----ACEASTĂ POSTARE MI-A FOST ȘTEARSĂ DIMINEAȚĂ, din cauză că n-ar...respecta standardele FB !!! ️-- Citiți și vă dumiriți d-vs, poate,apoi, mă dumiriți și pe mine, ca să înțeleg unde am greșit?!.....😏😡
* LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA*
Motto: DACII ERAU GEȚI.
DOAR ROMANII I-AU NUMIT DACI!
Latina românilor este latina cea mai veche, LIMBA PRISCĂ, LIMBA BĂTRÂNĂ, ce o vorbeau străbunii noștri de DINAINTE de a se întemeia Roma.
Cuvinte precum mama, tata, bebe, caca, pipi, nene, nana, baba, dada, papa, lele, gaga, hehe, mumu le regăsim în vocabularul limbii române geniale de astăzi.
O limbă genială este limba care reuşeşte să-şi păstreze forma vorbită atât în scris cât şi în pronunţie (la citire).
Noi, românii, suntem altfel decât restul Europei, fiind urmaşii direcţi ai unui popor decimilenar de agricultori sedentari din Bazinul Hidrografic al Dunării de Jos, în timp ce ceilalţi sunt urmaşii unor triburi de nomazi, emigrate din preistorie de aici.
Noi avem un sistem de compunere a noţiunilor, cu sunetele naturii ca semn lingvistic, în timp ce ceilalţi au doar etimologii străine.
Puteți să observaţi că toţi europenii au venit de undeva, spre deosebire de rumâni, prezenţi aici de 42.000 de ani, agricultori sedentari de 10.000 de ani.
De asemenea să constataţi că LIMBA ROMÂNA ESTE FĂURITĂ DE MORFEMELE STEM DIN RĂDĂCINI GETICE, cuvintele ei fiind o sumă de frânturi de vorbe româneşti descriind noţiunile, logic, metaforic, fiecare frântură fiind tot românească, nu străină, pe lângă faptul că, în timp ce Roma era abia un punct pe hartă, neamul geţilor vorbitori de dialecte rumâneşti era cel mai mare popor, întins de la Gibraltar până în Punjabi, în India, rumânii paleolatini putându-se demarca lingvistic de fraţii lor gemeni romani, abia în India, unde Imperiul Roman NU a ajuns niciodată.
Nimeni nu a mai scris o Istorie antică a neamului românesc, pentru că abia cuceririle recente ale ştiinţei au permis acest lucru.
Abia de curând au fost găsite în Peştera cu oase din Banat, rămăşiţele primului om din lume de tip contemporan, de 42.000 de ani.
Tot de curând au fost descoperite faimoasele civilizaţii de agricultori sedentari de pe teritoriul nostru, care au culminat cu cea din Cultura Ariuşd-Cucuteni, de acum 7000 de ani, prima formă de urbanism din Europa.
Abia anul acesta s-a descoperit faptul că geţii vorbeau o latină românească şi o slavonă românească, înainte de a exista Roma şi migraţia slavilor.
Și tot abia de curând s-a constatat că România este spaţiul de antropogeneză europeană, inima vechii civilizaţii europene si că românii au o limbă ancestrală, din neolitic, „rumâna onomatopeică”, cea care a generat Limbajul metaforic logic al morfemelor stem, un tipar specific, descifrabil in vorbirea curentă a românilor, care ne arată că vorbele noastre sunt compuse tot din frânturi de cuvinte româneşti şi nu din etimoane străine.
Acest fapt ne dă dreptul de a ne defini ca neam românesc cei care suntem de origine din teritoriul Bazinului hidrografic al Dunării de Jos şi vorbim, cu dialectele ei cu tot, o limbă maternă română, indiferent de ce nume ne-au fost atribuite, ne atribuim sau ni s-au atribuit. Românii sunt atestati ca GEȚI înaintea romanilor.
REPUBLICA ROMANA a apărut în 509 BC şi GEŢII îi înfruntau pe perşii lui Darius I în 513 BC. Roma era etruscă înainte de 509 BC.
Când Roma apărea ca un punct minuscul pe hartă, Europa era împânzită de românii preromani, recte de GEȚII vorbitori de dialecte ale românei contemporane, de la Gibraltar, ca iler-geţi şi indi-geţi, până in Siberia, ca indi-geţi ce i-au dat numele Indiei şi ca massageţi în Punjabul indian, identificaţi ca Geţii cei Mari în limba pahalavi, inclusiv în latină, unde MAS=mare, masiv.
Ei au lăsat numeroase toponime în româneşte, precum La HORE, DELI, GAIA, DACCA, IASC, ZOB, BAN, BĂLAN, MULTAN, CAR ACI, CĂLCATA, GÂLGÂIT, BALTI, STAN, etc, cel puţin 400 de cuvinte româneşti scrise în sanscrita vedică şi 2.000 de lexeme româneşti vorbite azi în limba punjabi contemporană, vorbită de mai bine de 100 milioane de urmași ai Masageților, lexeme dintre care 1154 “de etimon latin”.
Abia pe traseul din România până în Punjabi-India ne putem deosebi de fraţii noştri gemeni romani, pentru că ei nu au ajuns decât până în Armenia şi NICIOADATĂ până în India.
Fondul slavon din limba română nu aparţine slavilor din nordul Carpaţilor, ci este limba „bisericească”, liturgică a GEȚILOR, dacilor, lui Za MOL zis, căruia slavii i se MOL-it-se-a (i se roagă). Vezi și denumirea de MOL-DAVA.
Slavona a fost atestată doar în limba română şi în sudul Dunării, de unde a fost transmisă în estul şi nordul teritoriului României după secolul al IX-lea, la creştinarea pravoslavnicilor nordici de către bizantini. „Româna” în copie, vorbită azi în Punjabul din India si Pakistan, conţine 200 de cuvinte exclusiv româneşti pe lângă cele 1800 lexeme numai româneşti, dar intrate şi în limba celorlalţi indo-europeni, dovedind că românii geţi sunt cuceritorii europeni ai Indiei si Pakistanului.
Conceptul OFICIAL privind originea poporului român se întemeiază pe:
1.-ideea că RUMÂN=ROMAN IMPERIAL şi
2.-pe ideea că GETO-DACII şi-au abandonat limba şi fiinţa naţională în urma unei ocupaţii romane parţiale de DOAR 165 de ani.
AMBELE IPOTEZE SUNT PURE SPECULAȚII sau chiar REA INTENȚIE!
La cercetarea în masa de români, cu ocazia întocmirii primului nostru dicţionar complet, de la A la Z, în 1931, înţelesul declarat pentru cuvântul RUMÂN este cel de ȚĂRAN, deci de om al ŢĂRII, om al locului, pământean, bărbat, soţ, și NU cel de cetăţean al Romei, o pură fantezie a unor indivizi.
Nu există niciun argument în temeiul căruia să se poată afirma că ŢĂRANUL, omul ŢĂRII nu se numea tot RUMÂN şi înainte de Imperiul Roman.
Nu se poate demonstra vreo dificultate a dacilor de a pronunţa ROMAN ce să-i fi obligat la varianta RUMÂN, atunci când se refereau la cetăţeanul imperiului.
Nimeni nu a mai numit pe romani rumâni. Rumâni au fost numiţi doar vorbitorii de limbă românească.
NU EXISTĂ niciun argument pe baza căruia să facem teribila afirmaţie că GETO-dacii şi-au abandonat limba şi fiinţa naţională.
Istoria antică a neamului românesc are menirea de a le documenta românilor faptul că ei NU sunt nişte venetici, un neam de nevolnici corciţi cu toată lumea, rodul unor mame violate de către toţi cotropitorii ce ne-ar fi întocmit întreg vocabularul, concept denigrator ce induce un complex de inferioritate şcolarilor, ci descendenţii direcţi ai celor care au construit prima civilizaţie europeană, Cultura Danubiană a Dunării de Jos, teritoriu în care fluviul cu afluenţii săi a fost o magistrală pentru un popor unic cu o limbă rumână unică, din care a regenerat întreaga Europă, inclusiv romanii, după ultima glaciaţiune.
Iniţial latina veche a intrat în Peninsula Italică, dusă acolo de la noi.
Arheologia dovedeşte că Ginta latină, populaţia Cizmei italice, s-a născut mai întâi în Poporul get de pe Dunărea de Mijloc, ce începe din Banat. --
Cuvinte duse de rumânii-geţi în INDIA şi la ROMA -- ARIPĂ, IARNĂ, a ÎNVĂŢA, GENIU, ŞTIINŢĂ, cuvinte duse de rumânii-massageţi în INDIA şi la ROMA.
În cărţile ”LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA” şi ”ISTORIA ANTICĂ a NEAMULUI ROMÂNESC”, de Dr. Cueşdean, constataţi că, suntem altfel decât restul Europei prin faptul că noi eram agricultorii sedentari de milenii, în timp ce ceilalţi erau triburi de nomazi, prin faptul că noi avem un sistem de compunere sonoră a noţiunilor, folosind sunetele naturii ca semn lingvistic. TOATE celelalte popoare europene au doar etimologii străine, pe principiul arbitrariului semnului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure, că toţi europenii au venit de undeva, spre deosebire de rumâni, prezenţi aici de 42.000 de ani, agricultori sedentari de 10.000 de ani şi că ROMÂNA ESTE FĂURITĂ DE MORFEMELE STEM DIN RĂDĂCINILE EI GETICE, fiecare frântură de cuvânt având un înţeles tot românesc, nu străin, pe lângă faptul că, în timp ce Roma era abia un punct pe hartă, neamul geţiţor vorbitori de rumână era cel mai mare popor, întins de la Gibraltar până în Punjabi, rumânii putându-se demarca de fraţii lor gemeni abia în India, unde romanii nu au ajuns niciodată. Peste 2.000 de cuvinte româneşti duse de geţi în în Punjabi, constituie dovezi incontestabile că româna nu se trage nici de la Roma şi nici de la Moscova. Descoperirea etimoanelor „latine” în dicţionarul limbii punjabi, din India, unde au ajuns în repetate rânduri geţii masageți, dar nu a ajuns niciodată Imperiul Roman, clarifică originea autohtonă a limbii româneşti şi-i indică pe geţi ca fondatori ai Ginţii latine. -- Să nu ne mai lăsăm înjosiţi de proşti şi de răuvoitori! -- Se cuvine a remarca la români deosebitul conservatorism simbolistic, evident în, păstrarea obiceiurilor, păstrarea decimilenară a unor simboluri grafice şi păstrarea decimilenară a unor simboluri sonore în cuvinte regăsite după peste 2500 de ani, vorbite azi în India, precum şi în păstrarea numelor antice de râuri şi localităţi ori locuri şi a sunetelor din natură în vorbire, onomatopeele, din care se compun mii de cuvinte specifice româneşti, ÎN OPOZIȚIE cu teza fantezistă a abandonării limbii daco-gete şi a romanizării tuturor dacilor, după doar165 de ani de ocupaţie parţială a Daciei. Legiunile din Dacia nu erau cu „etnici” romani, ci cu sclavi şi mercenari geţi (numiţi şi traci). Opriţi Academia română să ne mai facă de râs limba şi să ne înveţe copiii că ei sunt străini în România, că ei sunt veniţi aici de la Roma şi că ei sunt rodul unor mame violate de către toţi cotropitorii!!! Dexul nu este făcut numai de români, ci şi de străini deghizaţi sub nume româneşti care s-au străduit din răsputeri să ne păcălească, spunând că am fi de la Roma, de la Moscova, de la Istanbul ori de la Atena, de oriunde, numai sub nicio formă din Bazinul Dunării de Jos nu. Cuvintele, aripă arp, iarnă sardi, a învăţa vittia, geniu giani, ştiinţă siana, a căuta cattan, a aduna aduuna, fir tar, dori dorir, petec pet, soţie saucan, aiurea aiuen, zel marzi, vânt pavan, dalbă daula, cine caun, oricare iocuj, sănătoasă sona, văduvă vidva, faeton faia, cercul ciarca, când cad, încotro kitţon, a ameţi gumeta, pană pana fana, băut biia, rege ragia, a înmărmuri marna, care care kera, a încălzi tezi, precaut caucas, a la dulai, a spăla dulai, vălurit cial, noi asin asni, mulţumire malţan, armă haţiar, unire pe viaţă viahuna, şiră sira, ape abi, a înjunghia jang, alarmă larai, cald calm garm, fiert garm, termic ta garmai, prinsoare şort, nuc acor, a vagabonda bonda, a cerşi caribi, dorinţă doria, a ceda ciadna, a veghea vagat, palid pila, a vicia vicarna, voce vitci, fără gust foca, a jura carar, jurământ manaut, rămăşag başi baji, bătrân buta budda, boşorog buzurg, a vedea vekhna, curat cuar, percepţie pargatai, venin vis, naţional vatani, barcă bera, veteran vuţurg buzurg, uşă usara, a adora adar, a omeni a venera mana, nerv nervură nar, a cuteza tez, salt săritură şal cial, pişătoare paşab, noi sanun, mult mullon, a învinge hunja, a aduna la vedere vadauna, cât catti, oală pentru flori fulan uala, morbid bimar, suite ute, deasupra upra, superior uparra, a tulbura tolna, uniune milauna, a dărâma darauna, a deprima gapra, căpos cappa, nevăzut anvechia, a uni lagauna, a în-vă-ţa (voi vă) ţah, pre-ţuire ţahrauna, p-ăţanie h-aţa, virulent virodi, s-tângaci cu-ţanga, a prinde pand, a cădea ţeda, gurgui burji, geamăn giauna jiaura, doi do, a înţelege ţah, azi azi, limbaj boli, a vagabonda avagaun, a despărţi despardes, a călători cialan, fior furacna, a înflori fluon, direct dore, aşa aşea, a cultiva cala a plugări, câţi catţi, închis chisia, al tău tera, tu tun, a treia triia, fir farona parâmă, aţă adţa aţuca ţaga, încercare carcava, a acoperi capara, sărit saria, pe tine tainun, atunci atont, ger garmi, zece zac, a înceta ciatna, loc ilaca, teroare taraua, ţâţă ţan, sân ţan, maţe matţa, dantură dandan, a desena dassna, unghie pahuncea, agapă gapp, plânge plur, ruptă patna, mamelă mamma, flori ful, a afâna afarna, a plăcea phulna, masă mez, ceartă ciarcia, bocit batcit, a înghiţi gutt, o gură garahi, zău zaunh, umflat fulnah, miţos miţas dulce, rază de soare ran, a iradia iran, răsară asară, dimineaţa mun, nume nam, a căta catauna, , a înconjura ghera, durere duracna, sumă sual, vară garma, soare surai, insolaţie sarsam, nu puteau ajunge în India decât duse de către rumânii antici de acum peste 2500 de ani. „Româna” în copie vorbită azi în Punjabul din India şi Pachistan conţine peste 200 de cuvinte exclusiv româneşti. Pe lângă acestea mai sunt 1800 de lexeme numai româneşti, dar transmise de ei şi celorlalţi „indo”-europeni, dovedind că rumânii geţi sunt cuceritorii europeni ai Indiei şi Pakistanului şi ai vestului european. Dacii erau geţi. Doar romanii i-au numit daci pe geţi. „Geţii erau cei mai bravi dintre tracii cei mai numeroşi după inzi”, după grecul Herodot. Geţii erau cei care sunt născuţi în Bazinul Dunării de jos, stăpânii celei mai vechi culturi din Europa, Civilizaţia Danubiană, a fluviului ce constituie axul continentului nostru. Din faptul că ei sunt cei mai vechi decurge şi constatarea că româna a dat cuvinte tuturor celorlalte limbi europene, contrar părerii ne fondate că ea ar fi primit toate cuvintele de la alţii. Vorbele lui Herodot au fost răstălmăcite. Tracii erau unii dintre geţi şi nu geţii unii dintre traci. Geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât şi în India ca Mass-geţi (massageţi), geţii maximi, Geţii cei Mari (în limba pahalavi a perşilor cf. Wikipedia), vobind româneşte atât pe parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India. Rumânii geţi, cuceritorii antici ai Indiei, au lăsat acolo pe lângă 240 cuvinte exclusiv româneşti şi 1800 lexeme româneşti comune cu alţi indo-europeni, în realitate toţi descendenţi ai lor, după ultima glaciaţiune. Dovezile palpabile nu pot fi negate. Am prezentat 400 de cuvinte româneşti atribuite fraudulos până acuma „slavilor” sud dunăreni şi „indo”-europenilor în general, deşi în Punjabi din India şi Pakistan, nu există alte cuvinte indo-europene decât cele din limba română şi nu din alte graiuri contemporane. Nicio altă sursă nu dă 2000 de lexeme atât de apropiate de limba română contemporană ca acestea, deşi există scrise mii de cuvinte (de obicei toponime) atribuite dacilor, tracilor şi ilirilor. Daţi click pe linkul http://ijunoon.net/punjabi_dic/ introduceţi în dicţionarul Punjabi to English, scris pe coloana din stânga, cuvintele punjabi, pentru a obţine toate sensurile româneşti contemporane. Fondul latin ancestral al limbii române are particularităţi specifice şi cuprinde termeni ai unei societăţi latine, mult anterioare Imperiului Roman, înainte de a se inventa cuvântul CENTUM. Latina românilor este latina cea mai veche, de dinainte de a se întemeia Roma. LATINA GEŢILOR PĂTRUNŞI ÎN INDIA. Anexa nr.1 (1154 cuvinte primare, în ordinea dicţionarului englez. În dicţionarul English to Punjabi online introduceţi de exemplu abreast şi obţineţi cuvântul nalonal. În dicţionarul Punjabi-English introduceţi nalonal şi obţineţi abreast şi simultaneously= n-ALO-nal=ALĂ-turi. Căutaţi înţelesul cuvântului englez în dicţionarul English to Romanian online). Românesc getic etimonul latin cuvântul englez punjabi 1141.-ariPĂ ARP;PAr ALAPA wing par —–CĂUTA CATAN L*CAUTARE winnow chhattna —–ADUNA ADUUNA ADUNARE winnow udauna 1142.-IARnĂ sARdI HIBERNA winter sardi –fIR tAR FILUM wire tar 1143.-înVĂŢA VITTIA VITIUM wisdom viddia 1144.-GENIU GIANI GENIUS wise giani 1145.-ŞtIINţĂ SIANA SCIRE wise siana —–DORI DORIR DOLUS wish;pretention dalil 1136.-PETec PET PITTACIUM width pet 1137.-SOAŢĂ SUAŢAn;SAUCAN SOCIA wife saukan 1138.-AIUrEA(nesăbuit) AIUEN ALIUBI wildly aiwen 1139.-ZEL marZI ZELUS will marzi 1140.-VÂNt paVAN VENTUS wind pawan Observăm că şi în latină MAS înseamnă MASIV, MARE, MĂREŢ, ca şi în MAS a GETĂ; masa geţii=GEŢII cei MARI. De ce s-ar trage a îm-BOLD-i din slavul BOLD-li=ghimpe şi nu de la sinonimul get BALD pentru boul îm-BOLD-it de noi, ce a generat probabil englezul BULL (taur) şi numele nobililor cruciaţi BALD-WIN, de Flandra, ajunşi prizonieri ai Asăneştilor. Cum să ne mirăm că ASUPRIRE a ajuns ZABARDASTI, trecând poate prin ASAPRADAStI, când ALB a ajuns BLA, la francezi, adică BLA-nş, a devenit negru la englezi, adică BLE-k şi GÂN-DIN-d a devenit (DEN-GEN), DENKEN, la geţii goţi, la germani, deşi el era a GÂNDI, GHINTI (ginti), la masa geţi. În sfera semantică „a aduna-a desprinde”= „a strânge-a expanda” se situează morfemul stem S*R, din a SOR-bi, a SĂR-I, cu etimon latin, SAR-male cu etimon turc, dovedind că cele trei cuvinte nu pot fi decât de origine română. Dacă reuşim să înţelegem acest lucru, vom reuşi să înţelegem şi faptul că, românescul bi-SER-ic-ă este străin de ba-ZIL-ic-ă şi derivă din SAR-an, sanctuar în masagetă, pentru că ambele cuvinte spun pe româneşte că lumea se strânge la bi-SER-ic-ă, -SER-, precum se strânge la SAR-an, de unde difuzează (SAR-e) înţelepciunea divină sau se adună, ca la orice SĂR-băt-oar-e. Morfemul ZIL, din ba-ZIL-ic-ă, este străin şi nu face parte din sfera semantică românească „a strânge, a se aduna–a expanda”, din care vă reamintesc, a se SĂR-ut-a, SÂR-mă, SÂR-bă, SĂR-bă-toar-e—a SĂR-i, a ră-SĂR-i. Romanii s-or fi salutat când se (SAL-utau=) SĂR-ut-au, dar rumânii se strâng, se adună unul cu celălalt, când se SĂR-ut-ă. Unii lingvişti fac tot felul de reguli de transformare a sunetelor europene din etimoanele lor scrise, descoperite ca documente istorice. Prima problemă este că limba scrisă este influenţată de cel care a scris-o şi ca atare depinde de educaţia lui şi de capacitatea scrisului de a reda vorbirea, plus intenţia vădită a educatorului de a crea o limbă unitară în cadrul unei şcolarizări. Latina scrisă nu a ajuns niciodată în contact cu marea masă a dacilor ca ei să îngâne ABIA după AD VIX. În acest domeniu există nişte falsuri uşor de identificat. Soare este pronunţat de români SUARE, iar în prima limbă a lumii europene, SANSCRITA, cuvântul este cel românesc, SURIA, APA, SUTA şi nu SOL, AQUA, KENTUM, care lipsesc cu desăvârşire din ceea ce se numeşte indo-europeana primordială, iraniană sau vedică, una şi aceeaşi cu cea admisă de toată lumea ca fiind şi limba dacilor sau sciţilor din teritoriul nostru. Româna are un tipar specific, dat de morfemele stem şi este o limbă scrisă de abia câteva secole, menţinând încă vocabularul ei natural intact. În cazul în speţă, cuvântul românesc pătruns într-un mediu străin a suferit uneori modificări mari şi alteori doar mici ajustări observate şi de lingvişti. M în N, de exemplu la MIC în NICA, de exemplu, dar ALĂ-turi păstrează pentru morfemul ALĂ, înţelesul de grup al noţiunii „cuplat-decuplat” al morfemului stem *L*( sunet vocalic fictiv *), din care putem înşira cel puţin două cuvinte româneşti, a se ALIA, a sta ALĂ-turi, şi a fi decuplat de noi, ĂLA, ALE-sul, ELI-minatul, etc, din care etimonul imperial roman latus (-L*) face parte doar tangenţial, ALA-tus ne existând. Pe de altă parte există câteva cuvinte de tipul warma=gimlet=sfredel pe care nu le-am introdus în studiu deşi atât varma cât şi viermele fac găuri având o înrudire sonoră şi semantică românească, în sfera: „V*R=”găurit, ne găurit, găureşte”, VIER-mănos, VER-igă, VER-ig-et-ă, VIR-gină, VÂR-ât-u, VÂR-ful, VIER-mel-e, VIER-u, VIR-ilu, VAR-ma, sfredel în masagetă. Latina românilor este latina cea mai veche, de dinainte de a se întemeia Roma. Cuvinte precum mama, tata, bebe, caca, pipi, nene, nana, baba, dada, papa, lele, gaga, hehe, mumu le regăsim în vocabularul limbii române „geniale” de astăzi. O limbă „genială” este limba care reuşeşte să-şi păstreze forma vorbită atât în scris cât şi în pronunţie (la citire).
(Prof.Dr. Lucian Iosif Cueşdean)
* LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA*
Motto: DACII ERAU GEȚI.
DOAR ROMANII I-AU NUMIT DACI!
Latina românilor este latina cea mai veche, LIMBA PRISCĂ, LIMBA BĂTRÂNĂ, ce o vorbeau străbunii noștri de DINAINTE de a se întemeia Roma.
Cuvinte precum mama, tata, bebe, caca, pipi, nene, nana, baba, dada, papa, lele, gaga, hehe, mumu le regăsim în vocabularul limbii române geniale de astăzi.
O limbă genială este limba care reuşeşte să-şi păstreze forma vorbită atât în scris cât şi în pronunţie (la citire).
Noi, românii, suntem altfel decât restul Europei, fiind urmaşii direcţi ai unui popor decimilenar de agricultori sedentari din Bazinul Hidrografic al Dunării de Jos, în timp ce ceilalţi sunt urmaşii unor triburi de nomazi, emigrate din preistorie de aici.
Noi avem un sistem de compunere a noţiunilor, cu sunetele naturii ca semn lingvistic, în timp ce ceilalţi au doar etimologii străine.
Puteți să observaţi că toţi europenii au venit de undeva, spre deosebire de rumâni, prezenţi aici de 42.000 de ani, agricultori sedentari de 10.000 de ani.
De asemenea să constataţi că LIMBA ROMÂNA ESTE FĂURITĂ DE MORFEMELE STEM DIN RĂDĂCINI GETICE, cuvintele ei fiind o sumă de frânturi de vorbe româneşti descriind noţiunile, logic, metaforic, fiecare frântură fiind tot românească, nu străină, pe lângă faptul că, în timp ce Roma era abia un punct pe hartă, neamul geţilor vorbitori de dialecte rumâneşti era cel mai mare popor, întins de la Gibraltar până în Punjabi, în India, rumânii paleolatini putându-se demarca lingvistic de fraţii lor gemeni romani, abia în India, unde Imperiul Roman NU a ajuns niciodată.
Nimeni nu a mai scris o Istorie antică a neamului românesc, pentru că abia cuceririle recente ale ştiinţei au permis acest lucru.
Abia de curând au fost găsite în Peştera cu oase din Banat, rămăşiţele primului om din lume de tip contemporan, de 42.000 de ani.
Tot de curând au fost descoperite faimoasele civilizaţii de agricultori sedentari de pe teritoriul nostru, care au culminat cu cea din Cultura Ariuşd-Cucuteni, de acum 7000 de ani, prima formă de urbanism din Europa.
Abia anul acesta s-a descoperit faptul că geţii vorbeau o latină românească şi o slavonă românească, înainte de a exista Roma şi migraţia slavilor.
Și tot abia de curând s-a constatat că România este spaţiul de antropogeneză europeană, inima vechii civilizaţii europene si că românii au o limbă ancestrală, din neolitic, „rumâna onomatopeică”, cea care a generat Limbajul metaforic logic al morfemelor stem, un tipar specific, descifrabil in vorbirea curentă a românilor, care ne arată că vorbele noastre sunt compuse tot din frânturi de cuvinte româneşti şi nu din etimoane străine.
Acest fapt ne dă dreptul de a ne defini ca neam românesc cei care suntem de origine din teritoriul Bazinului hidrografic al Dunării de Jos şi vorbim, cu dialectele ei cu tot, o limbă maternă română, indiferent de ce nume ne-au fost atribuite, ne atribuim sau ni s-au atribuit. Românii sunt atestati ca GEȚI înaintea romanilor.
REPUBLICA ROMANA a apărut în 509 BC şi GEŢII îi înfruntau pe perşii lui Darius I în 513 BC. Roma era etruscă înainte de 509 BC.
Când Roma apărea ca un punct minuscul pe hartă, Europa era împânzită de românii preromani, recte de GEȚII vorbitori de dialecte ale românei contemporane, de la Gibraltar, ca iler-geţi şi indi-geţi, până in Siberia, ca indi-geţi ce i-au dat numele Indiei şi ca massageţi în Punjabul indian, identificaţi ca Geţii cei Mari în limba pahalavi, inclusiv în latină, unde MAS=mare, masiv.
Ei au lăsat numeroase toponime în româneşte, precum La HORE, DELI, GAIA, DACCA, IASC, ZOB, BAN, BĂLAN, MULTAN, CAR ACI, CĂLCATA, GÂLGÂIT, BALTI, STAN, etc, cel puţin 400 de cuvinte româneşti scrise în sanscrita vedică şi 2.000 de lexeme româneşti vorbite azi în limba punjabi contemporană, vorbită de mai bine de 100 milioane de urmași ai Masageților, lexeme dintre care 1154 “de etimon latin”.
Abia pe traseul din România până în Punjabi-India ne putem deosebi de fraţii noştri gemeni romani, pentru că ei nu au ajuns decât până în Armenia şi NICIOADATĂ până în India.
Fondul slavon din limba română nu aparţine slavilor din nordul Carpaţilor, ci este limba „bisericească”, liturgică a GEȚILOR, dacilor, lui Za MOL zis, căruia slavii i se MOL-it-se-a (i se roagă). Vezi și denumirea de MOL-DAVA.
Slavona a fost atestată doar în limba română şi în sudul Dunării, de unde a fost transmisă în estul şi nordul teritoriului României după secolul al IX-lea, la creştinarea pravoslavnicilor nordici de către bizantini. „Româna” în copie, vorbită azi în Punjabul din India si Pakistan, conţine 200 de cuvinte exclusiv româneşti pe lângă cele 1800 lexeme numai româneşti, dar intrate şi în limba celorlalţi indo-europeni, dovedind că românii geţi sunt cuceritorii europeni ai Indiei si Pakistanului.
Conceptul OFICIAL privind originea poporului român se întemeiază pe:
1.-ideea că RUMÂN=ROMAN IMPERIAL şi
2.-pe ideea că GETO-DACII şi-au abandonat limba şi fiinţa naţională în urma unei ocupaţii romane parţiale de DOAR 165 de ani.
AMBELE IPOTEZE SUNT PURE SPECULAȚII sau chiar REA INTENȚIE!
La cercetarea în masa de români, cu ocazia întocmirii primului nostru dicţionar complet, de la A la Z, în 1931, înţelesul declarat pentru cuvântul RUMÂN este cel de ȚĂRAN, deci de om al ŢĂRII, om al locului, pământean, bărbat, soţ, și NU cel de cetăţean al Romei, o pură fantezie a unor indivizi.
Nu există niciun argument în temeiul căruia să se poată afirma că ŢĂRANUL, omul ŢĂRII nu se numea tot RUMÂN şi înainte de Imperiul Roman.
Nu se poate demonstra vreo dificultate a dacilor de a pronunţa ROMAN ce să-i fi obligat la varianta RUMÂN, atunci când se refereau la cetăţeanul imperiului.
Nimeni nu a mai numit pe romani rumâni. Rumâni au fost numiţi doar vorbitorii de limbă românească.
NU EXISTĂ niciun argument pe baza căruia să facem teribila afirmaţie că GETO-dacii şi-au abandonat limba şi fiinţa naţională.
Istoria antică a neamului românesc are menirea de a le documenta românilor faptul că ei NU sunt nişte venetici, un neam de nevolnici corciţi cu toată lumea, rodul unor mame violate de către toţi cotropitorii ce ne-ar fi întocmit întreg vocabularul, concept denigrator ce induce un complex de inferioritate şcolarilor, ci descendenţii direcţi ai celor care au construit prima civilizaţie europeană, Cultura Danubiană a Dunării de Jos, teritoriu în care fluviul cu afluenţii săi a fost o magistrală pentru un popor unic cu o limbă rumână unică, din care a regenerat întreaga Europă, inclusiv romanii, după ultima glaciaţiune.
Iniţial latina veche a intrat în Peninsula Italică, dusă acolo de la noi.
Arheologia dovedeşte că Ginta latină, populaţia Cizmei italice, s-a născut mai întâi în Poporul get de pe Dunărea de Mijloc, ce începe din Banat. --
Cuvinte duse de rumânii-geţi în INDIA şi la ROMA -- ARIPĂ, IARNĂ, a ÎNVĂŢA, GENIU, ŞTIINŢĂ, cuvinte duse de rumânii-massageţi în INDIA şi la ROMA.
În cărţile ”LIMBA RUMÂNILOR NU SE TRAGE DE LA ROMA” şi ”ISTORIA ANTICĂ a NEAMULUI ROMÂNESC”, de Dr. Cueşdean, constataţi că, suntem altfel decât restul Europei prin faptul că noi eram agricultorii sedentari de milenii, în timp ce ceilalţi erau triburi de nomazi, prin faptul că noi avem un sistem de compunere sonoră a noţiunilor, folosind sunetele naturii ca semn lingvistic. TOATE celelalte popoare europene au doar etimologii străine, pe principiul arbitrariului semnului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure, că toţi europenii au venit de undeva, spre deosebire de rumâni, prezenţi aici de 42.000 de ani, agricultori sedentari de 10.000 de ani şi că ROMÂNA ESTE FĂURITĂ DE MORFEMELE STEM DIN RĂDĂCINILE EI GETICE, fiecare frântură de cuvânt având un înţeles tot românesc, nu străin, pe lângă faptul că, în timp ce Roma era abia un punct pe hartă, neamul geţiţor vorbitori de rumână era cel mai mare popor, întins de la Gibraltar până în Punjabi, rumânii putându-se demarca de fraţii lor gemeni abia în India, unde romanii nu au ajuns niciodată. Peste 2.000 de cuvinte româneşti duse de geţi în în Punjabi, constituie dovezi incontestabile că româna nu se trage nici de la Roma şi nici de la Moscova. Descoperirea etimoanelor „latine” în dicţionarul limbii punjabi, din India, unde au ajuns în repetate rânduri geţii masageți, dar nu a ajuns niciodată Imperiul Roman, clarifică originea autohtonă a limbii româneşti şi-i indică pe geţi ca fondatori ai Ginţii latine. -- Să nu ne mai lăsăm înjosiţi de proşti şi de răuvoitori! -- Se cuvine a remarca la români deosebitul conservatorism simbolistic, evident în, păstrarea obiceiurilor, păstrarea decimilenară a unor simboluri grafice şi păstrarea decimilenară a unor simboluri sonore în cuvinte regăsite după peste 2500 de ani, vorbite azi în India, precum şi în păstrarea numelor antice de râuri şi localităţi ori locuri şi a sunetelor din natură în vorbire, onomatopeele, din care se compun mii de cuvinte specifice româneşti, ÎN OPOZIȚIE cu teza fantezistă a abandonării limbii daco-gete şi a romanizării tuturor dacilor, după doar165 de ani de ocupaţie parţială a Daciei. Legiunile din Dacia nu erau cu „etnici” romani, ci cu sclavi şi mercenari geţi (numiţi şi traci). Opriţi Academia română să ne mai facă de râs limba şi să ne înveţe copiii că ei sunt străini în România, că ei sunt veniţi aici de la Roma şi că ei sunt rodul unor mame violate de către toţi cotropitorii!!! Dexul nu este făcut numai de români, ci şi de străini deghizaţi sub nume româneşti care s-au străduit din răsputeri să ne păcălească, spunând că am fi de la Roma, de la Moscova, de la Istanbul ori de la Atena, de oriunde, numai sub nicio formă din Bazinul Dunării de Jos nu. Cuvintele, aripă arp, iarnă sardi, a învăţa vittia, geniu giani, ştiinţă siana, a căuta cattan, a aduna aduuna, fir tar, dori dorir, petec pet, soţie saucan, aiurea aiuen, zel marzi, vânt pavan, dalbă daula, cine caun, oricare iocuj, sănătoasă sona, văduvă vidva, faeton faia, cercul ciarca, când cad, încotro kitţon, a ameţi gumeta, pană pana fana, băut biia, rege ragia, a înmărmuri marna, care care kera, a încălzi tezi, precaut caucas, a la dulai, a spăla dulai, vălurit cial, noi asin asni, mulţumire malţan, armă haţiar, unire pe viaţă viahuna, şiră sira, ape abi, a înjunghia jang, alarmă larai, cald calm garm, fiert garm, termic ta garmai, prinsoare şort, nuc acor, a vagabonda bonda, a cerşi caribi, dorinţă doria, a ceda ciadna, a veghea vagat, palid pila, a vicia vicarna, voce vitci, fără gust foca, a jura carar, jurământ manaut, rămăşag başi baji, bătrân buta budda, boşorog buzurg, a vedea vekhna, curat cuar, percepţie pargatai, venin vis, naţional vatani, barcă bera, veteran vuţurg buzurg, uşă usara, a adora adar, a omeni a venera mana, nerv nervură nar, a cuteza tez, salt săritură şal cial, pişătoare paşab, noi sanun, mult mullon, a învinge hunja, a aduna la vedere vadauna, cât catti, oală pentru flori fulan uala, morbid bimar, suite ute, deasupra upra, superior uparra, a tulbura tolna, uniune milauna, a dărâma darauna, a deprima gapra, căpos cappa, nevăzut anvechia, a uni lagauna, a în-vă-ţa (voi vă) ţah, pre-ţuire ţahrauna, p-ăţanie h-aţa, virulent virodi, s-tângaci cu-ţanga, a prinde pand, a cădea ţeda, gurgui burji, geamăn giauna jiaura, doi do, a înţelege ţah, azi azi, limbaj boli, a vagabonda avagaun, a despărţi despardes, a călători cialan, fior furacna, a înflori fluon, direct dore, aşa aşea, a cultiva cala a plugări, câţi catţi, închis chisia, al tău tera, tu tun, a treia triia, fir farona parâmă, aţă adţa aţuca ţaga, încercare carcava, a acoperi capara, sărit saria, pe tine tainun, atunci atont, ger garmi, zece zac, a înceta ciatna, loc ilaca, teroare taraua, ţâţă ţan, sân ţan, maţe matţa, dantură dandan, a desena dassna, unghie pahuncea, agapă gapp, plânge plur, ruptă patna, mamelă mamma, flori ful, a afâna afarna, a plăcea phulna, masă mez, ceartă ciarcia, bocit batcit, a înghiţi gutt, o gură garahi, zău zaunh, umflat fulnah, miţos miţas dulce, rază de soare ran, a iradia iran, răsară asară, dimineaţa mun, nume nam, a căta catauna, , a înconjura ghera, durere duracna, sumă sual, vară garma, soare surai, insolaţie sarsam, nu puteau ajunge în India decât duse de către rumânii antici de acum peste 2500 de ani. „Româna” în copie vorbită azi în Punjabul din India şi Pachistan conţine peste 200 de cuvinte exclusiv româneşti. Pe lângă acestea mai sunt 1800 de lexeme numai româneşti, dar transmise de ei şi celorlalţi „indo”-europeni, dovedind că rumânii geţi sunt cuceritorii europeni ai Indiei şi Pakistanului şi ai vestului european. Dacii erau geţi. Doar romanii i-au numit daci pe geţi. „Geţii erau cei mai bravi dintre tracii cei mai numeroşi după inzi”, după grecul Herodot. Geţii erau cei care sunt născuţi în Bazinul Dunării de jos, stăpânii celei mai vechi culturi din Europa, Civilizaţia Danubiană, a fluviului ce constituie axul continentului nostru. Din faptul că ei sunt cei mai vechi decurge şi constatarea că româna a dat cuvinte tuturor celorlalte limbi europene, contrar părerii ne fondate că ea ar fi primit toate cuvintele de la alţii. Vorbele lui Herodot au fost răstălmăcite. Tracii erau unii dintre geţi şi nu geţii unii dintre traci. Geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât şi în India ca Mass-geţi (massageţi), geţii maximi, Geţii cei Mari (în limba pahalavi a perşilor cf. Wikipedia), vobind româneşte atât pe parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India. Rumânii geţi, cuceritorii antici ai Indiei, au lăsat acolo pe lângă 240 cuvinte exclusiv româneşti şi 1800 lexeme româneşti comune cu alţi indo-europeni, în realitate toţi descendenţi ai lor, după ultima glaciaţiune. Dovezile palpabile nu pot fi negate. Am prezentat 400 de cuvinte româneşti atribuite fraudulos până acuma „slavilor” sud dunăreni şi „indo”-europenilor în general, deşi în Punjabi din India şi Pakistan, nu există alte cuvinte indo-europene decât cele din limba română şi nu din alte graiuri contemporane. Nicio altă sursă nu dă 2000 de lexeme atât de apropiate de limba română contemporană ca acestea, deşi există scrise mii de cuvinte (de obicei toponime) atribuite dacilor, tracilor şi ilirilor. Daţi click pe linkul http://ijunoon.net/punjabi_dic/ introduceţi în dicţionarul Punjabi to English, scris pe coloana din stânga, cuvintele punjabi, pentru a obţine toate sensurile româneşti contemporane. Fondul latin ancestral al limbii române are particularităţi specifice şi cuprinde termeni ai unei societăţi latine, mult anterioare Imperiului Roman, înainte de a se inventa cuvântul CENTUM. Latina românilor este latina cea mai veche, de dinainte de a se întemeia Roma. LATINA GEŢILOR PĂTRUNŞI ÎN INDIA. Anexa nr.1 (1154 cuvinte primare, în ordinea dicţionarului englez. În dicţionarul English to Punjabi online introduceţi de exemplu abreast şi obţineţi cuvântul nalonal. În dicţionarul Punjabi-English introduceţi nalonal şi obţineţi abreast şi simultaneously= n-ALO-nal=ALĂ-turi. Căutaţi înţelesul cuvântului englez în dicţionarul English to Romanian online). Românesc getic etimonul latin cuvântul englez punjabi 1141.-ariPĂ ARP;PAr ALAPA wing par —–CĂUTA CATAN L*CAUTARE winnow chhattna —–ADUNA ADUUNA ADUNARE winnow udauna 1142.-IARnĂ sARdI HIBERNA winter sardi –fIR tAR FILUM wire tar 1143.-înVĂŢA VITTIA VITIUM wisdom viddia 1144.-GENIU GIANI GENIUS wise giani 1145.-ŞtIINţĂ SIANA SCIRE wise siana —–DORI DORIR DOLUS wish;pretention dalil 1136.-PETec PET PITTACIUM width pet 1137.-SOAŢĂ SUAŢAn;SAUCAN SOCIA wife saukan 1138.-AIUrEA(nesăbuit) AIUEN ALIUBI wildly aiwen 1139.-ZEL marZI ZELUS will marzi 1140.-VÂNt paVAN VENTUS wind pawan Observăm că şi în latină MAS înseamnă MASIV, MARE, MĂREŢ, ca şi în MAS a GETĂ; masa geţii=GEŢII cei MARI. De ce s-ar trage a îm-BOLD-i din slavul BOLD-li=ghimpe şi nu de la sinonimul get BALD pentru boul îm-BOLD-it de noi, ce a generat probabil englezul BULL (taur) şi numele nobililor cruciaţi BALD-WIN, de Flandra, ajunşi prizonieri ai Asăneştilor. Cum să ne mirăm că ASUPRIRE a ajuns ZABARDASTI, trecând poate prin ASAPRADAStI, când ALB a ajuns BLA, la francezi, adică BLA-nş, a devenit negru la englezi, adică BLE-k şi GÂN-DIN-d a devenit (DEN-GEN), DENKEN, la geţii goţi, la germani, deşi el era a GÂNDI, GHINTI (ginti), la masa geţi. În sfera semantică „a aduna-a desprinde”= „a strânge-a expanda” se situează morfemul stem S*R, din a SOR-bi, a SĂR-I, cu etimon latin, SAR-male cu etimon turc, dovedind că cele trei cuvinte nu pot fi decât de origine română. Dacă reuşim să înţelegem acest lucru, vom reuşi să înţelegem şi faptul că, românescul bi-SER-ic-ă este străin de ba-ZIL-ic-ă şi derivă din SAR-an, sanctuar în masagetă, pentru că ambele cuvinte spun pe româneşte că lumea se strânge la bi-SER-ic-ă, -SER-, precum se strânge la SAR-an, de unde difuzează (SAR-e) înţelepciunea divină sau se adună, ca la orice SĂR-băt-oar-e. Morfemul ZIL, din ba-ZIL-ic-ă, este străin şi nu face parte din sfera semantică românească „a strânge, a se aduna–a expanda”, din care vă reamintesc, a se SĂR-ut-a, SÂR-mă, SÂR-bă, SĂR-bă-toar-e—a SĂR-i, a ră-SĂR-i. Romanii s-or fi salutat când se (SAL-utau=) SĂR-ut-au, dar rumânii se strâng, se adună unul cu celălalt, când se SĂR-ut-ă. Unii lingvişti fac tot felul de reguli de transformare a sunetelor europene din etimoanele lor scrise, descoperite ca documente istorice. Prima problemă este că limba scrisă este influenţată de cel care a scris-o şi ca atare depinde de educaţia lui şi de capacitatea scrisului de a reda vorbirea, plus intenţia vădită a educatorului de a crea o limbă unitară în cadrul unei şcolarizări. Latina scrisă nu a ajuns niciodată în contact cu marea masă a dacilor ca ei să îngâne ABIA după AD VIX. În acest domeniu există nişte falsuri uşor de identificat. Soare este pronunţat de români SUARE, iar în prima limbă a lumii europene, SANSCRITA, cuvântul este cel românesc, SURIA, APA, SUTA şi nu SOL, AQUA, KENTUM, care lipsesc cu desăvârşire din ceea ce se numeşte indo-europeana primordială, iraniană sau vedică, una şi aceeaşi cu cea admisă de toată lumea ca fiind şi limba dacilor sau sciţilor din teritoriul nostru. Româna are un tipar specific, dat de morfemele stem şi este o limbă scrisă de abia câteva secole, menţinând încă vocabularul ei natural intact. În cazul în speţă, cuvântul românesc pătruns într-un mediu străin a suferit uneori modificări mari şi alteori doar mici ajustări observate şi de lingvişti. M în N, de exemplu la MIC în NICA, de exemplu, dar ALĂ-turi păstrează pentru morfemul ALĂ, înţelesul de grup al noţiunii „cuplat-decuplat” al morfemului stem *L*( sunet vocalic fictiv *), din care putem înşira cel puţin două cuvinte româneşti, a se ALIA, a sta ALĂ-turi, şi a fi decuplat de noi, ĂLA, ALE-sul, ELI-minatul, etc, din care etimonul imperial roman latus (-L*) face parte doar tangenţial, ALA-tus ne existând. Pe de altă parte există câteva cuvinte de tipul warma=gimlet=sfredel pe care nu le-am introdus în studiu deşi atât varma cât şi viermele fac găuri având o înrudire sonoră şi semantică românească, în sfera: „V*R=”găurit, ne găurit, găureşte”, VIER-mănos, VER-igă, VER-ig-et-ă, VIR-gină, VÂR-ât-u, VÂR-ful, VIER-mel-e, VIER-u, VIR-ilu, VAR-ma, sfredel în masagetă. Latina românilor este latina cea mai veche, de dinainte de a se întemeia Roma. Cuvinte precum mama, tata, bebe, caca, pipi, nene, nana, baba, dada, papa, lele, gaga, hehe, mumu le regăsim în vocabularul limbii române „geniale” de astăzi. O limbă „genială” este limba care reuşeşte să-şi păstreze forma vorbită atât în scris cât şi în pronunţie (la citire).
(Prof.Dr. Lucian Iosif Cueşdean)
Comentarii
Trimiteți un comentariu