire a sufletului. Prin asceză și monoteism Dacii respectau percepte creștine înainte de creștinism”.
Cu această moștenire s-au ridicat la luptă străMoșii noștrii, fie ei Hiperboreeni, Pelasgi, Daci, Geți, Români sau cum am fost numiți de către ceilalți, de la începuturile pământului până acum. Gelu, Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Mareșalul Antonescu, sunt doar o parte din Nemuritorii acestui neam care cu nemurirea lui Zalmoxe în suflet, cei cu spirit de Haiduc, au luptat pentru noi cei de-acum.
Strabon îi numea pe Daci, Daoi, iar Mircea Eliade spunea despre Daci că se numeau ei înșiși lupi.
Nicolae Iorga constata că semnificația șarpelui cu cap de lup, nu este ”numai un simbol animalic, ci esența religiei strămoșești”.
Toate animalele sălbatice indiferent de mărimea, puterea și cruzimea lor în sălbăticie, pot fi îmblânzite și dresate, cu excepția lupului.
Se știe că războinicii Daci erau în luptă asemeni lupilor, iar stindardul lor prin vuietul scos de șuieratul vântului îi speriau de moarte pe dușmani, fiind apreciat în toată lumea ca stindard unic.
Sfântul Andrei a propovăduit în ”tărâmurile lupilor” vegheat fiind de Marele Lup Alb al Dacilor, Protectorii Centrului Spiritual al Lumii.
Părintele Ghelasie de la Frăsinei care a umblat printre sihastrii din Munții Carpați, spunea că ultimul preot al cultului Zalmoxian l-a cunoscut pe Mântuitor și apoi pe Apostolul Andrei.
”Taina” pustnicului Neofit făcea referire la ”memorii ce nu se șterg, care reapar tocmai când se consideră că s-au pierdut”.
Aceasta este ”Taina” transmisă de la un pustnic la altul și face referire la trecerea Dacilor spre creștinism.
Puțini sunt cei care stiu că Mihai Eminescu, era un inițiat în Tainele Daciei Străvechi.
Lupta lui împotriva imperialismului austro-ungar și cel țarist, a catolicismului și a maghiarizării numelor românești în Transilvania, a celor care stăpâneau fără nici un drept, țara în care ”totul trebuie Dacizat”, a fost până la sfârșitul vieții lui lumești. De fapt, acest lucru i-a grăbit sfârșitul...
Astăzi toți avem în noi o parte din măreția Nemuritorilor noștri. Trebuie doar să ne deschidem Sufletul către Ei și să nu uităm niciodată că noi suntem D”ACI!
--MIRCEA CRISTE--
Diodor din Sicilia îi afirma destul de clar pe cei trei profeți ai omenirii: Zalmoxe, Zarathustra și Moise.
Grecii afirmau, cu falsitate, că Zalmoxe ar fi fost sclavul lui Pitagora, fiind contraziși de Herodot care afirmă: "în ce mă privește, părerea mea este că Zalmoxe a trăit cu foarte mulți ani înainte de Pitagora."
În Atena, Platon transmite grecilor ”Înțelepciunea lui Zalmoxe”:
"...după cum ochii nu se pot vindeca fără capul întreg și nici capul fără corpul întreg, astfel nici corpul nu se poate vindeca fără suflet, dar acesta este motivul pentru care cei mai mulți din medicii greci se inșeala în privința multor boli, fiindcă nu cunosc întregul pe care ar trebui să-l vindece...", le spunea Platon grecilor, despre ce a auzit de la un medic de-al lui Zalmoxe.
Să mai amintim că Platon, Socrate și Pitagora și-au desăvârșit studiile la Școala Zalmoxiană.
O legendă spune că Zalmoxe, ca să-și apere poporul și pământul pe care locuiește acesta, a construit sub Munții Carpați, o rețea de tuneluri, în forma de lup cu gura deschisă, care se repede asupra prăzii.
O altă legendă spune că Munții Carpați sunt străbătuți de tuneluri atât de lungi, încât ating sute de kilometrii, neștiind însă de cine sau cum au fost făcute.
Se știe din folclorul local de existența, în Munții Bucegi a încăperilor "secrete" și a unor tuneluri fără comunicare cu exteriorul.
Nu știm însă cu certitudine dacă este sau nu adevărat, dar nivelul foarte mare de energii care se găsește pe crestele Bucegilor, Ceahlăului și Retezatului,"triunghiul de aur" cum mai este cunoscut, nu este negat de nimeni, chiar dacă sursa acestor energii pare speculativă.
Pe aceste creste au existat sanctuarele sfinte ale Geto-Dacilor, iar în Bucegi se află Piatra de temelie a sfântului popor, acum numit Român!
În estul masivului Bucegi pe Valea Ialomiței, în zona nemuririi, cunoscută sub numele ”șapte izvoare”,se găsește cea mai pură apă din lume, băută de însuși Zalmoxe.
În apropierea peșterii Ialomicioara se află ”Gura de Rai”, plaiul unde se face legătura dintre cer și pământ, unde organismul se revigorează instantaneu.
Din bătrâni se spune despre o sală a proiecțiilor, unde se află tăinuită, toată cunoașterea lumii. Munții Bucegi sau Kogaionul, sunt Munții noștrii ce sfinți, locul unde spiritul Dacilor te învăluie cu căldură fără să realizezi, locul unde imaginile de vis ale legendelor, devin realitate, iar misterul te cuprinde încă de la primii pași.
În Munții Olteniei, pe malurile Oltețului se află ”Casa” lui Zalmoxe, cunoscută azi sub numele de Peștera Polovragi sau Peștera Pahomie...
Aici se adunau vracii și renumiții medici Geto-Daci, aici se găsea planta magică Polovraga, cea care vindeca orice boală.
Tot aici, acum 100 de ani, s-au descoperit urme umane de picioare, încălțate, vechi de peste 2000 de ani.
Aici stau ascunse toate comorile Dacilor, locul fiind vegheat și apărat de blestemul lui Zalmoxe.
Sunt bine cunoscute cazurile celor care din lăcomie, au murit căutând vestitele tezaure.
Nu se cunoaște însă lunginea acestei peșteri, legenedele spunând că Zalmoxe putea ajunge prin aceste tuneluri la Sarmisegetuza.
Odată demult, un om a găsit o piatră căzută din cer, pe care a luat-o acasă. După un timp, în casa omului începuseră certurile și neînțelegerile. Într-o noapte, când toată lumea dormea, omul luă piatra și o ascunse departe într-o peșteră tăinuită, astfel scăpând de răul provocat. Mai târziu, după ani, un tânăr păstor, în timp ce-și plimba turmele de oi prin codrii deși, dădu peste Ursul Pădurilor. Pentru a-și scăpa mioarele, îi distrase animalului atenția, și îl ademeni departe de turmă, însă fără a-și da seama că drumul îl ducea către Peștera Ascunsă, cea neștiută de ființa umană. Neavând de ales, intră în adăncul coridoarelor, mergând ghidat de lumina difuză a pereților cei drepți și umezi, până ajunse într-o încăpere mare, unde în mijloc era un postament pe care se afla piatra ascunsă a ”omului”. În lipsa vreunei arme, tânărul luă piatra să se apere cu ea, dar cum o ținea în mână, deodată țâșni din ea o rază puternică de lumină, carbonizându-l pe Ursul Pădurilor. Puternica rază, în traiectoria ei, sfărâmă peretele din spatele fiorosului animal și tăie cu o precizie chirurgicală câteva stânci. Fericit că a scăpat cu viață, tânărul luă cu el piatra, considerând-o talismanul cel norocos. Într-un timp extrem de scurt, duhul protector al pietrei, îl învăță pe tânărul păstoraș, tainele lumii și a universului, sfătuindu-l să pornească într-o călătorie în lumea întreagă, pentru a învăța înțelepciunea cea sfântă a tuturor oamenilor. După ani de drumeții, acesta se întoarse la Peștera Ascunsă. Atunci Piatra cea căzută din cer, îi dădu acestuia puteri de zeu.
Aceasta este legenda Omului Zeu numit de Daci, Zalmoxe, iar de antici Zeul Moș, Inițiatorul, Profetul, Legislatorul, Marele Preot și reformator religios sau Zeul Carpatic al nemuririi.
Trecerea de la cultul zalmoxian la credința ortodoxă a fost atât de facilă, datorită faptului că folclorul românesc a fost singurul dintre toate, care să permită o trecere lină, organică.
Nemurirea o găsim atât la Zalmoxe cât și la Isus Cristos.
În Getica lui Vasile Pârvan se menționează că: ”...sufletul este nemuritor. Trupul este o piedică pentru suflet de a se bucura de nemurire, de aceea el nu are nici un preț, poftele lui nu trebuie ascultate, la război el trebuie judecat fără părere de rău.
Omul nu poate ajunge la nemurire decât curățându-se de orice fel de patimi, carnea, vinul, femeile sunt o murdărire a sufletului. Prin asceză și monoteism Dacii respectau percepte creștine înainte de creștinism”.
Cu această moștenire s-au ridicat la luptă străMoșii noștrii, fie ei Hiperboreeni, Pelasgi, Daci, Geți, Români sau cum am fost numiți de către ceilalți, de la începuturile pământului până acum. Gelu, Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Mareșalul Antonescu, sunt doar o parte din Nemuritorii acestui neam care cu nemurirea lui Zalmoxe în suflet, cei cu spirit de Haiduc, au luptat pentru noi cei de-acum.
Strabon îi numea pe Daci, Daoi, iar Mircea Eliade spunea despre Daci că se numeau ei înșiși lupi.
Nicolae Iorga constata că semnificația șarpelui cu cap de lup, nu este ”numai un simbol animalic, ci esența religiei strămoșești”.
Toate animalele sălbatice indiferent de mărimea, puterea și cruzimea lor în sălbăticie, pot fi îmblânzite și dresate, cu excepția lupului.
Se știe că războinicii Daci erau în luptă asemeni lupilor, iar stindardul lor prin vuietul scos de șuieratul vântului îi speriau de moarte pe dușmani, fiind apreciat în toată lumea ca stindard unic.
Sfântul Andrei a propovăduit în ”tărâmurile lupilor” vegheat fiind de Marele Lup Alb al Dacilor, Protectorii Centrului Spiritual al Lumii.
Părintele Ghelasie de la Frăsinei care a umblat printre sihastrii din Munții Carpați, spunea că ultimul preot al cultului Zalmoxian l-a cunoscut pe Mântuitor și apoi pe Apostolul Andrei.
”Taina” pustnicului Neofit făcea referire la ”memorii ce nu se șterg, care reapar tocmai când se consideră că s-au pierdut”.
Aceasta este ”Taina” transmisă de la un pustnic la altul și face referire la trecerea Dacilor spre creștinism.
Puțini sunt cei care stiu că Mihai Eminescu, era un inițiat în Tainele Daciei Străvechi.
Lupta lui împotriva imperialismului austro-ungar și cel țarist, a catolicismului și a maghiarizării numelor românești în Transilvania, a celor care stăpâneau fără nici un drept, țara în care ”totul trebuie Dacizat”, a fost până la sfârșitul vieții lui lumești. De fapt, acest lucru i-a grăbit sfârșitul...
Astăzi toți avem în noi o parte din măreția Nemuritorilor noștri. Trebuie doar să ne deschidem Sufletul către Ei și să nu uităm niciodată că noi suntem D”ACI!
--MIRCEA CRISTE--
Comentarii
Trimiteți un comentariu