-- CELE 7 PUNCTE ENERGETICE ALE ROMÂNIEI --
Cele 15 puncte energetice majore ale Planetei (chakre) sunt dispuse sub forma unei spirale al cărei capăt se află în România, fiecare din cele șapte puncte din țara noastră având un corespondent în istoria veche a acestor locuri.
De altfel, România este cunoscută ca fiind zona cu cele mai multe puncte energetice de pe Glob.
Din punct de vedere bioenergetic, Pământul este o formaţiune cu linii geoenergetice care se întretaie, se leagă în noduri şi se modifică sub influenţa proceselor geofizice şi cosmice.
Aceste linii de putere ating forţa maximă în anumite zone, care emit radiaţii numite „curenţi de inteligenţă”.
Locurile în care „biocurenţii inteligenţi” ai planetei se întâlnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeaşi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau „puncte de dragoste” şi sunt marcate, în general, de megaliţi.
Deloc întâmplător, în acele zone a existat ocultata civilizaţie a uriaşilor şi, mai târziu, au apărut nucleele civilizaţiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, mănăstiri, apărând aceste locuri divine.
Aşa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra României se întinde una dintre cele mai puternice „umbrele” protectoare de pe întreaga planetă.
Triunghiul divin Omu-Babele-Sfinxul Cel mai cunoscut triunghi energetic în România are şi o putere incalculabilă, conform relatărilor periodice despre conuri de lumină alb-laptoasă, care par că se rotesc ca un vortex de nori, amplificând percepţia extrasenzoriale.
Tot în Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul uman nu resimte oboseala, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc.
Demonstraţia a fost făcută experimental, în 1999, de un institut de cercetări particular din Bucureşti, care fusese angajat de o firmă străină să studieze subteranul.
E vorba despre o pantă pe care se manifestă o anomalie magnetică atipică – o adevărată „Gură de Rai”, aşa cum este descrisă în mitologia autohtonă.
Pe lângă simbolismul conceptului pe care îl învaţă şi copiii de şcoala generală, „Gurii de Rai” i s-a adaugat şi o imagine fizică, concretă, un loc cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, cu efecte terapeutice excepţionale.
Institutul particular de cercetare se numeşte “Terra” şi a fost angajat de o firma româno-franceză să studieze o zonă din apropierea Peşterii Ialomicioara, în scopul construirii unui complex hotelier.
La studiu au participat specialişti din mai multe domenii, în special fizicieni şi geofizicieni, cercetările fiind făcute cu aparatură de geodetecţie.
După mai multe zile de urcat şi coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala.
„Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu ştiam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, dar am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
Aceştia au verificat ulterior toţi versanţii din zonă, fără să resimtă acelaşi efect, apoi au adus un medic care a verificat tensiunea fiecăruia dintre cei care urcau panta.
Concluzia sa fost că numai în acea zonă, deşi urcuşul se face pe o pantă abruptă, ritmul cardiac îşi revine uluitor de repede.
Aceeaşi echipă a testat ulterior zona prin magnetometrie diferenţială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului, fiind depistată o anomalie magnetică atipică. „Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiştii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se inregistrează într-o formă atipică pe diagrame.
Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a ştiut să-l interpreteze.
În acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, încă rămase cu o origine necunoscută.
-PEȘTERA LUI ZAMOLXIS sau Peştera „fără capăt” Polovragi.-
În alt loc geoenergetic este Polovragi, Târgu Jiu, acolo unde se crede ca Zamolxis îi învăţa pe vraci tehnici de tămăduire a sufletului şi trupului (poli-vraci).
Bioenergoterapeuţii consideră Polovragiul cel mai bun loc pentru tonifierea generală a organismului.
Pestera Polovragi a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare jurasice din sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii, lată de 1-1,5 km, aici avându-şi obarşia şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului peşterii.
Se spune că aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor.
Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor.
Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.
Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg.
Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct.
Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții.
Dintre galeriile cele mai cunoscute din pestera este cea unde domnește Scaunul lui Zamolxe, unde vizitatorii spun ca simt o neobisnuita stare de liniste si de pace.
Tot aici exista si un izvor, denumit „Izvorul Sperantelor” care nu îsi modifica debitul in niciun anotimp, fie el rece sau cald, umed sau secetos.
Cele 15 puncte energetice majore ale Planetei (chakre) sunt dispuse sub forma unei spirale al cărei capăt se află în România, fiecare din cele șapte puncte din țara noastră având un corespondent în istoria veche a acestor locuri.
De altfel, România este cunoscută ca fiind zona cu cele mai multe puncte energetice de pe Glob.
Din punct de vedere bioenergetic, Pământul este o formaţiune cu linii geoenergetice care se întretaie, se leagă în noduri şi se modifică sub influenţa proceselor geofizice şi cosmice.
Aceste linii de putere ating forţa maximă în anumite zone, care emit radiaţii numite „curenţi de inteligenţă”.
Locurile în care „biocurenţii inteligenţi” ai planetei se întâlnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeaşi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau „puncte de dragoste” şi sunt marcate, în general, de megaliţi.
Deloc întâmplător, în acele zone a existat ocultata civilizaţie a uriaşilor şi, mai târziu, au apărut nucleele civilizaţiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, mănăstiri, apărând aceste locuri divine.
Aşa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra României se întinde una dintre cele mai puternice „umbrele” protectoare de pe întreaga planetă.
Triunghiul divin Omu-Babele-Sfinxul Cel mai cunoscut triunghi energetic în România are şi o putere incalculabilă, conform relatărilor periodice despre conuri de lumină alb-laptoasă, care par că se rotesc ca un vortex de nori, amplificând percepţia extrasenzoriale.
Tot în Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul uman nu resimte oboseala, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc.
Demonstraţia a fost făcută experimental, în 1999, de un institut de cercetări particular din Bucureşti, care fusese angajat de o firmă străină să studieze subteranul.
E vorba despre o pantă pe care se manifestă o anomalie magnetică atipică – o adevărată „Gură de Rai”, aşa cum este descrisă în mitologia autohtonă.
Pe lângă simbolismul conceptului pe care îl învaţă şi copiii de şcoala generală, „Gurii de Rai” i s-a adaugat şi o imagine fizică, concretă, un loc cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, cu efecte terapeutice excepţionale.
Institutul particular de cercetare se numeşte “Terra” şi a fost angajat de o firma româno-franceză să studieze o zonă din apropierea Peşterii Ialomicioara, în scopul construirii unui complex hotelier.
La studiu au participat specialişti din mai multe domenii, în special fizicieni şi geofizicieni, cercetările fiind făcute cu aparatură de geodetecţie.
După mai multe zile de urcat şi coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala.
„Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu ştiam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, dar am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
Aceştia au verificat ulterior toţi versanţii din zonă, fără să resimtă acelaşi efect, apoi au adus un medic care a verificat tensiunea fiecăruia dintre cei care urcau panta.
Concluzia sa fost că numai în acea zonă, deşi urcuşul se face pe o pantă abruptă, ritmul cardiac îşi revine uluitor de repede.
Aceeaşi echipă a testat ulterior zona prin magnetometrie diferenţială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului, fiind depistată o anomalie magnetică atipică. „Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiştii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se inregistrează într-o formă atipică pe diagrame.
Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a ştiut să-l interpreteze.
În acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, încă rămase cu o origine necunoscută.
-PEȘTERA LUI ZAMOLXIS sau Peştera „fără capăt” Polovragi.-
În alt loc geoenergetic este Polovragi, Târgu Jiu, acolo unde se crede ca Zamolxis îi învăţa pe vraci tehnici de tămăduire a sufletului şi trupului (poli-vraci).
Bioenergoterapeuţii consideră Polovragiul cel mai bun loc pentru tonifierea generală a organismului.
Pestera Polovragi a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare jurasice din sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii, lată de 1-1,5 km, aici avându-şi obarşia şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului peşterii.
Se spune că aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor.
Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor.
Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.
Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg.
Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct.
Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții.
Dintre galeriile cele mai cunoscute din pestera este cea unde domnește Scaunul lui Zamolxe, unde vizitatorii spun ca simt o neobisnuita stare de liniste si de pace.
Tot aici exista si un izvor, denumit „Izvorul Sperantelor” care nu îsi modifica debitul in niciun anotimp, fie el rece sau cald, umed sau secetos.
Comentarii
Trimiteți un comentariu