Povețe adunate în rime împerecheate
O vorbă zice că nevoia te învață
Și ziua bună se cunoaște de dimineață
Dar eu știu că urma alege
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
Numai prostul râde de ce-și aduce aminte
Că el are mai mult noroc decât minte
Și pică para mălăiață în gură nătăfleață
Când stăpânul zgârcit învață sluga hoață.
Cine împarte, parte își face
Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face
Că răzbunarea e arma prostului
Și banu-i ochiul dracului.
Cine se aseamănă, se adună
Ce-i în mână nu-i minciună.
Ce-i în gușă și-n căpușă
Vorbești de lup și lupul la ușă.
Gând la gând cu bucurie
Aceeași Mărie cu altă pălărie
Fă bine și așteaptă rău
Căci mâța blândă zgârie rău.
A cânta cuiva în strună
Cine seamănă vânt, culege furtună.
Jur acum pana nu iese soarele
Că scopul scuză mijloacele.
Prostia și domnia au prețul lor
Când pui carul înaintea boilor
Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
Să ști că vorba lungă, sărăcia omului,
Iar sârguința e mama norocului
Și pentru că sângele apă nu se face
Ce-și face omul singur nici dracul nu poate desface.
Clădește-ți casa pe locul unde se încălzește șarpele
Culege cu îndrăzneală ciuperca pe care stau gâzele
Împăratul cu un ochi râzând și cu altul plângând
Știe păcatul ce intră râzând şi iese plângând.
Dați cezarului, ce-i al cezarului
Că nimeni nu e profet în țara lui
Lumea nu vede pădurea din pricina copacului
Iar sătulul nu va crede flămândului.
( Dan Bârsan )
Comentarii
Trimiteți un comentariu