-- MĂRTURII DE PESTE TIMP --
”Istoricii, confundând numele geților și goților și de asemenea ale danilor și dacilor, au socotit că geții și tracii, ale celor două Tracii, întrucât au locuit pe amândouă malurile Istrului ar fi același lucru cu moesii. ...
Căci și Strabon susține că geții și dacii ar fi unul și același popor, desigur scitic, dar împărțit pe așezări deosebite, și că una din ele ocupa regiunea mediteraneană (centralã) spre Germania, iar cealaltă mai învecinatã cu Pontul Euxin ar locui în partea de răsărit.
Același lucru îl crede și Pliniu cel Bătrân, decât doar că erau numiți GEȚI de cãtre greci și DACI de către romani.
Despre marea împărăție a lui Burebista, împãrțită dupã aceea în patru, și mai apoi în două...
Au împărțit statul în două și unii s-au numit daci, alții geți, și unul și celălalt neam de oameni fiind socotit odinioarã ca neam de soi.
Iar geții erau negreșit aceia care acum, ca moldoveni, se întind cu Istrul în răsărit pânã la Pontul Euxin.
Iar davii, apoi dacii, azi se numesc transilvăneni și munteni, dintre care aceștia ajung la miazãzi până la Istru, iar aceia se îndreaptã către apus spre Ungaria și se întind până la Tisa, care era odinioarã marginea întărită a Daciei. ...
Dar în veacul nostru li s-a dat acelora un alt nume, căci aproape toți apusenii numesc pe moldoveni DANI și pe munteni DRAGULI, măcar că nici românii înșiși nu mai folosesc aceste nume, căci ei își zic români, și nici vecinilor nu le sunt destul de cunoscute, ci doar din auzite, și nu tuturor, ci doar acelora care se îndeletnicesc cu literele.
Mai mare ca toate este Nistrul și e singurul navigabil.
Mai este scăldată și de alte multe izvoare și râuri mai mici, dar numai până la râul Prut pânã unde pământul ei se întinde și se înalță formând munți.
Și nici nu este de mirare că Strabo a zis cã Țara Geților e lipsitã de ape, căci el a vrut sã se înțeleagã acest lucru despre acea regiune care se întinde de la Prut până la mare.
Cãci toată este numai pământ, șes unde umblă doar turmele cu păstorii lor, având doar puțuri pentru adăparea vitelor, și încã rare.
Și, când același Strabo numește aceastã parte a Moldovei în cartea a VII-a, Deșertul Geților, iar în partea cealaltã îndreptatã spre apus, dinspre Poloni, este numitã în vremea noastrã Moldova de la râul Molda, cum zice Morile DAVILOR, sunt îndemnat să cred întrucât este cam la mijlocul acestui ținut cã aceastã parte a fost locuitã de DAVI și cealaltă de GEȚI și că este același popor, deosebit doar prin nume și așezare, așa cum au spus și cosmografii antici și cei mai noi.
Aurelian a pierdut Dacia...
Galienus a transportat locuitori din ea în Moesia romanã și a fãcut două Dacii și le-a numit Dacia Ripensis și Dacia Mediteranea, și acestea se învecinau cu Bosnia.
Acești daci se întind și în ziua de azi foarte departe prin tot Iliricul din Macedonia și Panonia de jos pânã la Istru și la țãrmul dalmatic și locuiesc mai ales prin pãduri și munți și se numesc VLAȘI sau VLAHI , cu un nume al cãrui tâlc îl voi arãta mai departe.
Și dintre aceștia sunt acei așa-ziși MARTOLOZI cu un nume care s-a răspândit la turci, numiți astfel de la șiretenia și iuțeala lor, nume care fără discuție a crescut în Europa mulțumitã faptelor lor și s-a lățit în toatã împărăția turcilor.
Chiar de aceea toți cei care au intrat în rândurile lor sunt dăruiți printr-un hrisov împărãtesc cu scutirea tuturor dărilor...
Limba e aceeași pentru amândouã popoarele ca și credința creștină de rit ortodox, din cauză, credem că, dupã cum aratã Strabo, credința lor străveche era asemănătoare cu aceasta .
Și pentru că se cunoșteau mai bine cu grecii și erau cu ei în legături foarte strânse.
Obiceiurile lor sunt barbare.
La îmbrăcăminte nu se aseamãnã, căci muntenii au căzut aproape de tot și la obiceiurile și la porturile turcilor, pe când moldovenii țin morțiș la portul lor și acela dintre ei care ar adopta de la turci sau de la care oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor sau orice alt lucru de acest fel e pedepsit cu moartea.
Principii lor se numesc voievozi, ceea ce înseamnă conducãtori de oaste, de la voy sau voyniza, care în limba iliricã (slavã) înseamnã oaste, și vody, care înseamnã a conduce.
De aceea ei numesc pe soldați voinici și spun voievati pentru a face slujbă ostășească.
La domnie, urmeazã copiii legitimi, precum și cei nelegitimi; aceasta din cauză că ei pot încheia nepedepsiți mai multe căsătorii, deși numai una e legiuită, dar și pe aceasta ei pot s-o desfacă, dacă nu le place, chiar dacă s-au născut copii, fãră a săvârși prin aceasta vreo fãrădelege, dând carte de despărțire și, plãtindu-i soției, în semn de desfacere a căsătoriei, o sumã neînsemnată de bani.” --
autor, ANTON VERANCSICS --
(este originar din Sebenico și devine secretar al lui I. Zapolya episcop al Transilvaniei. A fãcut parte din mai multe solii la casele regale ale Europei. Erudit și aflat în legãturã cu umaniștii cei mai de seamã ai Europei, cunoscând chiar și pe Erasmus din Rotterdam și pe Melanchton)
”Istoricii, confundând numele geților și goților și de asemenea ale danilor și dacilor, au socotit că geții și tracii, ale celor două Tracii, întrucât au locuit pe amândouă malurile Istrului ar fi același lucru cu moesii. ...
Căci și Strabon susține că geții și dacii ar fi unul și același popor, desigur scitic, dar împărțit pe așezări deosebite, și că una din ele ocupa regiunea mediteraneană (centralã) spre Germania, iar cealaltă mai învecinatã cu Pontul Euxin ar locui în partea de răsărit.
Același lucru îl crede și Pliniu cel Bătrân, decât doar că erau numiți GEȚI de cãtre greci și DACI de către romani.
Despre marea împărăție a lui Burebista, împãrțită dupã aceea în patru, și mai apoi în două...
Au împărțit statul în două și unii s-au numit daci, alții geți, și unul și celălalt neam de oameni fiind socotit odinioarã ca neam de soi.
Iar geții erau negreșit aceia care acum, ca moldoveni, se întind cu Istrul în răsărit pânã la Pontul Euxin.
Iar davii, apoi dacii, azi se numesc transilvăneni și munteni, dintre care aceștia ajung la miazãzi până la Istru, iar aceia se îndreaptã către apus spre Ungaria și se întind până la Tisa, care era odinioarã marginea întărită a Daciei. ...
Dar în veacul nostru li s-a dat acelora un alt nume, căci aproape toți apusenii numesc pe moldoveni DANI și pe munteni DRAGULI, măcar că nici românii înșiși nu mai folosesc aceste nume, căci ei își zic români, și nici vecinilor nu le sunt destul de cunoscute, ci doar din auzite, și nu tuturor, ci doar acelora care se îndeletnicesc cu literele.
Mai mare ca toate este Nistrul și e singurul navigabil.
Mai este scăldată și de alte multe izvoare și râuri mai mici, dar numai până la râul Prut pânã unde pământul ei se întinde și se înalță formând munți.
Și nici nu este de mirare că Strabo a zis cã Țara Geților e lipsitã de ape, căci el a vrut sã se înțeleagã acest lucru despre acea regiune care se întinde de la Prut până la mare.
Cãci toată este numai pământ, șes unde umblă doar turmele cu păstorii lor, având doar puțuri pentru adăparea vitelor, și încã rare.
Și, când același Strabo numește aceastã parte a Moldovei în cartea a VII-a, Deșertul Geților, iar în partea cealaltã îndreptatã spre apus, dinspre Poloni, este numitã în vremea noastrã Moldova de la râul Molda, cum zice Morile DAVILOR, sunt îndemnat să cred întrucât este cam la mijlocul acestui ținut cã aceastã parte a fost locuitã de DAVI și cealaltă de GEȚI și că este același popor, deosebit doar prin nume și așezare, așa cum au spus și cosmografii antici și cei mai noi.
Aurelian a pierdut Dacia...
Galienus a transportat locuitori din ea în Moesia romanã și a fãcut două Dacii și le-a numit Dacia Ripensis și Dacia Mediteranea, și acestea se învecinau cu Bosnia.
Acești daci se întind și în ziua de azi foarte departe prin tot Iliricul din Macedonia și Panonia de jos pânã la Istru și la țãrmul dalmatic și locuiesc mai ales prin pãduri și munți și se numesc VLAȘI sau VLAHI , cu un nume al cãrui tâlc îl voi arãta mai departe.
Și dintre aceștia sunt acei așa-ziși MARTOLOZI cu un nume care s-a răspândit la turci, numiți astfel de la șiretenia și iuțeala lor, nume care fără discuție a crescut în Europa mulțumitã faptelor lor și s-a lățit în toatã împărăția turcilor.
Chiar de aceea toți cei care au intrat în rândurile lor sunt dăruiți printr-un hrisov împărãtesc cu scutirea tuturor dărilor...
Limba e aceeași pentru amândouã popoarele ca și credința creștină de rit ortodox, din cauză, credem că, dupã cum aratã Strabo, credința lor străveche era asemănătoare cu aceasta .
Și pentru că se cunoșteau mai bine cu grecii și erau cu ei în legături foarte strânse.
Obiceiurile lor sunt barbare.
La îmbrăcăminte nu se aseamãnã, căci muntenii au căzut aproape de tot și la obiceiurile și la porturile turcilor, pe când moldovenii țin morțiș la portul lor și acela dintre ei care ar adopta de la turci sau de la care oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor lor sau orice alt lucru de acest fel e pedepsit cu moartea.
Principii lor se numesc voievozi, ceea ce înseamnă conducãtori de oaste, de la voy sau voyniza, care în limba iliricã (slavã) înseamnã oaste, și vody, care înseamnã a conduce.
De aceea ei numesc pe soldați voinici și spun voievati pentru a face slujbă ostășească.
La domnie, urmeazã copiii legitimi, precum și cei nelegitimi; aceasta din cauză că ei pot încheia nepedepsiți mai multe căsătorii, deși numai una e legiuită, dar și pe aceasta ei pot s-o desfacă, dacă nu le place, chiar dacă s-au născut copii, fãră a săvârși prin aceasta vreo fãrădelege, dând carte de despărțire și, plãtindu-i soției, în semn de desfacere a căsătoriei, o sumã neînsemnată de bani.” --
autor, ANTON VERANCSICS --
(este originar din Sebenico și devine secretar al lui I. Zapolya episcop al Transilvaniei. A fãcut parte din mai multe solii la casele regale ale Europei. Erudit și aflat în legãturã cu umaniștii cei mai de seamã ai Europei, cunoscând chiar și pe Erasmus din Rotterdam și pe Melanchton)
Comentarii
Trimiteți un comentariu