GEȚII ȘTIAU SĂ PRODUCĂ FIER ÎNCĂ DE ACUM MAI BINE DE 2.000 DE ANI și NU AU ÎNVĂȚAT DE LA... ROMANI, AȘA CUM SPUN LINGVIȘTII ...
(partea a II-a)
Românescul ''fată'' nu provine din lat. feta ''oaie fătată'' așa cum susțin, în mod cu totul imbecil, dicționarele etimologice ale limbii române.
De altfel, ipoteza este de'a dreptul ridicolă și, din păcate, astfel de etimologii absurde abundă în lingvistica românească.
Forme similare există atât în greaca veche, cât și în latină, dar ele definesc în aceste limbi anumite ființe mitologice.
Astfel, la Hesiod, Gorgonele sunt numite fatai.
În inscripțiile latine, Fata, Fatae sunt ființe mitologice, iar la Ausonius Grațiile sunt numite, de asemenea, Fatae.
În mitologia românească, descântecele populare disting între ''Fete curate'' care fac bine și ''Fete necurate'' care fac rău (S. Fl. Marian, Descântece ).
Prin urmare, este un cuvânt foarte vechi care își pierduse sensul originar în greacă și în latină.
Cu toate acestea, rom. fată are un cognat pe fond nostratic fată, femeie tânără, cu aceleași sensuri ca și în limba română.
Ambele forme provin dintr'un proto-nostratic *betn, bat– fiică, fată.
În proto-europeană, PN *b > *bh, fenomen foarte obișnuit, care în proto-getică a trecut la f, sub influența lui e iotacizat.
Unelte de fier din perioada getică descoperite la Piatra Roșie, (studiu ingineresc):
În cadrul unui studiu al dl.profesor Sîrbu în anul 2004 acesta a fost pus în faţa unui studiu de caz legat de depozitul de piese şi unelte getice descoperit la Piatra Roşie.
Analiza pieselor din depozitul de piese getice din fier de la Piatra Roşie trebuia să completeze cadrul tehnologic al producerii fierului la geți.
Pentru un metalurg al sec.XXI sondarea cu metode moderne a pieselor din depozitul de piese getice din fier găsite în apropierea cetăţii de la Piatra Roşie a fost o mare provocare şi în acelaşi timp o aventură tehnică în domeniul metalografiei.
Tratând superficial piesele poţi pierde spectacolul evoluţiei tehnice de cca. 2000 de ani.
S-a constatat cu uimire că producătorii de fier obţineau destul de facil mai multe categorii de fier: 1. moale în care % C este scăzut de regulă sub 0,09% tare cu conţinuturi ridicate de carbon % C mai mare de 0,30;
2. cu analiză chimică apropiată de compoziţiile chimice ale oţelurilor de astăzi, pentru că aveau conţinut de Mn;
3. carburat superficial prin metode termochimice; Piesele au fost analizate din două puncte de vedere: - Chimic efectuate pe un analizor spectral;
- Metalografic prin analiză la microscop s-a dorit găsirea unei metode de analiză a pieselor fară a afecta integritatea fizică a acestora, fapt pentru care au fost inspectate doar la exterior.
Analiza chimică şi metalografică efectuată în laboratoarele societăţii Siderurgica Hunedoara a scos în evidenţă lucruri interesante atât pentru elucidarea investigaţiei istoricului, cât şi aspecte deosebit de interesante pentru inginerul zilelor noastre.
Prezentăm mai jos comentariile efectate în limbajul inginerului:
- Uneltele sunt cu certitudine obţinute prin forjarea unor lupe de fier obţinute prin reducere directă a minereul de fier;
- Fierul obţinut prin această metodă avea o bună plasticitate la temperaturi normale de 910...1000, 0 C, atunci când fierul este galben deschis la culoare, iar înainte de batere pe nicovala sunt vizibile scântei foarte fine.
Temperaturile pentru încălzirea fierului în domeniul de forjare, domeniul austenitic-Feγ, se poate realiza pe o vatră deschisă cu mangal.
Este uşor de verificat de către orice curios, în timpul unui weekend: într'o groapă se aprinde focul cu lemn de brad după care se aşază mangalul, când patul de mangal este bine încins se introduce o bară de oţel şi prin intensificarea arderii cu un foi improvizat în cca. 30 min bara metalică este bună pentru forjare.
- Starea fizică şi aspectul uneltelor erau foarte bune, ceea ce a permis o restaurare –conservare în condiţii excepţionale.
Pentru inginerul practicant, ţinând în mână aceste unelte, este impresionantă starea funcţională a acestor piese astăzi care ar fi făcut cinste multor fierării ţărăneşti din zilele noastre.
Precizia forjării lor este remarcabilă, pentru metoda relativ rudimentară de acum 2000 de ani, formele sunt bine rotunjite, ceea ce subliniază o anumită experienţă a forjorului.
- Uneltele obţinute din lupe de fier reduse au o particularitate care le fac chimic rezistente la coroziune în comparaţie cu oţelul contemporan, nu sunt afectate în strucura intimă de prezenţa oxigenului aşa cum întâlnim la uneltele recente, fapt ce a permis o păstrare în timp în condiţii bune.
Grosimea stratul de oxizi de fier este incredibil de mică pe suprafaţa pieselor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu