„Soborul zeițelor de la Poduri” (jud. Bacău)
a fost descoperit în anul 1981, în situl multistratificat de la Poduri-Dealul Ghindaru, din județul Bacău, de către arheologi de la Muzeul de Arheologie Piatra Neamt....
Tezaurul de statuete precucuteniene este format din 15 statuete mari, pictate cu roşu, 13 tronuri de lut ars, alte şase statuete mai mici nepictate.
Iată compoziţia acestui complex ritual descoperit într-un sanctuar datat în jurul anului 4900 î.Hr.
Toate statuetele sunt modelate în poziţie şezândă. Personajele reprezentate sunt zeiţe adulte (mature), sexul feminin al statuetelor fiind clar marcat.
Personajul central se evidenţiază cu uşurinţă: este singura statuetă care are mâinile reprezentate deasupra gurii, conferindu-i o expresie gânditoare.
Două proeminenţe conice marchează braţele, dar printr-o voită inadvertenţă, mâna dreaptă este modelată chiar pe gât, iar mâna stângă este ridicată şi sprijinită pe obraz, în aşa numitul gest de „gânditor”.
Cultul Zeiţei este cel mai vechi cult existent în societatea cucutenienilor din Vatra Vechii Europe.
Religia comunităţilor cucuteniene presupunea rituri şi ritualuri bine definite, dominante fiind zeităţile antropomorfe feminine, legate de fertilitate şi fecunditate.
Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind chiar statuetele antropomorfe descoperite.
Una dintre zeițele aflate pe tron din „Soborul zeițelor de la Poduri” (jud. Bacău) aș putea-o numi „Zeița care strigă” după fizionomia feței, sau „Zeița care cântă”…
Mai avem între artefactele preistoriei din România un vas desosebit cu forma unui om care strigă.
Este vorba de „Urlătoarea” – un vas ritualic descoperit la Parța în 1945 (7000 de ani vechime).
Vasul numit – probabil impropriu – „Femeia care strigă” sau „Urlătoarea” de la Parţa, din Banat (cultura Vinca-Rast-Turdaş) are o formă antropomorfă, cu un orificiu de alimentare la partea superioară, dar și cu cel de al doilea orificiu, de vărsare a apei aflat în gura chipului uman (sau zeiesc!).
Acest vas vărsa apa „pe gură”, ca o reprezentare a izvorului arhetipal.
Poduri-jud.Bacău, localitatea în care a fost descoperit Soborul Zeițelor, este o comună din județul Bacău, formată din satele Bucșești, Cernu, Cornet, Negreni, Poduri (reședința), Prohozești și Valea Șoșii.
Comuna se află în partea central-vestică a județului, pe malul drept al Tazlăului Sărat acolo unde primește apele afluenților săi Brănești, Valea Șoșii, lângă orașul Moinești.
Estul comunei se află în bazinul hidrografic al Cernului, un alt afluent al Tazlăului.
În comuna Poduri („pod” ca loc de legătură între două maluri) se află situl arheologic de interes național de pe dealul Ghindaru, lângă fostul sat Rusăești (astăzi parte a satului Poduri), la 500 m nord-vest de biserica de lemn „Sfinții Voievozi”.
Situl cuprinde urmele unei așezări neolitice aparținând culturii pre-Cucuteni, ale unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni, precum și un mormânt din Epoca Bronzului (cultura Costișa).
În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău. Unul este un alt sit arheologic, așezarea fortificată de la „Siliște”, aflată la nord-vest de biserica de lemn, pe malul drept al Tazlăului Sărat, în dreptul satului Prohozești, sit unde s-au descoperit urmele unei așezări fortificate din eneolitic (cultura Cucuteni).
Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Complexul statuetelor descoperit la Poduri (jud. Bacău) a fost interpretat ca fiind o portretizare a unei părţi din panteonul populaţiei precucuteniene din Vechea Europă, iar acum se află în patrimoniul Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ. Sursa: neamt.ro Conf. univ. dr. George V Grigore
a fost descoperit în anul 1981, în situl multistratificat de la Poduri-Dealul Ghindaru, din județul Bacău, de către arheologi de la Muzeul de Arheologie Piatra Neamt....
Tezaurul de statuete precucuteniene este format din 15 statuete mari, pictate cu roşu, 13 tronuri de lut ars, alte şase statuete mai mici nepictate.
Iată compoziţia acestui complex ritual descoperit într-un sanctuar datat în jurul anului 4900 î.Hr.
Toate statuetele sunt modelate în poziţie şezândă. Personajele reprezentate sunt zeiţe adulte (mature), sexul feminin al statuetelor fiind clar marcat.
Personajul central se evidenţiază cu uşurinţă: este singura statuetă care are mâinile reprezentate deasupra gurii, conferindu-i o expresie gânditoare.
Două proeminenţe conice marchează braţele, dar printr-o voită inadvertenţă, mâna dreaptă este modelată chiar pe gât, iar mâna stângă este ridicată şi sprijinită pe obraz, în aşa numitul gest de „gânditor”.
Cultul Zeiţei este cel mai vechi cult existent în societatea cucutenienilor din Vatra Vechii Europe.
Religia comunităţilor cucuteniene presupunea rituri şi ritualuri bine definite, dominante fiind zeităţile antropomorfe feminine, legate de fertilitate şi fecunditate.
Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind chiar statuetele antropomorfe descoperite.
Una dintre zeițele aflate pe tron din „Soborul zeițelor de la Poduri” (jud. Bacău) aș putea-o numi „Zeița care strigă” după fizionomia feței, sau „Zeița care cântă”…
Mai avem între artefactele preistoriei din România un vas desosebit cu forma unui om care strigă.
Este vorba de „Urlătoarea” – un vas ritualic descoperit la Parța în 1945 (7000 de ani vechime).
Vasul numit – probabil impropriu – „Femeia care strigă” sau „Urlătoarea” de la Parţa, din Banat (cultura Vinca-Rast-Turdaş) are o formă antropomorfă, cu un orificiu de alimentare la partea superioară, dar și cu cel de al doilea orificiu, de vărsare a apei aflat în gura chipului uman (sau zeiesc!).
Acest vas vărsa apa „pe gură”, ca o reprezentare a izvorului arhetipal.
Poduri-jud.Bacău, localitatea în care a fost descoperit Soborul Zeițelor, este o comună din județul Bacău, formată din satele Bucșești, Cernu, Cornet, Negreni, Poduri (reședința), Prohozești și Valea Șoșii.
Comuna se află în partea central-vestică a județului, pe malul drept al Tazlăului Sărat acolo unde primește apele afluenților săi Brănești, Valea Șoșii, lângă orașul Moinești.
Estul comunei se află în bazinul hidrografic al Cernului, un alt afluent al Tazlăului.
În comuna Poduri („pod” ca loc de legătură între două maluri) se află situl arheologic de interes național de pe dealul Ghindaru, lângă fostul sat Rusăești (astăzi parte a satului Poduri), la 500 m nord-vest de biserica de lemn „Sfinții Voievozi”.
Situl cuprinde urmele unei așezări neolitice aparținând culturii pre-Cucuteni, ale unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni, precum și un mormânt din Epoca Bronzului (cultura Costișa).
În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău. Unul este un alt sit arheologic, așezarea fortificată de la „Siliște”, aflată la nord-vest de biserica de lemn, pe malul drept al Tazlăului Sărat, în dreptul satului Prohozești, sit unde s-au descoperit urmele unei așezări fortificate din eneolitic (cultura Cucuteni).
Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Complexul statuetelor descoperit la Poduri (jud. Bacău) a fost interpretat ca fiind o portretizare a unei părţi din panteonul populaţiei precucuteniene din Vechea Europă, iar acum se află în patrimoniul Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ. Sursa: neamt.ro Conf. univ. dr. George V Grigore
Comentarii
Trimiteți un comentariu