* ERAU DACII ÎNAPOIATI? *
-- partea a IV-a --
(Un articol de bun simt. Nu mai stiu al cui este, dar meritã citit !)
NU, nu erau!!! Vă voi prezenta în continuare cum am fost noi “romanizați”…- ALKALIN -
- Cultura spirituală -
În timpul stăpânirii romane, în toată Dacia ocupată, n-a fost creat macar un centru de cultură.
De altfel, romanii nu aveau nici un interes să ridice nivelul cultural al acestui popor pe care îl dușmăneau și-l invidiau atât de mult.
Asa se explică faptul că dacii nu și-au însușit alfabetul latin deoarece era... al lor (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei).
Puținele inscripții latine găsite pe teritoriul dac se referă în primul rând la problemele de administrație ale ocupanților romani sau care împodobeau mormintele acestora și ale unui numar foarte mic din componența aristrocrației locale, interesate, ca în toate situațiile similare din lume, în păstrarea unor privilegii.
Astfel de inscripții s-au găsit în număr mult mai mare in restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizare egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor, populatiei din Asia Mica, a persilor, maltezilor etc.
Dacii nu au scris, la fel ca și etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete proprii, diferențiate pe regiuni și având un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care a fost selectat alfabetul zis chirilic.
Dacii cunoșteau și foloseau un calendar original solar, care poate fi considerat cel mai precis din antichitate.
Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica 1h15′3″ pe an de unde rezultă o eroare diurna de 12″ 34/100, ceea ce constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri.
Romanii au avut, initial, un calendar în care anul era de 10 luni totalizând 304 zile.
Numa Pompilius (717-763) mai adaugă 2 luni a 30 de zile, ajungând astfel la 366 zile si 12h.
Deci eroarea acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an, adica 4′55″ si 62/100 pe zi, eroare cu mult mai mare decât a celui dacic.
De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din nou anul 46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48′ si 46″, deci eroarea diurna atingea 1′7″ 2/100.
Rezultă o precizie a calendarului dacic față de cel roman-iulian de aproximativ 5-6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea fantastic, având în vedere ca cel iulian este de o dată mult mai recentă decat cel dacic și, dat fiind pretinsa înalta cultură romană, acesta din urma ar fi trebuit -logic- să atingă o perfectiune superioară celui dac.
De altfel, calendarul Iulian nu era o creație romană, fiind împrumutat de la astronomul elen Sosigenes din Alexandria.
Superioritatea gândirii si culturii dacice o putem aprecia mult mai bine amintind că eroarea diurna era compensata prin corecții efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani, dupa care anul dacic cuprindea 365,242197 zile, față de 365,242198 la care a ajuns astronomia modernă.
Această precizie se pare ca “frizeaza perfectiunea”, nu?
Ca element de originalitate, se poate mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii în calculul calendarului si pe care o întâlnim și in alte ocazii.
Spre exemplu:
-pe basorelieful de la Ostia sub forma numărului de altare ce se află deasupra peșterii;
- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare înconjoară capul lui Mithras;
- pe sculptura de la Alba Iulia, asemănătoare basoreliefului precedent;
- numărul de martori folositi în dreptul consuetudinar vechi românesc în toate ținuturile locuite de români, chiar și in Polonia;
- confederatia etrusca (2×6=12) și numaratoarea sumeriană sexazecimala), explicabile prin plecarea sumerienilor si etruscilor din zona muntilor apuseni;
- duzina, în general, ca numar;
- folosirea cifrei 6 în sens de atenționare.
Pe plan educațional, influențele romane au fost net negative.
De la un popor educat în cultul cotropirii și jafului, dacii n-aveau ce învăța și nici nu au preluat nimic.
Poporul român a ramas caracterizat de același spirit pașnic, ospitalier și blând ca și stramoșii lui traco-daci.
Ei și-au continuat tradițiile lor spirituale, mult mai bogate decât se credea, situație pe care arheologii noștri au demonstrat-o convingător și în repetate rânduri dupa cel de-al doilea război mondial.
Poate că tocmai în aceasta rezidă și unele cauze care i-au favorizat pe romani: producția redusă de arme și, în general, lipsa spiritului de agresivitate și a dorinței de a se înfrupta din bunurile materiale ale vecinilor, transmisă de-a lungul secolelor până în timpurile noastre.
Exista încă astazi autori la care problema incursiunilor dacilor in zonele ocupate de romani este tratată confuz.
Paul Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insistă permanent asupra bogățiilor fabuloase ale dacilor, relevă spiritul lor pacifist pentru ca exact o pagina mai departe să afirme ca “Dacii … au intreprins incursiuni în teritoriul roman, de unde își procurau mijloacele de cumpărare”.
Acele incursiuni aveau de fapt rol militar de informare și distrugere a lucrărilor de pregătire ale romanilor împotriva Daciei din perioada celor 200 de ani anteriori lui Traian, iar după aceea pentru eliberarea teritoriului ocupat de romani.
Dacii erau pacifisti, dar nu lași.
Educația lor îi făcea nemuritori, așa cum de altfel au rămas în istorie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu