-- ROMÂNE, HAI ACASĂ! --

                      ROMÂNE, HAI ACASĂ! 

S-ajungi acasă şi să vezi 
că nu mai e cum a tot fost, 
că are rost ce n-are rost, 
că nu-i cum vrei şi nici cum crezi. 

Să treci pe drum şi să constaţi 
că nu-s mai case, ci pereţi, 
să vezi de garduri rezemaţi
doi vechi prieteni morţi de beţi. 

Ţărani bătrâni cu ochi cuminţi 
pierduţi printre nepoţi haini, 
crescuţi cu bani de la părinţi
ce spală cururi prin străini.


Pe lângă sat, ce-a fost odat' 
o vale cu-apă de s-o bei, 
acuma curge împăcat 
un biet pârâu pişat de zmei. 

Sticle de plastic peste tot, 
de-ţi vine să-l coborî pe-ăl sfânt, 
durutul ăsta fix în cot 
o să ne bage în mormânt.  

Nici şcoli nu sunt cum au tot fost, 
la case rare, copii rari, 
că are rost ce n-are rost, 
picioare mici, pantofii mari. 

Ce fel de naţie suntem,
unde-am ajuns, ce s-a-ntâmplat? 
E libertate sau blestem 
sistemul ăsta de... mocrat? 

Sunt trist şi mi-e ruşine... 
ştiu, port şi eu vina ca şi toţi, 
dar încă nu e prea târziu... 

Şi eu, şi tu, dacă socoţi 
că încă-ţi pasă, că ne pasă, 
poate e timpul de întors... 
ROMÂNE, Hai Acasă... HAI ACASĂ!

 (Versuri,Viorel Boldiş)