-- POEZIA ZILEI ---”O ISTORIE RĂNITĂ”... --

                                                     -- O ISTORIE RĂNITĂ --  
O istorie rănită, 
Sucită, răstălmăcită 
Prin prea multe file șterse 
Azi nu se mai recunoaște. 

Ca o negură ce vine 
De la un oareșicine, 
Istoria ne e schimbată 
Ca o hainã prea uzatã. 

Plânge timpu-n disperare 
Lacrimi grele de uitare 
Fiindcă dacii în anale 
Sunt trecuți la indexare. 

Cu supremă umilință 
Ei se văd în neființă, 
Greu uitați în praful minții, 
Cum uitați le sunt părinții. 

Cine Dacia ne-o fură 
N-aibă parte de prescură, 
Nici de frate, nici de mamă, 
Nici de-a fi luat în seamă. 

Să trăiască-n chin de țară, 
Soarele să nu-i răsară, 
Lumea să îl ocolească, 
Cerul sfânt să-l izgonească. 

Cine patria-și trădează 
S-aibă mărăcini l-amiază, 
Să bea vin d-ăl otrăvit 
Pentru tot ce ne-a mințit. 

Șobolanii să îl culce, 
Somnul să nu-i fie dulce, 
Un coșmar să-i fie viața 
Și un urlet dimineața. 

Cu trompete de-asurzire, 
Chinuie-se-n putrezire, 
N-aibă parte de-odihnă 
Nici de-o clipă pentru tihnă. 

Cine Dacia ne-o fură 
S-aibă spini în bătătură 
Și venin de șarpe-n vine 
Da, așa i se cuvine! 

Plânge timpu-n disperare 
Lacrimi grele de uitare 
Fiindcă dacii în anale 
Sunt trecuți la indexare. 

Dar e-aproape vremea-n care 
Chiar de pe Columna mare 
Vor renaște întăriți 
Pentru Țară pregătiți.
(Mariana TERRA)