-- LIMBA ROMÂNĂ --

                 -- LIMBA ROMÂNĂ -- 

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine 
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal 
Privighetoarea cântă pentru sine 
Un singur cântec, dar e magistral. 

De ce-aş vorbi engleză sau germană 
Sau graiul rus, francez sau spaniol? 
Când limba mea-i balsam de pus pe rană 
Izvor de apă vie, nu nămol. 

În limba asta mă simt cel mai bine 
Ea varsă raze de argint în jur. 
Mai dulce e ca mierea de albine 
Limba Română, templu de azur. 

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna 
Lui Dumnezeu acum mai multe mii de ani. 
Regină între graiuri e româna 
N-o poate nimeni cumpăra cu bani. 

Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească 
Atât de dulce, simplu şi bogat! 
Ei ştiu să latre, să maimuţărească 
Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat. 

Fireşte, ştiu că toate au valoare 
Exprimă stări de spirit, raţiuni 
Dar nici o limbă nu cunosc sub soare 
Precum e graiul nostru din străbuni. 

Pentru această limbă a curs sânge 
Pentru această limbă s-a murit. 

Eroică e limba cea română 
A rezistat prin anii cei mai grei. 
Cuvinte din retorica păgână 
Ea a topit în creuzetul ei. 

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine 
Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc. 
Fiţi demni români, urmaşi de ginți latine
De acest vechi veşmânt împărătesc.
(Corneliu Vadim Tudor--fragmente )