-- POEZIA ZILEI... --

             -- Urmașii OMului --

Nu mor caii când vor câinii 
Şi nici noi, c-aşa vor unii. 
Se împiedică de noi 
C-avem mult prea mulți eroi. 

Vor să şteargă tot ce-a fost 
Să ne scoată şi din cărți 
İnventează, ticluieşte 
Pereți nou îi zugrăveşte . 

Ei pe geți , îi fac barbari 
Deşii au fost cărturari 
Cu condeiul sau ulcica 
Dovedind că sînt d'acia . 

Toate pietrele din munte 
Vorbesc de al nostru nume 
Venit de foarte departe 
Stă dovada şi sub ape. 

Dansul, cîntul, doinele 
Cuşma, portul, basmele, 
Toate spun şi dovedesc 
Că suntem nepoți, de geți. 

Şi de-ar fi numai atât 
Poate nu ar fi prea mult 
Dar noi mergem mult înapoi 
Pelasgo-hiperboreenii-s în noi. 

Nicăieri nu se vorbeşte 
Toate urmele sunt şterse. 
Că noi suntem dintr-ai lor 
Nu pleacă o vorbă-n zbor. 

Cerul ....şi păşunile 
Ne păzesc cetățile 
Cele Sfinte, din trecut 
Pân' se arată... nu e mult! 

Bogății, multe morminte 
Artefacte ... şi colibe 
Vor vorbi lumii întregi 
Cei d'aci, sînt pui de geți. 

Nu doresc nici să gândesc 
Când strămoşii se trezesc 
Toți vitejii Neamului 
Ce-s urmaşii OMului. 

Semne, ei mereu au dat 
Că nu-i pământ de mezat 
Să ne lase unde ne e locul, 
Dar se joacă ..rău cu focul.
 

Vâlvătaie ce-a să vină 
Nu va sta piatră pe culme 
Toate-or fi întoarse pe dos 
Și vor fi puse cum au fost . ”(Autor: ArianaM 10.05.2018)