GEȚII ȘTIAU SĂ PRODUCĂ FIER ÎNCĂ DE ACUM MAI BINE DE 2.000 DE ANI și NU AU ÎNVĂȚAT DE LA... ROMANI, AȘA CUM SPUN LINGVIȘTII ...
Geții carpatici atunci când creșteau oile acum peste 3.000 de ani nu au așteptat romanii să vină să le dea numele la oi ''ovis''. Geții când extrăgeau sarea din salinele de suprafață sau cea din cariere nu au așteptat romanii să vină să le dea un nume la substanța extrasă ''salt''.
De asemenea, geții când topeau minereul de fier extras din minele de fier din Carpați nu au așteptat romanii să vină să le dea numele ''ferrum'' la metalul din care și'au confecționat armele lor tradiționale, cosorul, sica, și falxul.
Un exemplu, elocvent pentru munca neglijentă a lingviștilor (ca să spuneam doar atât), este românescul ''fier'' care, dacă are corespondent în latină, prin urmare, ''științificii'' noștri îl consideră de origine latină, fără a studia etimologia sa firească coroborând'o cu arheologia și logica elementară.
Walde (I, 486) consideră ca lat. ferrum > *bhersom care probabil că este un împrumut în limbile vechi europene.
Este știut ca prelucrarea fierului era foarte bine cunoscută geților, dar și altor popoare vechi din Europa precum geții-celți care nici ei, ca și geții carpatici, nu au învățat prelucrarea fierului de la romani.
Din cele care le vom arăta mai jos, este evident că o bună cunoaștere a evoluției sunetelor din limba română ne scutește de o serie nesfârșită de erori, mai ales când în limbi înrudite precum latina, dar într'o oarecare măsură și greaca, anumite sunete au avut o evoluție similară, fapt care a indus în eroare pe lingviștii mai puțin inițiați, sau au dat apă la moară celor rău-intenționați.
Prin urmare, este vorba de o metodă precisă de a identifica originea cuvintelor din limba română, fapt care face din studiul istoriei limbii române o știință în adevăratul sens al cuvântului.
Evoluția sunetului proto-european ''bh'' în limba română urmat de vocala ''e''.
În Introducerea (Argument) la Dicționarul Etimologic al Limbii Române (DELR), Mihai Vinereanu a analizat evoluția fiecărui sunet de la vechea proto-europeană la română.
Sunetul luat în discuție în aceste rânduri (*bh) a dat în general b în limba română, dar sunt anumite excepții de la regulă.
Evoluția acestui sunet atunci când a fost urmat de vocala *e (sau de un diftong care începea cu e) este obiectul rândurilor de față și mai ales despre cuvintele din prima serie.
Acest sunet proto-european a avut aceeași evoluție și atunci când a fost urmat de o lichidă (r, l).
Urmărind evoluția cuvintelor românești din această categorie, constatăm că, fără excepție, consoana aspirată arhaică europeană *bh a dat f în română.
Astfel, românescul ''a fugi'' care este considerat de origine latină de toate dicționarele etimologice ale limbii române, cu excepția DELR, nu pare să fie de origine latină având în vedere cele arătate mai sus.
Într'adevăr, latina are o formă foarte apropiată de română, fugo, fugire.
În plus, și în greaca veche avem forme similare, anume gr. febomai ''a fugi''.
Toate provin din arhaicul european *bhegw-, *bheugw– ''a fugi'', unde gw este o labio-velara care a dat b în greaca veche, dar și în getică (tracică, iliră) în anumite condiții .
Este evident că verbul elinesc provine din prima formă a radicalului proto-european, iar formele verbale din română și latină provin din cea de a doua formă a radicalului.
Este extrem de interesant faptul că limba greacă are și forma feugoo, foarte apropiată de română și latină.
Prin urmare, considerăm ca această formă este un împrumut din limba de substrat a limbii elinești care a fost limba pelasgă, limbă pe care o mai putem numi și proto-geto-iliră, întrucât limba pelasgă este forma mai veche a limbii iliro-getică (și a sub-dialectului din Tracia).
Beekes consideră că această formă provine din arhaicul european *bheg– ''a fugi''.
Din acest radical proto-european derivă și formele din limbile slave și cele baltice, unde arhaicul european *bh > b.
Denumirea celui mai răspândit arbore din România, anume românescul ''fag'', se crede că ar proveni din latină, anume din lat. fagus.
Trebuie să menționăm ca fagul nu crește în Latium, nici în peninsula italică, cu excepția munților Apenini din nordul Italiei.
Forma există și în greacă, sub două forme, fegos, precum și forma doriană fagos, ambele denumind stejarul, întrucât nici în Grecia nu crește fagul, denumirea fiind adusă de dorieni sau de alte triburi getico-ilirice de la nord de Balcani.
Toate aceste forme provin din arhaicul european *bheg– ''fag''. Forma veche getico-iliră a fost *feg–o, apoi *feag-o și în cele din urmă fag, ca în ziua de azi, la fel ca și forma latină și cea doriană.
Beekes, R. – Etymological Dictionary of Greek, Brill, Leiden-Boston, 2010
Marian, S. Fl. – Descântece poporane române, Coresi, București, 1996
Vinereanu, M. – Dicționarul etimologic al limbii române, Alcor-Edimpex, București, 2008
Vinereanu, M. – Rădăcini nostratice în limba română, Alcor-Edimpex, București, 2010
Walde, A. – Lateisches etymologisches Woerterbuch, Heidelberg, 1910
Walde, A., Pokorny, J. – Indogermenisches etymologisces Woerterbuch, Bern, Munchen, 1959
http://romulusioan.blogspot.com/…/unelte-de-fier-din-perioa…
-VA URMA-
Geții carpatici atunci când creșteau oile acum peste 3.000 de ani nu au așteptat romanii să vină să le dea numele la oi ''ovis''. Geții când extrăgeau sarea din salinele de suprafață sau cea din cariere nu au așteptat romanii să vină să le dea un nume la substanța extrasă ''salt''.
De asemenea, geții când topeau minereul de fier extras din minele de fier din Carpați nu au așteptat romanii să vină să le dea numele ''ferrum'' la metalul din care și'au confecționat armele lor tradiționale, cosorul, sica, și falxul.
Un exemplu, elocvent pentru munca neglijentă a lingviștilor (ca să spuneam doar atât), este românescul ''fier'' care, dacă are corespondent în latină, prin urmare, ''științificii'' noștri îl consideră de origine latină, fără a studia etimologia sa firească coroborând'o cu arheologia și logica elementară.
Walde (I, 486) consideră ca lat. ferrum > *bhersom care probabil că este un împrumut în limbile vechi europene.
Este știut ca prelucrarea fierului era foarte bine cunoscută geților, dar și altor popoare vechi din Europa precum geții-celți care nici ei, ca și geții carpatici, nu au învățat prelucrarea fierului de la romani.
Din cele care le vom arăta mai jos, este evident că o bună cunoaștere a evoluției sunetelor din limba română ne scutește de o serie nesfârșită de erori, mai ales când în limbi înrudite precum latina, dar într'o oarecare măsură și greaca, anumite sunete au avut o evoluție similară, fapt care a indus în eroare pe lingviștii mai puțin inițiați, sau au dat apă la moară celor rău-intenționați.
Prin urmare, este vorba de o metodă precisă de a identifica originea cuvintelor din limba română, fapt care face din studiul istoriei limbii române o știință în adevăratul sens al cuvântului.
Evoluția sunetului proto-european ''bh'' în limba română urmat de vocala ''e''.
În Introducerea (Argument) la Dicționarul Etimologic al Limbii Române (DELR), Mihai Vinereanu a analizat evoluția fiecărui sunet de la vechea proto-europeană la română.
Sunetul luat în discuție în aceste rânduri (*bh) a dat în general b în limba română, dar sunt anumite excepții de la regulă.
Evoluția acestui sunet atunci când a fost urmat de vocala *e (sau de un diftong care începea cu e) este obiectul rândurilor de față și mai ales despre cuvintele din prima serie.
Acest sunet proto-european a avut aceeași evoluție și atunci când a fost urmat de o lichidă (r, l).
Urmărind evoluția cuvintelor românești din această categorie, constatăm că, fără excepție, consoana aspirată arhaică europeană *bh a dat f în română.
Astfel, românescul ''a fugi'' care este considerat de origine latină de toate dicționarele etimologice ale limbii române, cu excepția DELR, nu pare să fie de origine latină având în vedere cele arătate mai sus.
Într'adevăr, latina are o formă foarte apropiată de română, fugo, fugire.
În plus, și în greaca veche avem forme similare, anume gr. febomai ''a fugi''.
Toate provin din arhaicul european *bhegw-, *bheugw– ''a fugi'', unde gw este o labio-velara care a dat b în greaca veche, dar și în getică (tracică, iliră) în anumite condiții .
Este evident că verbul elinesc provine din prima formă a radicalului proto-european, iar formele verbale din română și latină provin din cea de a doua formă a radicalului.
Este extrem de interesant faptul că limba greacă are și forma feugoo, foarte apropiată de română și latină.
Prin urmare, considerăm ca această formă este un împrumut din limba de substrat a limbii elinești care a fost limba pelasgă, limbă pe care o mai putem numi și proto-geto-iliră, întrucât limba pelasgă este forma mai veche a limbii iliro-getică (și a sub-dialectului din Tracia).
Beekes consideră că această formă provine din arhaicul european *bheg– ''a fugi''.
Din acest radical proto-european derivă și formele din limbile slave și cele baltice, unde arhaicul european *bh > b.
Denumirea celui mai răspândit arbore din România, anume românescul ''fag'', se crede că ar proveni din latină, anume din lat. fagus.
Trebuie să menționăm ca fagul nu crește în Latium, nici în peninsula italică, cu excepția munților Apenini din nordul Italiei.
Forma există și în greacă, sub două forme, fegos, precum și forma doriană fagos, ambele denumind stejarul, întrucât nici în Grecia nu crește fagul, denumirea fiind adusă de dorieni sau de alte triburi getico-ilirice de la nord de Balcani.
Toate aceste forme provin din arhaicul european *bheg– ''fag''. Forma veche getico-iliră a fost *feg–o, apoi *feag-o și în cele din urmă fag, ca în ziua de azi, la fel ca și forma latină și cea doriană.
Beekes, R. – Etymological Dictionary of Greek, Brill, Leiden-Boston, 2010
Marian, S. Fl. – Descântece poporane române, Coresi, București, 1996
Vinereanu, M. – Dicționarul etimologic al limbii române, Alcor-Edimpex, București, 2008
Vinereanu, M. – Rădăcini nostratice în limba română, Alcor-Edimpex, București, 2010
Walde, A. – Lateisches etymologisches Woerterbuch, Heidelberg, 1910
Walde, A., Pokorny, J. – Indogermenisches etymologisces Woerterbuch, Bern, Munchen, 1959
http://romulusioan.blogspot.com/…/unelte-de-fier-din-perioa…
-VA URMA-
Comentarii
Trimiteți un comentariu